Aşa, deci...

Ameninţam de mult că o să vină un weekend în care o să iau o mică pauză. Uite-l că a venit şi a şi trecut.
Pentru că cele mai bune decizii se iau şi se duc imediat la îndeplinire.
Sau pentru că am avut un weekend FA-BU-LOS, cu cei mai buni prieteni ai mei. Cu oamenii aceia pe care îi văd din ce în ce mai rar (şi nu m-am prins de ce) şi cu care râd, de fiecare dată, până la spasme. Pentru că a fost weekendul în care am făcut ceva pentru mine. În care am fost egoistă şi mi-am luat persoanele la care ţin lângă mine. Şi în care am împlinit un an de fumat, dar asta e deja altă poveste.

Mi-a prins tare bine pauza asta. Deşi nu a fost tocmai intenţionată, mai degrabă timpul - sau lipsa lui - a fost cauza directă.

A propos, Happy 1 of March!, bine că a venit şi primăvara. Acum trebuie să vină vara. Hai!

As simple as that

It's so long since I haven't written in English. You know, sometimes I feel like I need to express myself in some other language. Maybe it's the routine, maybe it's my bored ego that speaks right now.
I speak in English all the time, wherever I go, even at my Spanish classes, because I have a Serbian colleague and we talk to each other in English!

In order to explain a bit my today's intentions, I have to say that I originally intended to write a post about how decided I am, whatever would be what I wanted to do. But, honestly, it's very difficult to write such a post without having objections from my friends. Because everybody would think that I especially thought of him/her when I wrote that piece of article. You see, men are pretty difficult, notably when they are some... children.

But I get very angry with me because of them. I don't know how to react politically correct. I react how I feel, I'm very spontaneous and I say it as I think it. Without filtering my words, in most of the cases.
You know, I don't want to hurt anybody. I'm so very peaceful (if this would be a Miss Universe contest...), but sometimes - most of the times - this does not work. I've been in so many situations in which I had to be the most direct person in the world, that now it would be a blasphemy of mine to say that subtleties always work.


If I want to see you, I'll see you. If I want to catch you, I'll catch you. If I want to punish you, I'll do it. If I want to hate you, I'll think twice. But if I wanna fuck you, then I'll just fuck you!

Suzanne Vega - Caramel/Nine Objects Of Desire [1996]

Mă apucă melancoliile

Aţi văzut şi voi cum a fost vremea zilele trecute, te jurai că a venit primăvara. Cald, soare, copii în parc, veselie, tricouri şi pantofi de sport. Sau nu?
Ieri, din nu ştiu ce motiv, m-am hotărât eu că ar trebui să fie la fel de cald ca duminică. Aşa încât m-am echipat cu nişte chestii mai de primăvară, urmând ca tot să mor de cald.
Pe dracu'. Marele meu noroc a fost că a venit troleul foarte repede şi nu a trebuit să stau în staţie. Altfel, azi eram un mare sloi de gheaţă. Ok, poate sloi de gheaţă nu, dar cu nasu-n batiste tot eram.

Şi stau şi-mi aduc aminte că, acum foarte mulţi ani, aveam o geacă roşie, din ceva piele sintetică, pe care o purtam cât era iarna de lungă. Avea şi mesadă, era al naibii de călduroasă. Îmi aduc aminte că aveam mânuşi legate cu aţă. Ori îmi intra o mânuşă pe o mânecă şi dracu' o mai scotea de acolo, ori mă jena aţa aia, ori îmi pierdeam mânuşile cu tot cu aţă, ori - cel mai frecvent caz - se udau până în punctul în care storceai apa din ele.
Pe vreme aia, erau ierni. Ierni cu ger câte două săptămâni, cu zăpadă, cu de toate. Şi nu muream de frig.

Hehe... Ce vremuri.

Şi, ce să vezi!, e luni

Câh! Iarăşi nu am putut să mă trezesc la timp, iarăşi plec mai devreme de acasă, iar e de muncă. Ceea ce-mi displace profund. Da' vine vineri!...

