Hoinăreală

Mă săturasem să stau în casă, aşa că azi am ieşit un pic prin oraş. Am stat în frig, am băut cafea şi ceai, a fost bine.

Acum mă duc să mă bag în pat şi să citesc.
E cald. Şi bine.

I wish you a Merry Christmas!

O să uit de faptul că nu mi-am intrat în starea de Crăciun, o să încerc să uit că vine sfârşitul de an şi eu nu m-am văzut cu unul dintre ardelenii mei preferaţi, o să trec peste toate.

Vă doresc să aveţi parte de cel mai frumos Crăciun, alături de cine vreţi voi, cu toţi prietenii alături.
Maria, APP, Popescu, Miruna - cu care nu am mai vorbit de un car de vreme, Raluca, Andrei, Bogdan - să vă aducă Moşu' ce vreţi voi!

LE: Cea mai mişto muzică de Crăciun - AC/DC. Asta ca să nu ziceţi că aţi rămas fără muzici.

Salitos

Cum mă plimbam eu azi printr-un hypermarket de mare angajament împreună cu Domnu' Tata, ajungem noi la raionul cu beri, berici şi alte alcoolice. Şi cum stăteam eu şi mă uitam în lungul raftului, îmi pică ochii pe sticlele de Salitos. Pentru că sunt o beţivă în devenire (cât de vulgar sună "beţivă"!), înşfac o sticlă şi o pun, subtil, alături de ce mai era prin coş.

De menţionat că sticlele de Peroni pe care le am în frigider stau neatinse de cel puţin trei săptămâni.

Mă duc eu la bucătărie, caut desfăcătorul, găsesc desfăcătorul, cât p-aci să-mi rup vreo două unghii, reuşesc să desfac sticla. Ignor gustul de rahat al acestei minunate beri (de ce dracu' mi se face poftă de cele mai cretine băuturi, nu am să înţeleg niciodată), las sticla pe birou, lângă Doña Mama, care juca Spider sau ceva asemănător.

Mă întorc peste vreo două ore, licoarea din sticlă - aproape neatinsă. Oare de ce?!?
Trec peste această nedumerire de moment, mă loghez la Blogger, iau o gură de Salitos. Moment în care - naiba ştie cum! - îmi pică ochii pe eticheta de pe spatele minunatei sticle de 0,33. Şi observ, printre aburii alcoolului, desigur, o chestie roşie pe care scrie "Crown opener here" şi arată înspre fundul (mă scuzaţi) sticlei. Schema minusculă care însoţea acest desen ilustra 2 (două) sticle, una în fundul celeilalte (nasoală repetiţie).

Moment în care mi-a venit să iau sticla de gât (da, dragilor) şi să-i înfig capacul în gaura din dosul acelaşi sticle. Ceea ce - evident - nu am putut.

De unde am dedus, cu o logică vecină cu cea a lui Aristotel, că - pentru a deschide o sticlă de Salitos -, mai ai nevoie de încă una. Adică eu puteam evita ruperea unghiilor pilite cu atâta patimă în nopţile reci de decembrie prin sporirea profitului ăstora de la Salitos.

Nu-i aşa că tot un pahar de vin fiert e mai bun?...

Nouvelle Vague - Too Drunk to Fuck/Nouvelle Vague [2004]

De Moşu'

Afară-i aşa mişto şi aşa de cald, încât la un moment dat mă gândeam că trebuie să mă uit să văd ce tricouri mai am disponibile. Panatalonii de in, sandalele... Mai e un pic şi vine vara.

Până când m-a întrebat cineva ce vreau să-mi aducă Moşu'. Iar Moşu' vine doar iarna.

• Kinder Bueno, Heidi cu miere şi nuci. Din belşug.
  
• illycaffe. Mult, mult, mult.
• Vară, pe bune şi nebune.
  
• Chance. Chanel. Parfumul de care m-am îndrăgostit.
• Josh Martinez - "Midriff Music". Şi multe alte muzici.
  
• El.
  
• Putere să schimb ce-i rău.
• Un obsedat simpatic.
• Înţelepciune.
• Toţi, aici, mereu.

Cer multe?

