Răzbunarea lui Videanu

Măi, acum, că tot a câştigat Sorin Oprescu Primăria Capitalei (stima şi respectul meu pentru asta), mi se pare normal ca Euroconstruct '98 să facă, cât mai are timp, ultimele "retuşuri".
Ca atare, în această minunată dimineaţă, m-am trezit în "acorduri" de pichamere, aşa, just for the fun of it, că doar nu vreţi să o ţin numai în Ella Fitzgerald, Aretha Franklin & Co.
Minunatul bulevard 1 Mai, fost Ion Mihalache, fost Compozitorilor, din mirobolantul sector 6, unde nimeni altul decât [virgulă] Cristian Poteraş fu primar 4 ani şi, veste foarte proastă, va mai fi încă pe-atât, a fost reparat de m-am plictisit.
Astă toamnă se apucă Primăria Capitalei (este parte din ruta autobuzului 126 şi a troleibuzelor 69 şi 71) să decoperteze COMPLET toată strada. Nimic de zis până aici, intenţia contează. Numai că, vai!, ce surpriză, a venit iarna. Iarna nu-i ca vara. Şi ghici cum au lăsat băieţii bunătate de bulevard?! Bine decopertat (e singurul lucru pe care-l fac bine), în aşa fel încât Tico-ul din dotare să nu mai poată urca pe străzile lăturalnice (au decopertat un strat de vreo 25-30 cm de asfalt).
Că nici măcar autobuzele nu mai puteau merge pe stradă, nu mai punem la socoteală.
Şi-au dat seama că bate la ochi dacă lasă strada în halul ăla şi s-au apucat de turnat primul strat de asfalt, evident, atunci când dăduse primul val de frig. Într-o noapte, pe la 2, eu plecam la Metro (prefer să îmi fac cumpărăturile noaptea), ei turnau primul strat de asfalt, după ce smacolina aia cu care dau pentru aderenţă ÎNGHEŢASE. Erau vreo -10 (minus zece) grade Celsius.
Ok, au turnat primul strat de asfalt, l-au turnat cu chiu, cu vai şi pe-al doilea. Credeţi cumva că au terminat?! Nu. Au mutat BORDURILE şi au mai făcut vreo câteva locuri de parcare, iar canalele au rămas neînălţate multe luni de zile, bietul Tico disperase.
S-au apucat să refacă şi Constantin Titel Petrescu, pe care l-au refăcut cu picioarele, distrugând şi locurile de parcare improvizate de pe trotuar, transformând o stradă cu două benzi pe sens pe care chiar se putea circula într-o înghesuială generală, în care se parchează pe stradă, că mister Poteraş nu s-a sinchisit să mai facă nişte parcări, promise, de-altfel. În fine.
Cert e că acum, la mai mult de 6 (ŞASE) luni de la începutul lucrărilor, se înalţă canalele.
Pe cît punem pariu că, iarna următoare, asfaltul se va coji într-un mare stil?!

Taxi - Aici Sunt Banii Dvs

Mici probleme

Blogul ăsta se voia a fi un blog muzical, unde melomanii înrăiţi să poată asculta muzică, poate nouă, poate cunoscută lor.
Ideea de bază a fost să pun alături de un articol mai mult sau mai puţin literar o melodie care să se potrivească. Astfel reuşeam să scriu, chestie care era, este si va rămâne primordială, dar şi să mă ocup îndeaproape de partea muzicală.
Pentru asta aveam nevoie de o platformă unde să-mi uploadez piesele în condiţii cît mai legale. Trilulilu mi s-a părut a fi cea care îmi satsifăcea pe deplin cerinţele, aşa încât nu mi-am mai făcut niciun fel de problemă.
Planurile mele nu s-au potrivit cu legile româneşti şi aşa prost făcute.
De acum încolo, va trebui să căutaţi voi piesele de care eu vă spun aici. Trebuie să vă spun că multe se găsesc destul de greu (vezi Rodrigo y Gabriela), dar merită.
Îmi pare foarte rău că trebuie să şterg toate piesele astea. În continuare vă voi scrie numele artistului, piesa, albumul din care a făcut parte şi anul lansării respectivului album, astfel încât voi să aveţi toate datele căutării.
Dacă aveţi întrebări, vă aştept pe adresa de mail din profil.

