30 septembrie 2008

Orice

Aş da orice să ies din starea absolut oribilă în care mă găsesc în perioada asta.
O fi de frig. O fi pentru că vreau ceva ce nu pot avea. O fi pentru că m-am săturat să ajung în fiecare seară la opt şi jumătate şi să nu mai fiu în stare de nimic. O fi...

Sigur ştiţi cum e să vrei şi să nu poţi. Da. Deja începe să devină depresiv.

Vara parcă mă simt mai liberă, nu ştiu de ce, că doar trăiesc în aceeaşi casă, cu aceleaşi persoane, mănânânc aceleaşi lucruri... Ba nu. E mult, dar mult mai cald.
Asta vreau să se întâmple şi acum, să fie cald, să nu fie nevoie să dârdâi ca acum în casă, să umblu iarăşi în tricou...
Era cineva pregătit psihic pentru frigul ăsta?!

Şi ceva ce mi-a plăcut foarte mult: "Şi era adevărat, încerca: jocul de-a stăpâna casei, jocul de-a gloria, jocul de-a seducţia, toate astea nu erau decât un singur joc: jocul de-a existenţa." - Simone De Beauvoir.
Cine trebuie să înţeleagă va înţelege.

Carla Bruni - Tu Es Ma Came/Comme Si De Rien N'était [2008]

29 septembrie 2008

To dream of caramel

Zi de rahat. Da.
Oribil.

Nu ştiţi cât urăsc să-mi spună cineva CE şi CUM să fac. Lasă-l că e ăla micu' şi prost.
Inexplicabil pentru mine. Pentru alţii - mod de viaţă.

Ce să faci... nu poţi să visezi.


'Cause "It won't
do/To dream of caramel/To think of cinnamon/And long for you". Or will it?

Suzanne Vega - Caramel/Nine Objects of Desire [1996]

28 septembrie 2008

Articol şters

Cică lumea s-ar fi simţit jignită de acest articol. Era prea dur.
Da, era foarte dur. Şi meritat, dacă e să mă întrebaţi pe mine.
Era despre căutatul în buzunare, în sms-uri, în messenger.

E prima oară când cedez. Sper să nu se mai întâmple.
Să vedeţi acum ce paranoia începe!

27 septembrie 2008

Virgină la 30 de ani

Azi, în timp ce îmi suflam nasul a suta mia oară, dau peste garbo.ro. Un portal dedicat femeilor (ce-mi place asta!). Şi ce zic eu să mă uit să vă d ce inepţii mai găsesc.
Întotdeauna am găsit site-urile astea dedicate femeilor extrem ,dar extrem de amuzante. Pentru că se adună tot soiul de frustrate cu calculator.
Şi dau peste asta. Greu mai găseşti virgine azi, d-apăi d-astea la 30 de ani. Ok, zic, să citesc, dacă tot am ajuns aici.
Dilema: "CristinaX: Am visat dintotdeauna sa fiu mireasa virgina si sa ma pot casatori la manastire. dar iata ca anul acesta am facut 30 de ani si tot nemaritata am ramas. momentan am o relatie de 2 luni si nu stiu ce sa fac. sa imi indeplinesc visul, sa fac sex cu el? si dc fac sex sa ii spun ca sunt virgina sau o sa ma considere ciudata???? :((( "

Ok. Avem dejatrei probleme. Prima - cam ce educaţie trebuie să fi primit fata asta acasă, ca la 30 viseze să se mărite virgină la mânăstire? A doua problemă - respectivul oricum îşi va da seama că e virgină. Cam ce "relaţie" de două luni e asta?!

Şi mai halucinante sunt comentariile, pe care vi le las întru delectarea proprie. Sunt aduse argumente de genul "Dumnezeu te iubeşte", "Felicitări că ai rezistat", "El TREBUIE să fie mândru de tine". Mare e grădina lui Dumnezeu şi mulţi au sărit gardul!

E secolul 21. Anul 2008. Cum intri în UE, pe stânga. Pe Internet, zic.
Încă mai există femei care, la 30 de ani - vârsta la care, în teorie, o femeie este coaptă, ajunsă la deplina maturitate - se întreabă dacă nu cumva trebuie să facă sex cu partenerul.