Bob Marley - Forever Loving Jah/Uprising [1980]

LE: Nu mai vreau veşti din astea.

LE 2: Acum am văzut că articolul apăruse din data de 5.12, deşi eu îl setasem pentru 6.12. Fuck Blogger.

Aberez

Strănut rău de tot, aproape că nu mai îmi simt burta de cât am strănutat în dimineaţa asta. Ceea ce mi se pare cel puţin dubios, având în vedere cantitatea de ţoale pe care am avut-o zilele astea pe mine.
Mă simt de parcă aş fi stat trează trei zile şi trei nopţi, deşi ieri am dormit de am rupt patul. Bineînţeles, am şi cearcăne cât pentru cele trei zile.
Aşa că ajung la (minunata) concluzie că am nevoie de o vacanţă. Cât mai lungă (nu am vrut să sune aşa), cât mai departe de Bucureşti, cu cât mai mult somn şi relaxare.
Pun pariu că o să găsesc tot felul de "treburi" de făcut şi se va duce naibii şi Crăciunul ăsta...
Chiar, unde facem Revelionul???

Mă tot uit la teancul de cărţi de citit cum creşte şi îmi dau seama că aş mai vrea încă pe atâtea cărţi (doar de asta există Cărtureşti şi Eminescu), mai ajung din când în când să mai cumpăr câte ceva de pe lista aceea foarte lungă, iar teancul creşte, creşte, creşte.
Dacă am vorbi într-un alt context, m-aş bucura, dar constat în fiecare seară că eu nu mai am timp ŞI de asta. Ceea ce nu mă încântă deloc.

V-am zis că aberez, ce naiba!

Coldplay - Lost/Viva La Vida [2008]

Esquivel, frig, vin

Am început să mă obişnuiesc bine de tot cu frigul ăsta pătrunzător. A început să îmi placă să îmi îngheţe nasul, iar gândul că o să pot să mă duc la munte să învăţ - în sfărşit - să schiez devine chiar interesant.

V-am zis că am băut vinul fiert de care îmi era atât de poftă? Dacă da, nu-i nimic, mai facem un pic de aprofundare.
E ca şi cum aş fi deschis Cutia Pandorei, acum mi-e şi mai poftă... Dar a fost demenţială vinerea trecută.

Am citit şi cel de-al doilea roman al Laurei Esquivel, "La fel de iute ca dorinţa" ("Tan velaz como el deseo" în original). Şi - din nou - mi-am dat seama că nu sunt decât o verigă, o parte importantă, dar insignifinată. Toate au o completare şi totul este ciclic.

Vă las să citiţi cartea voi singuri, dacă reuşiţi să o găsiţi. Şi pe cei care aţi fost la Gaudeamus vă rog să îmi spuneţi dacă ştiţi de vreo reeditare a cărţilor lui Esquivel. Iniţial au apărut la Humanitas, dar nu le-am mai găsit decât la o bibliotecă, iar la un anticariat nu am apucat să ajung.

Stau de 10 minute şi mă întreb ce melodie să pun azi. Dacă să fie Phoenix, dacă să fie Vivaldi. Sau poate The Doors, deşi Ingrid ar fi perfect.
Sincer vă spun că nu ştiu. Şi totuşi...

Suzanne Vega - Lolita/Nine Objects Of Desire [1996]

N-am murit. Nu încă

Zilele astea, cât nu am scris, am fost netless. Adică am rămas fără internet fix când mă plictiseam mai tare.
Că a bătut vântul şi a fost frig şi a fost urât. Şi încă mai e, nu-i bai... Şi de acum o să scriu despre iarnă. Care e infinit mai frumoasă decât toamna.

Voiam să ştiţi doar că nu am murit. Şi că am descoperit un loc în Bucureşti unde se bea un vin fiert excelent. Şi că urmează o săptămână liniştită şi un sfârşit... de milioane. O să mă întâlnesc cu multă lume, o zi liberă, alegeri... Hai că avem despre ce scrie.

Şi nu, eu nu vreau să fac pauză de blog. Nu încă.

Winter jam

Ieri a fost prima zi în care am reuşit să stau afară în helancă şi geacă fără să dârdâi (prea rău) de frig. Semn că încep să mă obişnuiesc cu frigăraia asta cruntă. Ceea ce e de bine!

