31 decembrie 2008

It's all gone

Gata. Ăsta a fost. Mi-a părut tare bine şi a fost tare mişto.

Vă mulţumesc că aţi fost aici, îmi sunteţi tare dragi. Şi vă aştept şi la anul, cu poveştile şi îndoielile şi dilemele şi depresiile şi aventurile mele.
Poate că de la anul o să vă pot spune nişte poveşti despre poveşti de adormit/trezit bărbaţii; deocamdată nu am găsit încă starea şi motivul să pun în lumina monitorului astfel de basme. Da, au ajuns basme.

Aveţi grijă de voi. Muzici bune şi prieteni vă doresc. Ne vedem la anu' (adică mâine)!

30 decembrie 2008

Firesc

Întotdeauna mi-a fost frică să trag linie. Am preferat să las timpul să o facă pentru mine şi, de multe ori, a fost chiar mai bine decît aş fi putut eu să o fac. Mi-e frică de inabilitatea mea de a fi fermă şi de a nu avea nici un regret - îmi pare rău după fiecare prietenie sau dragoste pierdută.

Ar cam trebui să trag linie pentru 2008. De câteva zile încoace tot încerc să fac asta şi nu reuşesc decât să mă afund în lectură. Sau în aroma parfumului meu. Sau a lui.
Mi-e frică să fac asta. Ştiu că miezul nopţii o va face pentru mine. Şi va pune punct mult mai firesc decât aş face-o eu - sau oricine altcineva. Sinceră să fiu, nici nu ştiu dacă îmi doresc să fac asta cu adevărat. Dacă e doar un moft sau dacă eu chiar am nevoie de lucrul ăsta. Nu-mi dau seama, aşa cum nu mi-am dat seama niciodată. Peste câteva zile o să mai conteze?...

Nici măcar un sumar al anului ăstuia - unul dintre cei mai buni - nu sunt în stare să fac. Ştiu doar că mi s-au întâmplat unele dintre cele mai frumoase lucruri. Printre care şi voi, dragilor. Da. Am cunoscut multă lume. Unii dintre voi mi-au devenit prieteni, prieteni chiar prea buni (şi te cunoşti).

De fapt, asta am facut. Am cunoscut oameni, locuri, senzaţii, arome, pasiuni. Într-un soi de îmbogăţire, dacă vreţi să îi spuneţi aşa. Eu prefer să îi spun firesc. Pentru că au venit firesc, s-au petrecut firesc. Totul a venit de la sine, nimeni nu a forţat nimic.

Naturalesse genereuse, îţi aduci aminte?...

Muzică multă şi bună - la capitolul ăsta nu am de ce mă plânge. Chiar nu am.
Ceaiul, cafeaua, ţigările - totul minunat.
Şi clepsidra care stă pe biroul meu - integrată în decor atât de bine, încât m-aş putea jura că acolo a stat întotdeauna.

Astea-s vremurile care nu se vor termina niciodată.

29 decembrie 2008

28 decembrie 2008

La mall

Liberty Center. Voi aţi văzut ce de lume colorată pe acolo?

Singurul lucru care mi-a plăcut a fost că la Sephora am găsit produse Lancome şi Clinique - tocmai când îmi făceam griji că nu aveam de unde să îmi iau creion de ochi, mascara şi ojă. Când s-or termina, desigur.

Altfel, am mai spus, multe naţii pe acolo. Da, ştiu, sunt rasistă.

Şi un nou război civil acasă. The joy!

27 decembrie 2008

Hoinăreală

Mă săturasem să stau în casă, aşa că azi am ieşit un pic prin oraş. Am stat în frig, am băut cafea şi ceai, a fost bine.

Acum mă duc să mă bag în pat şi să citesc.
E cald. Şi bine.

26 decembrie 2008

Ce caut eu aici?

De ce mi se pare mie atmosfera asta de bunătate forţată foarte, dar foarte hidoasă?
De ce - de fiecare dată când vreau să mă întâlnesc cu cineva - trebuie să dau socoteală altcuiva?
De ce ajung tot soiul de pişpirei să-mi zică ce şi cum să fac?
De ce nu am crezut niciodată în Moş Crăciun?


Astea-s nişte ntrebări greşite, dar am răspunsurile corecte. Nu, nu am crezut niciodată că voi găsi asemenea răspunsuri la astfel de întrebări. Şi uite totuşi că am reuşit.