Mă întreb daca fata asta - nu pot să-i spun femeie - a fost adusă de barză. Ce tabu trebuie să fi fost sexul pentru părinţii ei?!

1. Cam ce relaţie să ai cu un bărbat fără măcar un pic de atracţie sexuală şi, pe cale de consecinţă, sex?
2. Voi vă daţi seama cam ce educaţie sexuală a primit fata asta?
3. Cam în ce hal de societate trăim, dacă se mai găsesc astfel de fete?
4. Ce bărbat e ăla care să stea într-o asemenea relaţie?!
5. Cât de stupid să fii să spui că el ar trebui să fie flatat sau, şi mai rău, că Dumnezeu apreciază?!?!?!
6. Fata chiar nu-şi dă seama că e nesănătos, până la urmă, să-ţi păstrezi virginitatea până la vârsta asta?

Incredibil. Să-ţi faci cruce cu limba în gură, şi mai multe nu.

Schiller - Ruhe (Langspielfassung)/Best Of Ambient Lounge [2005]

26 septembrie 2008

Boala pseudonimelor

În timp ce se învârtea camera cu mine (de menţionat că încă nu mi-a trecut) şi scriam ultima însemnare pe blog, mă întreabă Doamna Mama pe messenger de ce folosesc oamenii nickname-uri.
O întrebare foarte bună. La care nu am găsit un răspuns imediat - aşa cum fac de obicei (urlă modestia).

Chiar aşa, de ce se folosesc nickname-uri? Tot Doamna Mama presupunea ca oamenii ăştia au probleme de identitate - le e frică să îşi asume numele, trecutul, etc. Pe undeva s-ar putea să aibă dreptate, deşi nu cred 100 % în explicaţia asta.
Frică - nu e termenul cel mai potrivit. Să le placă anonimatul?
Asumarea identităţii - când ai aflat cine eşti şi eşti ferm convins că-ţi va fi bine aşa. Undeva prin adolescenţă. Chestie pe care o înveţi ori luând-o în bot de cât mai multe ori, ori inspirându-te de la cei din jurul tău.

Şi aşa am constatat că majoritatea bloggerilor mei preferaţi publică sub pseudonim. Pe mine nu mă deranjează. Până la urmă, e dreptul fiecăruia de a-şi alege o identitate. Şi Internetul e locul - impropriu spus - unde poţi face ce vrei. Pentru că nu e nimeni care să te cenzureze.
Şi faptul că publici sub pseudonim nu are nici o legătură cu cât de bine sau de prost scrii.

Chiar aşa, de ce le place unora să se ascundă sub pseudonime?

P.S.: Incoerenţa mi se trage de la durerea insuportabilă de cap. Shit happens.

Parov Stelar - Primavera/Primavera [2004]

25 septembrie 2008

La naiba!

Mai ştiţi ce vă spuneam ieri, şi anume că am răcit?
De abia la ora asta am fost (aproape) capabilă să mă ridic din pat. Am luat tot ce se putea lua. Nurofen, Tantum, etc.
Nimic, băi frate, nimic! No effects!

Hai că deja m-a luat ameţeala. Mă duc să mă întind la loc.

24 septembrie 2008

Multe şi mărunte

Vă scriu de sub pătură şi dintre batiste.
Nu ştiu ce naiba am făcut, ce naiba n-am făcut, dar cred că am prins o răceală. Nu e genul din cauza căreia să stai trei zile la pat, dar nici nu mai e mult până acolo.

Să dea naiba dacă mai pricep ceva din cruiciada asta împotriva fumătorilor. Dacă omul ăla vrea să se sinucidă, lasă-l să o facă. E viaţa lui, sunt banii lui, e treaba lui. De ce încerci tu să-l determini să facă ceva ce nu vrea?!

Nici ciocolata nu mai are acelaşi gust. M-am defectat eu la cap sau chiar am dreptate?

Google Reader-ul meu deja îmi face în ciudă. De două zile n-am mai deschis pagina şi a ajuns la 92 de necitite. Nu mai înţeleg nimic.

V-am pupat. Mă duc să mă uit la Jay Leno.