Cred că v-am mai povestit de faptul că o pauză de bloggărelă mi-ar fi tare necesară. Nu atât pentru că am obosit sau m-am plictisit sau nu mai am despre ce să scriu, ci doar pentru că am o perioadă foooarte ocupată, în care nu ştiu pe ce să pun mâna mai întâi. Aşa că să nu vă speriaţi dacă nu apar articole noi (cel puţin săptămâna asta), eu stau cu fereastra de Blogger deschisă mereu.
Sincer, mi-e cam târşă să scriu pe fugă, fără să stau să găsesc ceva aproximativ inteligent despre care să bat câmpii. Şi totuşi, parcă văd că zilele astea or să mi se întâmple cele mai de povestit chestii...
Încă nu mi-e clar nici mie când începe pauza asta. :)

Yann Tiersen - Comptine d'été n°3/Rue des Cascades [1996]

Mă doare. Rău

Am o lene de mă doare zilele astea, aşa că vă rog să îmi scuzaţi semi-absenţa de pe blog.
Trebuie să recunosc, e foarte obositor să te gândeşti non-stop la nemurirea sufletului, să mai înveţi un pic de spaniolă, să mai studiezi un blog nou, etc.
Rezultă, deci, că sunt foarte ocupată. Şi că nu am timp de nimic.

P.S.: Sunt foarte obosită şi mi-e somn (şi acum vorbesc serios). Nu am cola. Iar să-mi fac o cafea mi-e prea lene.
Ţigările ar fi perfecte dacă ar avea şi cofeină (sau cafeină, că niciodată nu ştiu care e termenul corect...).
AAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAA!

Carla Bruni - Le plus beau du quartier/Quelq'un m'a dit [2004]

Ciudat

Am aşa un chef de nişte nopţi albe, cum n-am mai avut de mult. Plus că aseară (sau azi-noapte, cum vreţi), pe la unu şi ceva, ascultam Damian & Brothers în aşa fel încât să urle tot blocul.

Somn, somn, somn. Ca de Anul Nou.

Trag de 10 minute de frazele astea. Nu ies de nici un fel.

Damian & Brothers - Dema Mamo/Magdalena

Firesc

Întotdeauna mi-a fost frică să trag linie. Am preferat să las timpul să o facă pentru mine şi, de multe ori, a fost chiar mai bine decît aş fi putut eu să o fac. Mi-e frică de inabilitatea mea de a fi fermă şi de a nu avea nici un regret - îmi pare rău după fiecare prietenie sau dragoste pierdută.

Ar cam trebui să trag linie pentru 2008. De câteva zile încoace tot încerc să fac asta şi nu reuşesc decât să mă afund în lectură. Sau în aroma parfumului meu. Sau a lui.
Mi-e frică să fac asta. Ştiu că miezul nopţii o va face pentru mine. Şi va pune punct mult mai firesc decât aş face-o eu - sau oricine altcineva. Sinceră să fiu, nici nu ştiu dacă îmi doresc să fac asta cu adevărat. Dacă e doar un moft sau dacă eu chiar am nevoie de lucrul ăsta. Nu-mi dau seama, aşa cum nu mi-am dat seama niciodată. Peste câteva zile o să mai conteze?...

Nici măcar un sumar al anului ăstuia - unul dintre cei mai buni - nu sunt în stare să fac. Ştiu doar că mi s-au întâmplat unele dintre cele mai frumoase lucruri. Printre care şi voi, dragilor. Da. Am cunoscut multă lume. Unii dintre voi mi-au devenit prieteni, prieteni chiar prea buni (şi te cunoşti).

De fapt, asta am facut. Am cunoscut oameni, locuri, senzaţii, arome, pasiuni. Într-un soi de îmbogăţire, dacă vreţi să îi spuneţi aşa. Eu prefer să îi spun firesc. Pentru că au venit firesc, s-au petrecut firesc. Totul a venit de la sine, nimeni nu a forţat nimic.