Face cineva ceva interesant de Revelion?

25 decembrie 2008

Despre aşteptări

Într-un mod foarte ciudat şi perfid, este al doilea Crăciun pe care nu îl simt. Nu am starea aia specială, nu am citit "Un alt fel de Crăciun" a lui John Grisham. Nu mă încântă deloc perspectiva sarmalelor, deşi sunt unele dintre cele mai bune care pot fi făcute (maică-mea ştie).
Oamenii nu-s aici, toată lumea e plecată, eu nu am apucat să vorbesc cu cine îmi doream eu cel mai mult şi am nişte cearcăne de top.

Şi, cu toate astea, Moşul de anul ăsta a fost unul dintre cei mai bogaţi. Parfumul meu, al meu, zace molcom pe gât, aşteptând nici el nu ştie ce, iar eu sper să vă scriu cât pot de curând de la noul meu laptop. Am un teanc de cârţi cât pentru trei luni de citit. Şi nişte chestii care se asortează de minune cu parfumul.

Habar nu am ce fac de Revelion. Şi tare aş vrea să termin unul dintre cei mai buni ani ai mei de până acum într-un fel frumos.

Ştiu că 2009 va fi... the best of the best. E în aer!

24 decembrie 2008

I wish you a Merry Christmas!

O să uit de faptul că nu mi-am intrat în starea de Crăciun, o să încerc să uit că vine sfârşitul de an şi eu nu m-am văzut cu unul dintre ardelenii mei preferaţi, o să trec peste toate.

Vă doresc să aveţi parte de cel mai frumos Crăciun, alături de cine vreţi voi, cu toţi prietenii alături.
Maria, APP, Popescu, Miruna - cu care nu am mai vorbit de un car de vreme, Raluca, Andrei, Bogdan - să vă aducă Moşu' ce vreţi voi!

LE: Cea mai mişto muzică de Crăciun - AC/DC. Asta ca să nu ziceţi că aţi rămas fără muzici.

23 decembrie 2008

Întrebare

Cât de legal e să ţi se ridice maşina fără înştiinţare?

22 decembrie 2008

Salitos

Cum mă plimbam eu azi printr-un hypermarket de mare angajament împreună cu Domnu' Tata, ajungem noi la raionul cu beri, berici şi alte alcoolice. Şi cum stăteam eu şi mă uitam în lungul raftului, îmi pică ochii pe sticlele de Salitos. Pentru că sunt o beţivă în devenire (cât de vulgar sună "beţivă"!), înşfac o sticlă şi o pun, subtil, alături de ce mai era prin coş.

De menţionat că sticlele de Peroni pe care le am în frigider stau neatinse de cel puţin trei săptămâni.

Mă duc eu la bucătărie, caut desfăcătorul, găsesc desfăcătorul, cât p-aci să-mi rup vreo două unghii, reuşesc să desfac sticla. Ignor gustul de rahat al acestei minunate beri (de ce dracu' mi se face poftă de cele mai cretine băuturi, nu am să înţeleg niciodată), las sticla pe birou, lângă Doña Mama, care juca Spider sau ceva asemănător.

Mă întorc peste vreo două ore, licoarea din sticlă - aproape neatinsă. Oare de ce?!?
Trec peste această nedumerire de moment, mă loghez la Blogger, iau o gură de Salitos. Moment în care - naiba ştie cum! - îmi pică ochii pe eticheta de pe spatele minunatei sticle de 0,33. Şi observ, printre aburii alcoolului, desigur, o chestie roşie pe care scrie "Crown opener here" şi arată înspre fundul (mă scuzaţi) sticlei. Schema minusculă care însoţea acest desen ilustra 2 (două) sticle, una în fundul celeilalte (nasoală repetiţie).

Moment în care mi-a venit să iau sticla de gât (da, dragilor) şi să-i înfig capacul în gaura din dosul acelaşi sticle. Ceea ce - evident - nu am putut.

De unde am dedus, cu o logică vecină cu cea a lui Aristotel, că - pentru a deschide o sticlă de Salitos -, mai ai nevoie de încă una. Adică eu puteam evita ruperea unghiilor pilite cu atâta patimă în nopţile reci de decembrie prin sporirea profitului ăstora de la Salitos.

Nu-i aşa că tot un pahar de vin fiert e mai bun?...

