4 martie 2009

Ta-daaaa!

Ziceam zilele recute că cele mai eficiente hotărâri se iau pe tăcute. Pe cale de consecinţă, am onoarea să vă invit în noua mea casă. Bloggerul m-a disperat rău de tot azi şi cred că a veit timpul să trec la ză next levăl.
Aşa încât vă rog - pe cei care aveţi disponibilitatea să faceţi asta - să puneţi linkul ăsta nou în blogroll-ul vostru, ancasandu.wordpress.com. Vă aştept acolo!

Blogul ăsta va rămâne deschis, sunt nişte amintiri tare frumoase înşirate aici şi ar fi păcat să le scot din... mediul lor natural.

That's it! We'll move on, it's the only thing left to do.

3 martie 2009

Sooooomn

Din când în când, sunt dimineţi când mă uit strâmb la ceas. Şi mi se pare că e cu mult mai târziu, şi sar din pat de parcă aş avea un arc în fund.
De obicei, aceste minunate dimineţi se petrec după nişte nopţi cu maxim 4 ore de somn. În cazul de faţă, după trei nopţi.
Adică sunt zombie. Mi-e greu şi să mă uit la tastatură. Tastatul e rezolvat de reflexele condiţionate. Dar ţinutul capului drept pe umeri e o altă mare problemă. Pe cuvântul meu, parcă aş fi băut patru zile încontinuu, aşa mă simt. Sau mi se trage de la faptul că aseară, deşi îmi cădeau ochii în gură, am stat până la două juma' să mă uit la friends (extrem de inteligent serial)?

În altă mare ordine de idei, ţin să precizez că nu ma înţeleg nimic (nu că ar trebui) din ce se întâmplă cu cretinii din guvern şi cu sindicatele. Mie să-mi spuneţi un singur lucru: profii fac sau nu grevă?
Io mă duc să dorm.

2 martie 2009

Aşa, deci...

Ameninţam de mult că o să vină un weekend în care o să iau o mică pauză. Uite-l că a venit şi a şi trecut.
Pentru că cele mai bune decizii se iau şi se duc imediat la îndeplinire.
Sau pentru că am avut un weekend FA-BU-LOS, cu cei mai buni prieteni ai mei. Cu oamenii aceia pe care îi văd din ce în ce mai rar (şi nu m-am prins de ce) şi cu care râd, de fiecare dată, până la spasme. Pentru că a fost weekendul în care am făcut ceva pentru mine. În care am fost egoistă şi mi-am luat persoanele la care ţin lângă mine. Şi în care am împlinit un an de fumat, dar asta e deja altă poveste.

Mi-a prins tare bine pauza asta. Deşi nu a fost tocmai intenţionată, mai degrabă timpul - sau lipsa lui - a fost cauza directă.

A propos, Happy 1 of March!, bine că a venit şi primăvara. Acum trebuie să vină vara. Hai!