Naturalesse genereuse, îţi aduci aminte?...

Muzică multă şi bună - la capitolul ăsta nu am de ce mă plânge. Chiar nu am.
Ceaiul, cafeaua, ţigările - totul minunat.
Şi clepsidra care stă pe biroul meu - integrată în decor atât de bine, încât m-aş putea jura că acolo a stat întotdeauna.

Astea-s vremurile care nu se vor termina niciodată.

Ce caut eu aici?

De ce mi se pare mie atmosfera asta de bunătate forţată foarte, dar foarte hidoasă?
De ce - de fiecare dată când vreau să mă întâlnesc cu cineva - trebuie să dau socoteală altcuiva?
De ce ajung tot soiul de pişpirei să-mi zică ce şi cum să fac?
De ce nu am crezut niciodată în Moş Crăciun?


Astea-s nişte ntrebări greşite, dar am răspunsurile corecte. Nu, nu am crezut niciodată că voi găsi asemenea răspunsuri la astfel de întrebări. Şi uite totuşi că am reuşit.

Face cineva ceva interesant de Revelion?

Diverse păreri şi opinii

Uite, cineva îmi zice că sunt am idei prea fanteziste şi prea rupte de realitate. Ok, asta e realitatea în care trăiesc eu; e adevărat, mă lovesc de multe lucruri zilnic, dar încerc să le ignor pe alea neplăcute ca să nu mă enervez degeaba. În fine, nu o să încerc acum să mă justific, n-are nici un rost şi nu ştiu câţi ar înţelege.

Bine, îmi este şi foarte somn, iar mâine am de dat un examen pentru care eu nu am învăţat NIMIC. Se presupunea că trebuia să ştiu vreo trei timpuri verbale plus mult, foarte mult vocabular. Sfânta ultima sută de metri...!

Şi ceea ce mă doare pe mine cel mai tare: nu mai am cola. Deloc. E crâncen, nu ştiu dacă aţi experimentat vreodată starea aia de ameţeală şi de somn şi de incapacitate de te concentra la ceva, orice.
Concluzie: iar am trei tone de treabă pentru azi (mai degrabă mâine) şi iar nu am când să le fac. Cine mă ajută cu o zi de 36 de or (măcar)?

Nouvelle Vague - This Is Not A Love Song/Nouvelle Vague [2004]

Diverse medicamente

Am stat şi am dormit, şi cică acum mă apuc de treabă. Foarte odihnitoare zilele astea cu răceli şi febră!

Ăştia cu guvernul sunt demenţi. De trei zile se discută numai asta. Încep să le bănui pe tipele care prezintă ştiri de sado-masochism. Cum e posibil să rezişti câteva ore întregi discutând cu şi despre aceiaşi oameni?

Coldrexul are un gust de-ţi vine să te arunci pe geam în secunda doi. Eu îmi imaginam ceva aproximativ la fel cu ceaiul de lămâie, dar e de un milion de ori mai rău. Şi deşi m-am îndopat cu medicamente, nu am reuşit să mă simt mai bine. Ceea ce mă duce la concluzia că, dacă tratezi, trece într-o săptămână, iar dacă nu, în şapte zile. Ole!

Probleme de duminică

Cică e ultima zi de toamnă. Arată ca fiind prima zi de iarnă.
Ce-i cu ceaţa şi cu frunzele din copacul ce ajunge până la geamul meu, care - până mai ieri - erau verzi, iar acum sunt maro?!

Voi ce le faceţi nesimţiţilor care vă lasă să(-i) aşteptaţi? Întreb pentru că eu am ajuns la capătul răbdărilor.
Nu ştiu cine naiba trebuia să vină nu ştiu ce să vadă la ţevile din baie la ora 10. Ţineţi minte, e duminică dimineaţa, iar eu am diseară mare party mare, deci trebuie să dorm (doar sunt o doamnă, ce dracu'!).
E 11 fix. M-am trezit ca fraiera.