Nouvelle Vague - Too Drunk to Fuck/Nouvelle Vague [2004]

21 decembrie 2008

Uite ce am găsit

Descoperiri făcute aseară.

Manu Katche. Sau jazz în stare pură.



Şi Savinna Yannatou - voce de înger.



Sigur Ros, pentru că de fiecare dată când îl ascult mă trec fiorii.



Enjoy!

20 decembrie 2008

Cărţi, cărţi, multe cărţi

Ca să sărbătoresc nu-se-ştie-ce, ieri m-am dus să mă plimb prin oraş, după cum anunţasem acum câteva zile. Şi am cheltuit un milion juma' (vechi) pe patru cărţi.
Dar nu despre cărţi vreau să vorbesc în partea asta de articol, ci despre muzica din librării (e boală grea).
În fiecare librărie în care am intrat (nu am făcut nimic altceva toată ziua) şi la The Body Shop (deh...!) erau numai colinde. Dacă nu am ascultat melodiile alea de două ori pe fiecare în parte, nu am intrat în nici o librărie.

Şi dacă vine Crăciunul ce?! Eu nu vreau să ascult colinde, sunt mereu aceleaşi (!!) şi, oricum, nu îmi mai spun de foarte multă vreme absolut nimic.

Altfel, am cheltuit o căruţă de bani pe patru cărţi. "Lolita" lui Nabokov (de la Sadoveanu), Nina Berberova - "Acompaniatoarea" şi Anais Nin - "Incest" de la Humanitas şi F. Scott Fitzgerald - "This Side Of Paradise", de la Anthony Frost. Deci am mai tăiat patru de pe listă. Şi am adăugat alte 15 - 20.

V-am zis că mă apuc să învăţ rusa?

19 decembrie 2008

Ne mişcăm mai mult nu

De la Universitate la Gară, doar o jumătate de oră!!!
Zic că se merge chiar bine.

Ştefan furtună - blocat. Dinicu Golescu - blocat. Berzei - blocat. Magheru - blocat.

BLOCAAAAAAAAT!!!

18 decembrie 2008

O zi cu Gugăl

Big questions

"a-ti raspuns?" - Ce faci, mă?! Sincer, ai mai trecut pe la ora de română?
"cand e bine sa faci sport" - Oricând te simţi tu în stare, numai înainte de culcare nu.
"cat dureaza criza economica" - Păi o să dureze până când nu o să mai fie. E simplu.
"cum sa ma leg la sireturi" - Îţi spun dacă îmi zici câţi ani ai.
"how do you say in english zacusca" - Mwuhahaha. Asta e pe sistemul "Cum se spune în engleză underscore?" (de menţionat că replica e pe bune).
"do you like carnival town" - Yes, I do.
"ma doare an bomba ce medicamente pot sa iau" - Deci unde te doare?!

We do want sex, but we're too virgin to fuck

"o relatie cu o virgina" - E naşpa rău. O doare sufleţelul ei!...
"sex cu o virgina" - Îngust loc, largi perspective.
"virgin la 30 de ani" - Du-te şi uită-te la filmul ăla, "Virgin la 40 de ani" îi zicea. Cred.
"virginele anului 2008" - De ce, mai există virgine? Şi dacă da, unde?
"prezervative tango" - Îmi place că sunteţi atenţi. Măcar atât.
"cum se saruta imagini" - Mwuhahahahahahaha. Câţi ani ai tu?.. Şi promit că nu zic nimănui.

Adânci

"chestii inteligente" - Mă mir sincer că ai ajuns aici. Pe bune.
"nu te certa cu prostul" - Că are mintea odihnită, zicea vorba. Corect.
"lumea este plina de idioti" - V-a lovit înţelepciunea în grup, să dea naiba!