Fredo & PidJin. Pure genius

Like every Monday, today I read what Fredo and PidJin had done. I told you in an earlier post the two penguins (I hope they are penguins) are pure genius, but today they dispelled any other expectation. Here you can read their conversation with the forest. Laugh, people!

Of course, I have to congratulate the two creators of the characters, Teodor Muscalu and Eugen Erhan. Great!

P.S.: Eugen Erhan told me that Fredo & PidJin are EVIL PIGEONS. Still waiting for my punishment...

Vântul ştie. Ploaia. Muzică

În seara asta muzica tace, a venit timpul ca vântul, un prieten vechi de-al meu, să-mi mai povestească. Zice că astăzi a plouat şi că s-a făcut răcoare, dar nu foarte, ci suficient cât să mă simt eu bine. Ştie că astăzi am muncit ca apucata şi că sunt teribil de obosită. Ştie că n-am mai cumpărat de mult o carte, ştie că n-am mai descoperit niciun CD interesant de ani. Ştie că la mine în cameră e dezordine şi ştie că mă enervează absurditatea. Ştie...

O ploaie superbă, de un sfert de oră, după ce am publicat articolul în care puneam un pariu că va ploua. Vreau să câştig căştile astea. Sau astea. Sau amândouă. Revenind, nu m-a bucurat faptul că ploua după ce eu spălasem geamurile de la balcon. Dar din birou se vedea cerul senin. Iar mie îmi plac la nebunie ploile cu soare, de vară.

De câteva zile încoace, ascult o melodie... ciudată prin acordurile trompetei armonizate impecabil cu cele ale sintetizatorului. E acea melodie pe care o înţelegi cu adevărat doar noaptea, când singura lumină din jurul tău e cea a monitorului şi vezi pe geam cerul negru de noapte, uşor de vară. Iar la sfârşit, după ce ţi-ai pus toate întrebările existenţiale pe care ţi le puteai pune, o chitară, minunată chitară, vine şi răspunde atât de simplu, atât de sofisticat.

Ieri ascultam Ella Fitzgerald şi mă gândeam că e atât de bine să dormi cu jazz şi nu-jazz în boxe. Chestie pe care probabil o voi şi face, pentru că Ella Fitzgerald este una dintre cele mai bune soliste de jazz. Bine, în playlist poţi să adaugi şi ceva Sade, poate şi Aretha Franklin, Tracy Chapman, B.B. King, Diana Krall. Dacă vrei să te întreci cu timpul, aruncă în lista de melodii şi Katie Melua - Learning The Blues, e o melodie superbă.

O să vă mai scriu de muzică, am despre ce să vă povestesc la nesfârşit. Îmi trebuie energie. Sau, şi mai bine, un RedBull. Ca să rezolvăm problema.
De data asta, a fost să fie să fie jazz. Mâine... Cine ştie?!


Tracy Chapman - This Time/Crossroads [1989]

Vă pun melodia asta pentru că este superbă şi, evident, vreau să o ascultaţi. E tristă. De data asta nici eu nu mă simt bine.


Protassov & Kinski - Eastern/Lounge For Lovers [2006]

Asta-i melodia de care vă povesteam în articol. Ascultaţi-o noaptea, aşa veţi înţelege de ce şi cum.

The Advertisments. Best Of

Coca Cola Light. One of Coke's best campaigns ever. Excelent soundtrack. The girl reminds me of Gabriela Quintero (Rodrigo y Gabriela).



Levi's. Like they said, the original button is always seen in wrong places. Pure truth.



Tuborg. The musical theme is choosed in a very clever way. Of course, this ad reminds me of that Bloodhound Gang's song, "You're pretty when I'm drunk".