Vreau să învăţ să răspund cu "DA!" la întrebarea "Dormeai?", pusă la telefonul care a sunat îndelung şi la care a răspuns subsemnata cu voce de Dave Gilmour cu gripă plus laringită cronică.

Lenny Ibizarre - All About The Girl/Ibiza Lounge Spirit, Volume 1

Tocmai ajung un robot

Este unu şi jumătate, iar eu mai am trei tone de lucru pentru mâine. Nu ştiu când o să le fac pe toate.
Pe messenger, o prietenă îmi spunea - la ora 12:15 - că se ducea să gătească roşii umplute cu orez (îmi amintesc bine?) pentru o acţiune.
Tot cu ea stăteam de vorbă şi constatam, scărpinându-ne în cap, cât de mult contează un gest şi cât de mult timp îţi ia să-l faci.
Da, pentru că dacă suneteţi într-o situaţie în genul căreia mă aflu eu, îţi ia mult timp să-i scoţi limba, făcând pe emoticoonul ăla :P - cică semăn foarte bine cu el! - acelei persoane care e mereu lângă tine, să te ajute când nu se mai termină deadlineurile.

Nu mai suport, mai am un pic şi explodez. Toată lumea m-a întrebat ce s-a înrâmplat şi mi-a spus că o să se rezolve, orice ar fi. Asta pentru că mie mi se vede orice - dar orice - pe faţă.

A fost mai bine la tura a doua de scris în franceză pe computer. Nu am urmat niciunul din sfaturile pe care dragii de băieţi mi le-au dat la postul anterior.
Mâine (adică azi), o să mă duc să mă plimb. Sau poate la Cafepedia. Sau poate la Cărtureşti, sau la Eminescu...
Sau poate o să dorm.

Asta o să fac acum, o să mă duc să mă culc, poate îmi mai trec cearcănele adânci pe care le-am căpătat în cele două săptămâni de dormit ca dracu' noaptea, din cauze mai mult decât necunoscute.

La dracu' cu somnul meu, mai am de lucru. Of!

Morcheeba - Slow Down/Charango [2002]

Mon Dieu!

Zilele astea trebuie să scriu nişte materiale în franceză şi, credeţi-mă, crimă mai mare ca asta nu există.
Pentru că tastatura franţuzească e Azerty, şi nu Qwerty. Pentru că ai şapte mii de tilde şi de accente şi de apostrofuri-apostroafe care trebuie puse din tasta potrivită. Ca să pui un puct îţi trebuie şi Shift. NU am găsit încă unde e semnul întrebării.
Pentru că o chestie pe care, în mod normal, aş fi făcut-o în maximum 20 de minute, am făcut-o într-o oră.
Pentru că e chinul naibii să te apuci să îi înţelegi pe francezi, care oricum complică totul inutil.


Afară e prea frig, iar cerul are nişte nuanţe cel puţin ciudate. Parcă ar da să iasă Soarele, dar e totul prea greu şi prea gri, iar pe jos e ud, ceea ce înseamnă că a fost ceaţă, ceea ce înseamnă că a fost foarte frig.

Arată de parcă ar fi 5 dimineaţa vara. Şi eu nu sunt acolo.

Mandalay - Kissing The Day/Empathy [1998]

Aberez

Strănut rău de tot, aproape că nu mai îmi simt burta de cât am strănutat în dimineaţa asta. Ceea ce mi se pare cel puţin dubios, având în vedere cantitatea de ţoale pe care am avut-o zilele astea pe mine.
Mă simt de parcă aş fi stat trează trei zile şi trei nopţi, deşi ieri am dormit de am rupt patul. Bineînţeles, am şi cearcăne cât pentru cele trei zile.
Aşa că ajung la (minunata) concluzie că am nevoie de o vacanţă. Cât mai lungă (nu am vrut să sune aşa), cât mai departe de Bucureşti, cu cât mai mult somn şi relaxare.
Pun pariu că o să găsesc tot felul de "treburi" de făcut şi se va duce naibii şi Crăciunul ăsta...
Chiar, unde facem Revelionul???