Random and useless. And very wise

"ce paranoia" - Văleu, e teroareee!
"narcisista" - Vaaai, urât!
"anca sandu silence" - Me... Never.
"sandu lung" - Ce trebuia să mai fie şi asta?!
"www.oralul copilului meu.com" - Incredibil cât de perverşi pot fi unii părinţi. Zău!
"radio tufa" - Ăsta era unul din visele mele. Cum ai ghicit?!
"poze tineri saruntandu-se" - Ceea ce nu înţeleg eu e de ce copiii ăştia vor să se uite la POZE şi nu la FILME.
"poze democratici" - Eşti nebun?!
"poze cu bill kaulitz din profil doar atata" - Mă gândesc că vi se făcuse dor de Ratatul-Şef al Noii Generaţii, nenea cu părul sculat Bill Kaulitz. Na d-aici!
"parinti alina petrescu stiri tv" - Aici chiar nu ştiu ce să spun.
"musici la burta" - Ce mişto!
"motivari de la parinti" - Ăsta, dacă ştiu eu bine, e un subiect tare sensibil. Sau nu!?
"la naiba" - La naiba, fată!
"infect" - Total de acord.
"casti frig" - Le urăsc cu patimă. Cel mai hidos lucru care putea fi inventat vreodată.
"ma urasc" - Spor!

17 decembrie 2008

De aia

Uite acum mi-am terminat toate treburile pe ziua de azi. Tot azi ar cam fi trebuit să se termine cu stressul şi cu presiunea (ştiţi voi), dar nu întotdeauna e cum plănuiesc eu. Adică mai niciodată.
Şi totuşi, vineri am decretat că e zi de hoinăreală prin oraş. De aia. Că nu m-am mai plimbat de un car de vreme prin Amzei. Pentru că nu am mai fost de astă-vară la librăria aia de pe Victoriei, Minerva parcă-i zicea. Pentru că mi-e dor de Magheru. Pentru că vreau să o scot şi pe Doamna Mama în oraş, să mergem să bem o cafea undeva (ai luat aminte, sper).

Pentru că e prea frumos afară.

Şi am avut mult prea multă treabă în perioada asta.

16 decembrie 2008

Seulement pour moi

Pentru că iar am o săptămână de iad şi pentru că mi-am dat seama de asta după ce a trecut greul - adică ziua de luni. Mă gândesc foarte serios să iau o pauză sau măcar să nu mai scriu în fiecare zi, pentru că am ajuns la un oarecare nivel de saturaţie şi de plictiseală din cauza căruia nu mai am cum să scriu posturi mai consistente, cu cap şi coadă, subiect, premise şi argumentaţii.

Pe de altă parte, asta înseamnă că încep să mă lenevesc. Rău de tot. Fără vreo şansă de revenire. Pentru că nu m-am mai urcat pe bicicletă de astă vară. Pentru că nu am scris de un car de vreme o poezie - deşi am idei cu duiumul, nu asta e problema. Pentru că îmi ia un an să citesc o carte. Pentru că scriu mult mai puţin - mă refer la conţinut.
Sau nu mai am timp?

Să ne înţelegem (şi se ştie el pe el cel căruia îi este adresată partea de articol): blogul ăsta nu e făcut pentru cititori, pentru trafic, nu e un generator de conţinut on-line. E doar o redută, ultima dintre ele. O redută de-a mea, şi nu de-a ta. E un blog pentru mine - şi nu pentru tine.

In-Grid - Non, Je Ne Regrette Rien/La Vie En Rose [2004]

15 decembrie 2008

Despre telefoane

Cel mai cretin lucru care se poate întâmpla e ca cineva să nu-ţi răspundă la telefon fix când ai mai mare nevoie de el. Exact în situaţia asta sunt eu acum şi nu am ce să fac.
Iar asta mă scoate din sărite de oduă ori mai mult decât faptul că nu mi se răspunde la telefon. La dracu'!

Partea proastă e că încep să mă enervez. Rău. Pfoai!

Un alt lucru care îmi stă pe creier e că niciodată nu am răbdare să aştept ca cineva să mă sune.
Caz ipotetic: o conversaţie se încheie cu "Mai vorbim, te sun eu!" din partea interlocutorului meu. Iar eu, când văd că timpul trece şi nu mai primesc nici un semn, încep să mă agit. Să voi suna mereu, înainte să primesc telefonul promis.

De fapt, cred că mi-aş arunca telefonul pe geam în secunda doi dacă aş putea renunţa la el. Da' uite că nu pot. Of!

The Vodafone customer is not answering. Please, try again later.

14 decembrie 2008

Fără

Geamul e foarte aburit şi nu pot să văd afară. Pe birou zac aruncate nişte ambalaje de bomboane de pom, o jucărie de lui Chester, o sticlă de apă, nişte bani şi ceasul meu de mână.

"I did it my way..."



Pentru că omul ăsta e un geniu. Pentru că m-au trecut fiorii când am văzut clipul. Pentru că Robbie e prea bun. Şi pentru că sala îi răspunde minunat.