Şi încă o piesă pe care de-abia acum o trăiesc de-adevăratelea.

Jose Gonzalez - Lovestain/Veneer [2003]

23 septembrie 2008

This is right, baby!

E perioada asta imbecilă când e mai frig în casă decât afară. E oribil. Îmi vine să mă duc să mă plimb, deşi îmi cad ochii în poală. Îmi clănţăne dinţii în gură de frig. Şi, nu ştiu dacă v-aţi dat seama, mie nu-mi prieşte deloc frigul. Da' deloc!

Am muuulte piese absolut fabuloase, geniale, pe care le ascult într-una. Şi sunt genul ăla de melodii care-s numai bune de ascultat cu cineva alături. Cineva... potrivit. Numai bun pentru asta.
Până acum le-am ascultat încercând să ignor ceea ce era evident. Le-am ascultat uitând pentru ce au fost compuse. Le-am ascultat fad, sec, searbăd. Şi acum e un milion de ori mai bine.
E atât de mişto să găseşti într-un final ceea ce ai vrut... Ai aşteptat. Ai căutat. Şi. într-un final, ai găsit.
Şi mai mişto de atât e să-i dedici piesele alea. Şi să-i mai şi placă.

Să pipăi şi să urli: ESTE!

Nightmares On Wax - You Wish/In A Space Outta Sound [2004]

22 septembrie 2008

Tinerii (imagini din Franţa)

Se sărută, ah, se sărută, se sărută
tinerii pe străzi, în bistrouri, pe parapete,
se sărută întruna ca şi cum ei înşişi
n-ar fi decât nişte terminaţii
ale sărutului.
Se sărută, ah, se sărută printre maşinile în goană,
în staţiile de metrou, în cinematografe,
în autobuze, se sărută cu disperare,
cu violenţă, ca şi cum
la capătul sărutului, la sfârşitul sărutului, după sărut
n-ar urma decât bătrâneţea proscrisă
şi moartea.
Se sărută, ah, se sărută ca şi cum ar fi
în întuneric, în întunericul cel mai sigur,
ca şi cum nu i-ar vedea nimeni, ca şi cum
soarele ar urma să răsară
luminos
abia
după ce gurile rupte de sărut şi-nsângerate
n-ar mai fi în stare să se sărute
decât cu dinţii.

Nichita Stănescu

21 septembrie 2008

Inside my love

Ca de obicei, o să las muzica să vorbească. Pentru că o face de un milion de ori mai bine decât mine.

"Yeah yeah yeah yeah yeah
Two people, just meeting, barely touching each other
Two spirits, greeting, tryna carry each further
You are one, and I am another
We should be, one inside each other

You can see inside me, will you come inside me
Do you wanna ride, inside my love
You can see inside me, will you come inside me
Do you wanna ride, inside my love

Two strangers, not strangers
Only lacking the knowing
So willing, feeling
Infinite growing
While we're here, the whole world is turning
We should be, one, fulfilling the yearning

You can see inside me, will you come inside me
Do you wanna ride, inside my love
You can see inside me, will you come inside me
Do you wanna ride, inside my love

You can see inside me, will you come inside me
Do you wanna ride, inside my love
You can see inside me, will you come inside me
Do you wanna ride, inside my love

Inside me, inside me"

Minnie Riperton - Inside My Love/Perfect Angels/Adventures In Paradise [2004]