Am fost ieri la Diverta şi am găsit o grămadă de cărţi şi de muzici mişto. Mi-am luat doar o colecţie cu piesele de teatru ale lui Oscar Wilde şi "Wessex Tales" ale lui Thomas Hardy. Culmea!, au fost foarte ieftine, 13.40 de lei noi. Ceea ce, pentru nişte cărţi din colecţiile Wordsworth, nu mi se pare de colo. Oricum, erau rafturile pline de toate minunăţiile lumii, inclusiv colecţiile complete de poeme ale marilor clasici britanici (Burns, Byron, Wordsworth, Bronte, etc).
Am găsit inclusiv un dicţionar al numelor de pub-uri, tot soiul de compendii Oxford cu derivări de cuvinte, gramatici şi dicţionare englez - spaniol cu gramatica limbii spaniole incluse de la Collin's... Minunat!

Desigur, minunat pentru un şoarece de bibliotecă.
Nu m-am putut abţine şi am intrat şi pe la magazinele de fitză, ct să mă îngrozesc de preţuri. La Mango, spre exemplu, un sacou ajunge pe la trei - patru milioane de lei vechi. Iar la Viena e la jumătate de preţ.

În rest, aceeaşi plictiseală. Ca întotdeauna. A propos, mă aşteaptă vreo două săptămâni de muncă pe brânci. Seulement en français. Când o fi totul gata, o să vă şi arăt.

Roxette - (I Could Never) Give You Up/Look Sharp! [1988]

Frig, frig, frig

Mda. Tocmai ce m-am întors de afară. Unde este un frig de-ţi îngheaţă fundul instant.
Cum naiba să reuşesc să-mi fie frig? Eu, care mai acum ceva timp, pe vremea asta umblam cu o chestie care cu mare dificultate se numea geacă, acum să mor de frig în haina de iarnă, cu fularul la gură şi cu cizmele în picioare.

Hai că mi s-au mai dezmorţit mâinile.
Revenind, nu ştiu ce dracu o să fac la iarnă. Când într-adevăr va fi frig. Când va trebui să stau prin staţii, pentru că autobuzele nu vor veni, blocate fiind din cauza zăpezii. Când va ninge şi mă voi uda.

"Here comes the rain again/Falling on my head like a new emotion"...

Dar nu, azi nu punem Eurythmics. O să punem tot In-Grid, mai ales că nu sunt singura care crede că se potriveşte de minune cu atmosfera asta.

In-Grid - Ne Me Quitte Pas/La Vie En Rose [2004]

La vie en rose

De fiecare dată când se apropie iarna, ascult albumul ăsta al lui In-grid. O ştiţi de la radio, "Tu es foutu" se chema piesa ei cu care a spart topurile.
"La vie en rose" e un album minunat. Are coveruri, dar sunt foarte, foarte reuşite. L-am ascultat prima oară de Crăciun şi asociez venirea iernii cu genul ăsta de muzică: slow, un pic de acordeon, o voce cu un timbru special, franceză.

Asta ascult de vreo două zile încoace. Cam de când a început să miroasă a iarnă.

(trei steluţe)

Asta a fost prima zi cu cizme, palton şi bluză cu mânecă lungă, pe gât. Ziua când am văzut stivele de frunze de pe marginea trotuarului. Doar săptămâna trecută le măturasem din curte, la Policiori...

(trei steluţe)

Urăsc toate poveştile alea cu sipritul sărbătorilor, cu "fii mai bun, fii adevărat", cu iertarea aproapelui. Şiţi voi la ce mă refer. Când aud sfaturi de genul ăsta mi se întoarce stomacul pe dos. Mi-e silă de ăia care sunt "fericiţi" doar de sărbători. Silă! Da' mai avem timp să abrodăm subiectul.
Partea proastă e că deja am început să aud din ce în ce mai des texte de genul ăsta. Şi mai am o lună şi până la Crăciun.