13 decembrie 2008

De sâmbătă

Acum sper că sunteţi de acord cu mine în privinţa faptului că e prea frig. Vântul chiar bate, de plouat chiar plouă. Deja e prea mult.

Am de lucru cât să mă îngrop în hărtii şi să mai ies de acolo după vreo trei zile. Din fericire, m-a lovit geniul şi am reuşit să scot pe toată lumea în oraş. Azi, într-o locantă de mare angajament.

De zece minute trag de aceste două fraze. Am scris prea mult la examenu' lu' peshte, ca să mai fiu capabilă si de altceva decât în afară de un eseu pe tema "Mi primer día en el Instituto Cervantes". M-am simţit ca la clasa a doua, când am avut de făcut compunerea aia cu "A venit toamna".

Majestic 12 - Alone Again (Trueby Trio Remix)/Erotic Lounge 5 - Secret Affairs

12 decembrie 2008

Diverse păreri şi opinii

Uite, cineva îmi zice că sunt am idei prea fanteziste şi prea rupte de realitate. Ok, asta e realitatea în care trăiesc eu; e adevărat, mă lovesc de multe lucruri zilnic, dar încerc să le ignor pe alea neplăcute ca să nu mă enervez degeaba. În fine, nu o să încerc acum să mă justific, n-are nici un rost şi nu ştiu câţi ar înţelege.

Bine, îmi este şi foarte somn, iar mâine am de dat un examen pentru care eu nu am învăţat NIMIC. Se presupunea că trebuia să ştiu vreo trei timpuri verbale plus mult, foarte mult vocabular. Sfânta ultima sută de metri...!

Şi ceea ce mă doare pe mine cel mai tare: nu mai am cola. Deloc. E crâncen, nu ştiu dacă aţi experimentat vreodată starea aia de ameţeală şi de somn şi de incapacitate de te concentra la ceva, orice.
Concluzie: iar am trei tone de treabă pentru azi (mai degrabă mâine) şi iar nu am când să le fac. Cine mă ajută cu o zi de 36 de or (măcar)?

Nouvelle Vague - This Is Not A Love Song/Nouvelle Vague [2004]

11 decembrie 2008

Continuări

Dat fiind şi luând in considerare că azi noapte am visat continuarea visului de ieri, consider că este imperios necesar să mă întâlnesc cu respectiva persoană. Numa' să pot...
Ieri am fost întrebată ce însemna să ai curaj pe vremea comunismului. Se filosofa despre cutezanţă şi curaj şi mă trezesc că mă loveşte bomba. Vă întreb, voi ce aţi răspunde la întrebarea asta?

Mi s-au scurtcircuitat sinapsele. Cum dracu', măi, dragăstolo e premier??? A înnebunit lupul. Seriooos.
Pentru că Băse s-a fript la faza asta.
Caterincă!

Bineînţeles că după ce am aflat marea ştire a lu' peşte, am cedat nervos şi mi-am promis solemn să nu mă mai uit la cretinii ăştia. Ghici la ce mă uitam azi de dimineaţă?...

Nightmares On Wax - Moretime/Thought So... [2008]

LE: Că tot mi-a adus Maria aminte...

10 decembrie 2008

Mă doare capul

La câte am de făcut azi, aproape că îmi vine să mă arunc pe geam. Dar nu asta contează.

Contează faptul că am ajuns la un asemenea grad de oboseală psihică, încât am început să visez tot soiul de porcării. Care-s porcării nu atât prin prisma faptului că ar fi cu monştri; nu, sunt cu cei mai buni prieteni ai mei şi sunt nişte porcării datorită conjucturilor create în vis, conjuncturi de la care mă doare şi pe mine capul, acum.
Jur că nu mai înţeleg nimic şi zău că o să mă las la un moment dat se interpretatul simbolurilor de genul ăsta; acum trebuuie să vorbesc cu respectiva persoană.
Mă doare capul.

Afară cică e foarte frig, cerul e superb. Frig şi soare, şi parcă mai ieri venise primăvara. Nu mai înţeleg nimic. Mă doare capul.

Nightmares On Wax - Deepdown/In A Space Outta Sound [2006]

9 decembrie 2008

Some really big issues

Hai că am revenit la starea mea obişnuită. Adică mi-e somn de nu mai pot şi vreau să mă cuibăresc sub pătură, eventual la el (girlish stuff) în braţe, că mi-e prea frig ca să mai pot gândi.