Mă tot uit la teancul de cărţi de citit cum creşte şi îmi dau seama că aş mai vrea încă pe atâtea cărţi (doar de asta există Cărtureşti şi Eminescu), mai ajung din când în când să mai cumpăr câte ceva de pe lista aceea foarte lungă, iar teancul creşte, creşte, creşte.
Dacă am vorbi într-un alt context, m-aş bucura, dar constat în fiecare seară că eu nu mai am timp ŞI de asta. Ceea ce nu mă încântă deloc.

V-am zis că aberez, ce naiba!

Coldplay - Lost/Viva La Vida [2008]

Esquivel, frig, vin

Am început să mă obişnuiesc bine de tot cu frigul ăsta pătrunzător. A început să îmi placă să îmi îngheţe nasul, iar gândul că o să pot să mă duc la munte să învăţ - în sfărşit - să schiez devine chiar interesant.

V-am zis că am băut vinul fiert de care îmi era atât de poftă? Dacă da, nu-i nimic, mai facem un pic de aprofundare.
E ca şi cum aş fi deschis Cutia Pandorei, acum mi-e şi mai poftă... Dar a fost demenţială vinerea trecută.

Am citit şi cel de-al doilea roman al Laurei Esquivel, "La fel de iute ca dorinţa" ("Tan velaz como el deseo" în original). Şi - din nou - mi-am dat seama că nu sunt decât o verigă, o parte importantă, dar insignifinată. Toate au o completare şi totul este ciclic.

Vă las să citiţi cartea voi singuri, dacă reuşiţi să o găsiţi. Şi pe cei care aţi fost la Gaudeamus vă rog să îmi spuneţi dacă ştiţi de vreo reeditare a cărţilor lui Esquivel. Iniţial au apărut la Humanitas, dar nu le-am mai găsit decât la o bibliotecă, iar la un anticariat nu am apucat să ajung.

Stau de 10 minute şi mă întreb ce melodie să pun azi. Dacă să fie Phoenix, dacă să fie Vivaldi. Sau poate The Doors, deşi Ingrid ar fi perfect.
Sincer vă spun că nu ştiu. Şi totuşi...

Suzanne Vega - Lolita/Nine Objects Of Desire [1996]

Frig, frig, frig

Mda. Tocmai ce m-am întors de afară. Unde este un frig de-ţi îngheaţă fundul instant.
Cum naiba să reuşesc să-mi fie frig? Eu, care mai acum ceva timp, pe vremea asta umblam cu o chestie care cu mare dificultate se numea geacă, acum să mor de frig în haina de iarnă, cu fularul la gură şi cu cizmele în picioare.

Hai că mi s-au mai dezmorţit mâinile.
Revenind, nu ştiu ce dracu o să fac la iarnă. Când într-adevăr va fi frig. Când va trebui să stau prin staţii, pentru că autobuzele nu vor veni, blocate fiind din cauza zăpezii. Când va ninge şi mă voi uda.

"Here comes the rain again/Falling on my head like a new emotion"...

Dar nu, azi nu punem Eurythmics. O să punem tot In-Grid, mai ales că nu sunt singura care crede că se potriveşte de minune cu atmosfera asta.

In-Grid - Ne Me Quitte Pas/La Vie En Rose [2004]

Silă

Mi-e silă de vreme, de frig, de cât de somn îmi e, de câtă treabă am.
Mi-e silă de toţi şi toate. Dar ştiu că vin şi zile mai bune.
Nu mă întrebaţi de ce aşa, de ce acum, de ce ce. Nici eu nu ştiu.

Suzanne Vega - Pornographer's Dream/Beauty & Crime [2007]

Chatterie

De ceva vreme încoace, sunt într-o totală lipsă de chef. Lipsă de chef de orice, mai puţin de plimbat, de băut cafea, de stat de vorbe, de plimbat iarăşi, de mers la Eminescu sau la Cărtureşti şi savurat mirosul ăla de cerneală proaspătă.