Peroni, one of the best beers I've ever tasted.

This is the first post in English. I'm sure there will be many more!

De ce va ploua

Cei care se aşteaptă la o explicaţie filosofică vor fi dezamăgiţi. Ştiţi de ce va ploua? Pentru că am spălat eu geamurile, da-aia!
Diseară revin cu detalii, acum mă doare prea tare totul ca să mai fiu în stare de altceva în afară de somn.

Google. Simply The Best

Mă uitam la cuvintele - cheie care mi-au adus cititori prin intermediul Google. Am făcut o criză de râs. După cum urmează:

"atat de mult" - Şi totuşi atât de puţin.
"buddha bat cafe del mar" - Te rog eu, nu-l bate pe Buddha!!
"chiul organizat" - Pentru totdeauna; pe asta o pot trece la "lovituri sub centură".
"comentarii ravel - bolero" - Deocamdată îţi spun doar atât: tema se repetă de 36 de ori, a fost compus în 1936, la sugestia balerinei Ida Rubistein. Mulţumit?
"concert gotan project bucuresti" - Nu-mi aduce aminte; tot aici trebuie să spun că mai sunt nişte căutări cu [virgulă] "concert gotan project bucuresti 2008". Anul ăsta nu vin, din câte ştiu eu.
"cristi stanciu" - Ai greşit adresa!
"cum este nisipul" - E mult, e mărunt, frige. Mai mult nu mai ştiu, că n-am mai fost la mare de mult.
"impact si melodiiile lor" - Bleah!
"laura esquivel winamp" - Laura Esquivel e o scriitoare, nu o cântăreaţă.
"muzica despre matematica" - Nu mă tentează. Zău.
"o na precious music" - O, na, ia de-aici!
"pe nisipul marii" - Unde, oare, unde?
"viva printre nori"- Mi se pare frumos să trăieşti acolo.
"muzica lounge" - Avem câtă vrei.
"cum tragi musica de pe net" - Întrebare întrebătoare. =))
"prezervativ tango" - Eu ştiam doar de prezervativul Durex.
"palatul bragadiru" - Văd că v-a plăcut articolul ăla.
"oamenii lui paco" - Ahhhh, ei erau?!?!
"espresso profi" - Un espresso "profi" e cel illy. Excelent!!
"anca pisicot" - Mi se spune "Pitic" sau "Mâţă".
"cratita coman" - Ar trebui s-o întrebi pe bunică-mea, ea le are cu cratiţele.
"nervi motto" - Adică vrei să-ţi zic un motto despre nervi? Sau, atunci când eşti nervos, te sui pe motor?
"musica bulgara" - Din asta chiar n-am. Serios.
"incoerence" - D-asta avem din plin. Vrei şi tu?
"istoria genului muzical bolero" - Nu-i un gen de muzică, e o piesă compusă de Maurice Ravel după care s-au făcut diverse cover-uri şi reinterpretări (Pink Martini - Bolero, Anglique Kidjo - Bolero, etc)
"poezi legate de vara" - E tare greu să pricepi când se scrie cu un singur "i" şi când cu doi!... M-am supărat şi nu-ţi mai zic.
"dimineata de vara" - E frumoasă. Calmă. Liniştită.
"nu prea bine" - De ce?!

Astea sunt căutările. Unii dintre voi ar putea spune că am făcut asta pentru că e la modă. Nu, m-am amuzat într-un mare stil.
Mă bucur foarte mult pentru că ăsta e un blog foarte nou (n-a făcut încă două luni) şi mulţi citesc balivernele mele. O să revin cu articole de genul ăsta!