Mi-ar plăcea să fac ziua să aibă 36 de ore, ca să pot să termin şi eu ce am de făcut şi să apuc să vorbesc cu toţi prietenii mei (nu-mi place să neglijez pe nimeni). Şi, plus de asta, aş mai avea timp de ceva somn. V-am zis că mi-e somn.

Mbun. Trebuie neapărat să mă las de cola, nu se mai poate aşa. Asta ar însemna să fie a doua oara când mă las. Urăsc sintagma asta, "să mă las de cola", dar e purul adevăr.
Primăvara trecută, eram la porţia de doi litri pe zi. Am reuşit să nu mai beau (oribil sevrajul, a propos), iar acum am început cu câte o sticlă de jumătate, din lipsă de ceva acceptabil la chioşc. Am continuat cu o sticlă de doi litri luată aşa, de pamplezir, iar acum iarăşi sunt cu sticlele de cola după mine. Ceea ce nu-i bine deloc.

Foarte mişto coloana sonoră din Madagascar 2. Nu am văzit filmul, dar mi-am coloana sonoră şi este DEMENŢIALĂ. Orchestraţii, voci, tot ce vrei şi ce nu vrei. Semn că se poate.

Mă duc. Am treabă!

Koop - Drum Rythm (Music For Ballet Exercises)/Future Soounds Of Jazz Vol 11 [2008]

8 decembrie 2008

Unele lucruri mă depăşesc

Cred că v-am mai povestit de râshnitza de computer de la care vă scriu aceste pe-cale-să-devină opere ale literaturii române şi, în curând, universale.
Se ştie că toţi avem nevoie de unele mici îngrijiri. Iar când spun "toţi", mă refer la toţi, încluzându-l şi pe Râshnitză. Şi cum în ultima vreme se stricaseră şi CD Writer-ul, şi DVD Writer-ul, am purces la a da sfoară-n ţară cum că am nevoie de respectivele componente.
Să detaliez un pic: eu folosesc al dracului de mult DVDurile şi CDurile, dat fiind că pe ele îmi ţin muzica. Şi e normal să mai intre praf în respectivele unităţi. Astfel încât dvdu' nu se mai deschidea, iar cdu' nu mai citea. The joy!

Mă apuc să desfac unitatea centrală, scot carcasa, mă înec. De la praf. Era praf acolo cât să pun un strat gros pe toată mobila din casă şi să mai şi rămână. Aşa că am adus aspiratoru' şi am făcut cât de cât curat. Montez noul DVD RW, mai şterg un pic praful, pun carcasa, şuruburi şi cu cabluri, mai şterg un pic praful.
Am pornit Râshnitza, totul ok. Desigur, mai şterg un pic praful. Bag un CD în noua achiziţie, pornesc Windows Explorer-ul şi constat că nu vede unitatea respectivă. Fir-ai să fii, călca-te-ar trenu' pe picioare să te calce, ploua-te-ar trei zile şi trei nopţi, mai du-te dracu'! (Tuse de la praf).
Bag acelaşi CD şi în CDRW. Care - brusc şi dintr-o dată - a început să meargă. What the fuck?!

Mai aveam probleme şi cu stick-ul de memorie, care începuse să-mi dea o eroare de genul "please remove write protection". Evident că nu mai puteam să scriu nimic pe el, ceea ce însemna o problemă mai mult decât majoră, dat fiind că documentele nu puteau fi scrise nici pe cduri sau dvduri.
Drăcia naibii, acu' merge de n-are aer (de la praf, probabil).

Acum Râshnitză toarce fericit, iar DVD RW-ul tot nu merge. Drept pentru care o să-l iau iarăşi la mână. Când oi avea răbdare.
Pentru că te apucă durerile cap, spate şi genunchi de la ăst computer. Veşnic şi pentru totdeauna.

Nouvelle Vague - Too Drunk To Fuck/Nouvelle Vague [2004]

7 decembrie 2008

Too drunk to say "Happy Birthday"

În seara asta, m-au cuprins nişte sentimente oarecum contradictorii. Pentru că ascult de o jumătate de oră "Too Drunk To Fuck" a celor de la Nouvelle Vague şi pentru că am băut (doar) un pahar de vin alb. Şi pentru că azi mi-am luat o Peroni, uitând cu desăvârşire de faptul că mai am una în frigider. Şi aş bea-o, dacă aş şti că nu mă fac mangă de la combinaţie.