In-Grid - Un Beau Roman (Une Belle Histoire)/La Vie En Rose [2004]

Un drum lung şi frig

Mi-e rău psihic. Nu ştiu de la ce. Adică ştiu de la ce e, dar nu am cum să fac ceva în privinţa asta.
Tocmai eu, cea care rezolvă tot, nu lasă lucruri nefăcute, are totul clar în minte - să ajung în starea asta, din care nu pot să ies. Sau aş putea, dar implică un drum lung. Chiar foarte lung. Şi la propriu, şi la figurat. Şi de o parte, şi de cealaltă. E greu.

Tot frigul ăsta mă deprimă. Azi de dimineaţă, când am ieşit să mă duc la Institut, era un cancer de am crezut că deger. Şi tot astăzi am simţit pentru prima oară miros de iarnă. Cineva mi-a spus că a fost prima zi în care i-a îngheţat mâna pe ţigară.
Şi mai trecem şi la ora de iarnă. Ceea ce presupune seară de la ora cinci. Dumnezeule!

Mai nou, am făcut o obsesie pentru "Tides" a lui Sting. Este genială. Şi nu vă mai spun altceva, vă las pe voi să o căutaţi pe net şi să vedeţi de ce spun asta.

Mi-e tare somn, nu mă simt bine (e de la psihic, nu de la fizic). Depresie. Frig. Haine multe. Şi mai frig.
Vine iarna. Pfoai!

Sting - Tides/The Living Sea [1995]

Infect

E al dracului de frig în casă. Nu mai ştiu ce să-mi pun pe mine, să nu mai dârdâi în halul ăsta. Şi nu am nimic să mă încălzească. Ha!

LG Chocolate e cel mai mare rahat care se putea inventa vreodată. În afară de faptul că e configurat ca dracu', i se blochează tastele senzitive, se mai blochează meniul, se mai bălăngăne clapa... Vai, unde-i Nokia 3210 ăla, scăpat de două ori în wc (nu glumesc) şi care încă mai merge?!

Aşa mă enervează rataţii care vin să-şi dea cu părerea despre munca unui om! Zău că nu am văzut ceva mai stupid, mai cretin şi mai imbecil de atât. Dacă e prost, lasă-l în pace, să-şi vadă de ale lui. Nu-l băgă în seamă. Se calmează repede. Ba chiar foarte repede.
Da' şi dacă te mănâncă în fund să-l bagi înseamă, să-i dai replica... Ai pus-o. Pentru că prostul, oricât ar fi el de prost, are gura spurcată. Şi să vezi atunci distracţie!

Infect. Absolut infect.

Strunz & Farah - Heat Of The Sun/Heat Of The Sun [2005]

Vin fiert cu scorţişoară

Am ieşit cu Chester, câinele din dotare, la plimbare. Dumnezeule, ce-i cancerul ăsta afară?! Mi-a îngheţat nasul, nu alta.

Ce dracu fac bătrânii în 69 (!!) în toate momentele zilei? Serios, troleibuzul ăla e plin la price oră de bătrâni. Ce treabă au?!

Mi-e poftă rău de tot de un vin fiert cu scorţişoară. De la frig cred că mi se trage. Şi totuşi, vreau să fie zăpadă pe dealuri, să stau afară la un grătar (numai de pui!!!) cu prietenii şi să bem nişte vin fiert cu scorţişoară. Şi să ne simţim bine.
Vise, taică, vise.

Sărbătorile vin!

Azi - un frig crâncen. Să faci pe tine, şi mai multe nu. Prea frig. Parcă aşa era când începea să ruleze spotul de la Tuborg Christmas Brew.
Şi tocmai asta îmi lipseşte. Nenorocita aia de bere cu scorţişoară (sau cu ce naiba era).
Aaaa, staţi, că mai e ceva. Spotul de la Coca-Cola, "Sărbătorile vin!".
Da, vreau să vină iarna. Că atunci sunt zilele de naştere ale majorităţii membrilor familiei şi prietenilor (inclusiv a mea!), atunci e Crăciunul, atunci e Anul Nou.
Ca să nu mai spun că deja m-am plictisit de toamnă.

Uite ce exponent de seamă al diavolului mass-media am ajuns. Să asociez un anotimp cu nişte spoturi publicitare. Dumnezeule!