Tina Turner - Simply The Best/Simply The Best [1991]

Strange. Only days of summer

E cald de mori, mai am un pic şi leşin, cred că v-am mai zis asta. Ieri, că n-aveam ce face, am luat-o de-a dreptul prin soare, fără să am nimic pe cap (şi nici în cap). Logic, mi s-a făcut rău.
Mi-a luat ceva timp să îmi dau seama că al meu cont Last.Fm (avem şi bannere) funcţionează pe baza a ce asculţi tu. EURIKA!!!!!
Am zero chef de scris. V-aş putea povesti cum am văzut ursul sau cum era să cad şi să distrug un pat (asta e o invariabilă de-a mea). Sau v-aş putea povesti cum ieri, în mijlocul zilei, am rămas fără apă, eu fiind transpirată ca... dracu'. Bine, nu ştiu cum transpiră un drac, dar pot bănui.
Nu mai pot să stau noaptea, după ora 12, 12 şi ceva. Dar mă trezesc la 9 dimineaţa cel târziu. Strange days of mine these ones. Still, striving for sunburnt skin.

P.S.: Nu ştiu ce am în ultima vreme, mai degrabă aş vorbi şi aş scrie în engleză decât în română. O să scriu, poate scap naibii de chestia asta...


Ramp - Everybody Loves The Sunshine/Café Del Mar Volumen 2 [1996]

Televiziune, frate!

Genial!

Norocul prostului

V-a căzut vreodată vreun ghiveci cu flori chiar în faţa voastră? Mie nu, dar mi s-a întâmplat ceva mult mai specatculos: mi-a căzut un calorifer pe picior.
În weekend am fost la munte, la cota 1400 şi am fost cazată chiar la Hotelul Cota 1400, care este încă în renovare.
Ajung în cameră, desfac bagajul, observ peisajul care, fie vorba-ntre noi, era magnific. Ca atare, zic să fac o poză. Iau aparatul şi mă aplec peste pervaz (de menţionat că era foarte lat, în jur de un metru). N-apuc să fac poza că simt ceva rece cum se îndrepta spre picioarele mele. Mă dau în spate cât să observ caloriferul căzut şi stând într-o rână. Până să am vreo reacţie, mă trezesc cu măgăoaia de fier pe jos, peste glezna mea.
În timp ce mă tăvăleam pe jos de durere, colega mea de cameră, Alina, vine şi ea să vadă ce s-a întâmplat. Caloriferul trona lângă perete, eu urlam de durere. Senzaţional!!
Mă lasă durerea, încep să mă agit după persoane avizate care să vină să vadă ce e de făcut. Găsesc şi persoanele respective, mă duc la recepţie să le spunem ălora că le-a căzut caloriferul peste mine. În mod suprinzător, tipa de la recepţie a reacţionat foarte bine, n-a făcut niciun fel de fiţe; eu mă aşteptam să ne facă un scandal monstru.
Vin şi muncitorii să pună la loc caloriferul, eu începusem deja să studiez cum naiba era fixat în perete. Dragilor, aflaţi că erau nişte găuri de se vedea pe partea cealaltă, afară, cu tencuială în jurul lor. M-am îngrozit. Nici nu s-a pus problema să repare găuroacele alea, au dat unele noi şi au fixat caloriferul. Marele meu noroc a fost că instalaţia era de pexiglas şi, deci, nu s-a spart nicio ţeavă, ca să nu mai spun că nu era apă în circuit şi, în consecinţă, caloriferul gol şi mult mai uşor; patul era suficient de departe de calorifer încăt să pot să mă dau suficient înapoi şi să nu-mi prindă tot piciorul.
Iniţial, pe gleznă am avut trei zgârieturi, apoi s-a umflat şi s-a dezumflat de mai multe ori. Acum este bandajat şi un pic vânăt, îl simt umflat. De menţionat că în primele 24 de ore nu am facut nimic, că n-aveam nici gheaţă, nici faşă elastică, nici creme. Şi m-am şi plimbat vreo 5 kilometri prin Sinaia cu glenza nebandajată, netratată.
Dacă vă duceţi la hotelul ăla şi sunteţi cazaţi la camera 201, avţi grijă la calorifer. Dacă vreţi să faceţi o poză ca tot omul, cade de nu vă vedeţi!

Noi să fim sănătoşi!...


The Doors - Hyacinth House/L.A. Woman [1971]