*Recomandare pentru Doamna Mama: închide ochii când citeşti asta.*

Pe de altă parte, azi e mare zi mare, dat fiind că Doamna Mama îşi sărbătoreşte ziua de naştere. Mbun.
Are mână la scris, mai comentează din când în când pe aici. Rar şi bine şi mişto. Şi, pentru că am fost în pană de fonduri (şi încă mai sunt, da' a trecut urgenţa), am zis că i-ar sta bine printre noi, ăştia de batem câmpii pe bloguri. Deeeeeci... o mare operă de un mare angajament.

*Acu' poţi să-i deschizi*

Blogul încă nu e pus la punct, mai e de lucru la tehnic, dar ne descurcăm. A propos, de mâine mă apuc să predau Wordpress. Cu tot cu interfaţa nouă, pe care nici eu nu am studiat-o decât în treacăt.

*Acum chiar te rog să deschizi ochii*

De ce?
Pentru că e omul de la care vreau să învăţ să iert. Pentru că ştiu şi ştie ce, cum, cât, unde şi când poate. Atunci când a aflat de blogu-mi, s-a apucat instant de citit şi alte bloguri. Şi am avut supriza să-mi spună cine cu cine s-a mai certat.
Pentru că face cel mai bun pui cu lămâie. Pentru că ştie tot ce mişcă (şi am constatat lucrul ăsta laolaltă cu încă o persoană). Pentru că e cea mai eficientă alarmă care s-a inventat până acum - funcţionează chiar şi de la distanţă, prin telefon. Pentru că încă îmi mai ia Kinder Bueno.
Pentru că ne certăm ca-chioarele, cu săptămânile. Pentru că poartă tot soiul de briz-brizuri funky. Pentru că ne strigă lumea pe stradă "Fetele! Nu luaţi nişte flori?". Pentru că are cea mai mişto limuzină, un Tico respectabil căruia i se aburesc geamurile şi pe care eu trebuie să le şterg.
Pentru că prăjeşte cartofii foarte repede.
Pentru că ştiu că am exasperat-o cu muzica. Nu suportă başii şi mi-a luat căşti. Care s-au stricat (mesaj subliminal).
Face cea mai bună zacuscă de capia din oraş (pariez pe ce vreţi voi). Câinele, Chester, e cel mai fericit când pune la fiert oala de 10 litri (e câine, nu pisică). Iar motanul, Piţu, (v-am zis de el?!?) doarme mereu la ea în pat.

De aia. Că-i maică-mea. Sâc, sâc sâc!

6 decembrie 2008

De Moşu'

Afară-i aşa mişto şi aşa de cald, încât la un moment dat mă gândeam că trebuie să mă uit să văd ce tricouri mai am disponibile. Panatalonii de in, sandalele... Mai e un pic şi vine vara.

Până când m-a întrebat cineva ce vreau să-mi aducă Moşu'. Iar Moşu' vine doar iarna.

  • Kinder Bueno, Heidi cu miere şi nuci. Din belşug.
  • illycaffe. Mult, mult, mult.
  • Vară, pe bune şi nebune.
  • Chance. Chanel. Parfumul de care m-am îndrăgostit.
  • Josh Martinez - "Midriff Music". Şi multe alte muzici.
  • El.
  • Putere să schimb ce-i rău.
  • Un obsedat simpatic.
  • Înţelepciune.
  • Toţi, aici, mereu.
Cer multe?

Bob Marley - Forever Loving Jah/Uprising [1980]

LE: Nu mai vreau veşti din astea.

LE 2: Acum am văzut că articolul apăruse din data de 5.12, deşi eu îl setasem pentru 6.12. Fuck Blogger.

5 decembrie 2008

Halal!

De două zile încoace dorm câte patru ore pe noapte.
Pe la 12 mi s-a făcu o foame din aia de nu te lasă se te întorci pe partea cealaltă... Ştiţi şi voi cum e. Aşa că eu la 12 noaptea, eram în bucătărie şi mâncam.