Habar nu am dacă e de la iarna care vine. Sau de la faptul că am o săptămână în care am treabă cât pentru două luni. Sau de la faptul că sunt în acea perioadă a anului în care nu îmi găsesc muzica. Nu ştiu câţi dintre voi cunosc starea asta: nu îţi găseşti locul în casă, lumea te mută de colo colo - "stai în drum" -, când ţi-e prea firg, când ţi-e prea cald.
Parcă ar merge U2, dar mai bine lasă Coldplay, deşi nici asta nu ar merge ca Suzanne Vega, dar poate poţi s-o laşi pe Tracy Chapman, asta dacă te-ai plictisit de Norah Jones. Dacă nu, vezi Moloko sau Goldfrapp, treacă de la noi, deşi nu ar strica nici un Porcupine Tree, dar - deocamdată - lasă-l pe Gotye. Dar Parov Stelar s-ar potrivi de minune, dar lasă mai bine Priscilla Ahn, care nu-i atât de mişto cum e Amos Lee, dar decât nimic, mai bine Ingrid Michaelson. Camera Obscura? Nu, Carla Bruni. Sau The Doors lângă ceva Pink Floyd. Lângă care poate să stea şi Nightmares On Wax şi Cafe Del Mar. Deşi Gianna Nannini stă bine lângă Morcheba. Gotan Project nu are nimic lângă Bond, iar Otros Aires stă bine lângă Gary Jules.

Asta mi se întâmplă atunci când nu pot să ascult ceea ce e cel mai bun pentru vremea asta. Când nu găsesc atmosfera potrivită care să mă facă să uit că afară e iarăşi frig. Când nu mai găsesc cartea pe care o vreau. Sau când nu mai găsesc treapta de volum. Când nu mai găsesc acel miros. Şi acel gust.

Je veux des chansons en français. Et son arôme. Et du café.

In-Grid - Un Homme Et Une Femme/La Vie En Rose [2004]

Fără scop

Asta e una din acele seri în care am un chef maxim de mers în club şi dansat până la epuizare. Dar eu am, ca de obicei, treabă. Mă întreb când o să scap de toate mărunţişurile astea. Trebuie făcute, nu zic că nu, dar de ce tocmai atunci când am eu chef de diverse?

De ce tot se bagă unii pe unde nu le fierbe oala? Am mai scris eu pe tema asta, văd că nu se potolesc. Altă treabă mai bună chiar nu au de făcut? Ştiu că sunt interesantă (pentru unii, numai). Da' mai există cărţi de citit, reviste de răsfoit, emisiuni de urmărit. Zău.

Mi-e somn. Mi-e somn rău de tot. Nu, nu mi-a trecut. Aşa că mă duc să mă ascund între perne. Să mă găsească cine trebuie să mă găsească.


Minnie Driver - Beloved/Seastories [2007]

Trei steluţe

Am ieşit acum din casă şi bătea vântul. Tare. Nu rece, ci foarte tare. Şi mi-a spus, printre frunzele care cădeau, că o să vină şi vara. Doar că trebuie să mai aştept.

(trei steluţe)

De vreo câteva luni tot încerc să scriu un articol despre vicii. Mi-e absolut imposibil să găsesc o încadrare pentru vin, ţigări, cafea, muzică şi cărţi. Şi, v-am mai spus, de vreo câteva luni mă chinui...

(trei steluţe)

Mi-e somn. Mi-e foarte somn. Mi-e atât de somn, încât îmi vine să mă culc pe jos. Să îmi iau perna, să mă cuibăresc după vreun colţ de mobilă şi să dorm acolo. Credeţi-mă, aş putea face asta. Dar eu am de lucru. Vai, Doamne!

AC/DC - Hard As A Rock/Ballbreaker [1995]