Toate rahaturile astea anti-răceală la care tot fac reclamă sunt nişte PORCĂRII. Pentru că mie nu-mi trece durerea de gât cu Tantum şi nu mă lasă durerea de cap cu Nurofen Forte. Mă simt îngrozitor. Şi iar îmi aduc aminte că, de două zile, nu mai dorm decât patru ore pe noapte.

Nu mai sunt în stare să scriu nimic de ceva vreme încoace. V-aţi dat şi voi seama de asta. Nu ştiu cum să-mi fac să-mi treacă, habar nu am ce medicament trebuie să mai iau şi pentru asta.

Mă duc să iau Coldrexu' în braţe şi să mă întind în pat. Feeling pretty bad.

B.B. King - World Is Gone Wrong/One Kind Favor [2008]

4 decembrie 2008

Diverse medicamente

Am stat şi am dormit, şi cică acum mă apuc de treabă. Foarte odihnitoare zilele astea cu răceli şi febră!

Ăştia cu guvernul sunt demenţi. De trei zile se discută numai asta. Încep să le bănui pe tipele care prezintă ştiri de sado-masochism. Cum e posibil să rezişti câteva ore întregi discutând cu şi despre aceiaşi oameni?

Coldrexul are un gust de-ţi vine să te arunci pe geam în secunda doi. Eu îmi imaginam ceva aproximativ la fel cu ceaiul de lămâie, dar e de un milion de ori mai rău. Şi deşi m-am îndopat cu medicamente, nu am reuşit să mă simt mai bine. Ceea ce mă duce la concluzia că, dacă tratezi, trece într-o săptămână, iar dacă nu, în şapte zile. Ole!

3 decembrie 2008

Mi-e răăăăăău

Iar am răcit. Şi de data asta chiar e nasol.
Că de-abia acum m-am putut ridica din pat. Şi pentru că văd dublu. Şi pentru că mă doare capul îngrozitor şi pentru că am luat un pumn de medicamenete ieri şi nu mi-a trecut.

Bogdan, incă nu am primit toate pozele. Stai calm, că nu am uitat.

Serios, mai ştie cineva vreun medicament anti-răceală???
Eu nu mai pot.

2 decembrie 2008

Blogger sucks!

A început să mă enerveze rău de tot platforma asta. Pentru că dă tot soiul de erori, pentru că are configuraţia făcută cu picioarele, pentru că nu te lasă să moderezi comentariile cui vrei tu.
Să detaliez: cred că ştiţi că la postările mai vechi de o zi am moderarea activată, tocmai pentru că mi s-a întâmplat să primesc ceva comentarii la articole foarte vechi, iar eu să nu le văd decât foarte târziu. Asta fiind singura metodă de (oarecare) control, am zis să o aplic. Numai că ia toată sponaneitatea care se produce şi, mai presus de toate, devine foarte enervantă dacă ai un dialog cu cineva prin intermediul acestora. Al comentariilor, zic
La un moment dat, când încă mai studiam setările de la Blogger cu sârg, era o opţiune de genul "useri ale căror comentarii le acceptaţi din start". Bine, formularea nu era aşa, dar esenţa suna la modul ăsta. Mă uit acum câteva minute după opţiunea asta, ia-o de unde nu-i. Şi da, am Bloggerul în română. Nu mă întrebaţi de ce, că nici eu nu am aflat.

Stăteam şi mă gândeam cum ar fi dacă mi-aş lua domeniu. Că deja mi se pare prea mare tevatura să mă mut la wordpress şi după aia să fac mişcarea cu domeniul. Vise, taică, vise...

Revenind la subiect: cine ştie cum dracu' pot să fac să-mi scutesc anumiţi cititori de moderarea comentariilor pe care aceştia le lasă?
Asta presuspunând că pot, desigur.

1 decembrie 2008

Nebunii ani

O premieră: prima petrecere de la care am plecat pentru că nu mă mai ţineau picioarele. De menţionat că sunt genul care dansează câte cinci - şase ore fără să stea jos.

Am nişte dureri de ceafă de îmi vine să mor. De mers nu mai pot să merg, iar genunchii mei sunt praştie. Pentru că am privit lumea de la 1.70 m plus încă 10 cm ale tocurilor.

Încă nu am poze, dar imediat ce primesc, promit să vă pun câteva, pentru că ştiu că am fost de milioane. Sâc!


"Pentru că sunetul ajunge/Din difuzoare până-n sânge,/Pentru că inima ta moare/Atunci când sunetul dispare"...