20 septembrie 2008

Route 69

Ieri. Mă urc eu de la Moşilor în 69. În spate, pentru că acolo s-a putut. Pe la Universitate se eliberează un loc. Am stat, am aşteptat. Şi pentru că nu a ocupat nimeni locul ăla, m-am aşezat.
La Kogălniceanu se suie o babă. Am văzut-o eu că se cam băga în seamă, dar am ingnorat-o. Mare noutate, o babă care se bagă în seamă în RATB.
La Răzoare se urcă un ea şi un el, pe la vreo 50 - 55 de ani. El avea o sacoşă mare de rafie şi un câine în lesă. Ea - cu o caricatură de pechinez în braţe.
Baba de se tot băga în seamă nu se lasă. Eram trei mai tinerele, aşa, în spate. Şi zice: "Vai, doamnă, uitaţi-vă, nu vă cedează nimeni locul... Sunt trei fete tinere care ar putea să facă asta...".
O altă doamnă (căreia vreau să-i mulţumesc pe această cale) ne sare în apărare şi îi spune lu' tanti asta că şi ăştia mai mici şi plătitori de abonament au dreptul să stea jos. De aici discuţia s-a dezvoltat, doamnei care ne-a sărit în apărare i s-a reproşat că are tupeu şi că ne dă educaţie proastă.
Argumentul suprem al babei fusese că dacă ai 80 de ani, ce faci? A făcut imensa greşeală să lase fraza neîncheiată. Şi-a primit replica de la mine, i-am zic că o să stau acasă cu nepoţii la vârsta aia.
Sunt obraznică, nesimţită, educată prost (auzi, mamă!), fără respect pentru generaţia trecută.

Still, Route 69 is better than Route 66. Although...

19 septembrie 2008

Vin fiert cu scorţişoară

Am ieşit cu Chester, câinele din dotare, la plimbare. Dumnezeule, ce-i cancerul ăsta afară?! Mi-a îngheţat nasul, nu alta.

Ce dracu fac bătrânii în 69 (!!) în toate momentele zilei? Serios, troleibuzul ăla e plin la price oră de bătrâni. Ce treabă au?!

Mi-e poftă rău de tot de un vin fiert cu scorţişoară. De la frig cred că mi se trage. Şi totuşi, vreau să fie zăpadă pe dealuri, să stau afară la un grătar (numai de pui!!!) cu prietenii şi să bem nişte vin fiert cu scorţişoară. Şi să ne simţim bine.
Vise, taică, vise.

18 septembrie 2008

Issues of the day

1. Vremea. Ce naiba e rahatul ăsta de toamnă?!
2. Institul Cervantes. Una vez mas.
3. Programul meu. Care este absolut tembel. Am dimineaţa liberă, şi ajung acasă pe la 8 - 9. Nu mai am timp de nimic. Şi deja am început să mă întreb cum naiba au timp unii să scrie pe blog, să îşi citească tot feed-ul, să muncească, să se ducă la băute, să doarmă, să facă şi sport (mult sport) într-o zi!
4. Google Reader. În două zile, a ajuns la 80 şi ceva de necitite. Cum naiba aveam timp înainte să-l citesc pe tot ŞI să mă şi plictisesc?!
5. Mi-e somn. Rău de tot. Şi nu mai am când să dorm.
6. E greu şi cu mâncatul.
7. Să vină Crăciunul.
8. La TV apuc să mă uit la Sinteza Zilei (dacă am noroc), Mircea Badea şi (poate) Jay Leno. What the hell?!

The Doors - Whiskey, Mystics And Men/Essential Rarities [2000]

17 septembrie 2008

Ştiţi cum e

Ieri a fost ceva mai bine, nici n-am mai stat prin staţii, şi vremea a fost mai mişto.
V-am mai spus, îmi doresc foarte mult să vină iarna şi Crăciunul, ca după aia să vina VARA şi să huzuresc iarăşi.
Până atunci, am de citit Platon, Aristotel şi Socrate. Nu, nu glumesc. Nici mie nu mi-a venit să cred. Dar, ştiţi cum e, mergem înainte.
Şi mergem, şi mergem, şi timpul trece. Şi n-aş vrea. Dar ştiţi cum e...

Police - Every Breath You Take/Synchronicity [1983]

16 septembrie 2008

Vremea asta

Să-mi explice şi mie cineva ce naiba se întâmplă. De ce e aât de frig, asta după ce săptămâna trecută îmi blestemam zilele şi nopţile că nu mi-am luat pantaloni scurţi.
E atât de frig, încât şi să te plimbi a devenit un chin, dacă nu chiar imposibil. E oribil.

De ce, de ce?

15 septembrie 2008

Sărbătorile vin!

Azi - un frig crâncen. Să faci pe tine, şi mai multe nu. Prea frig. Parcă aşa era când începea să ruleze spotul de la Tuborg Christmas Brew.
Şi tocmai asta îmi lipseşte. Nenorocita aia de bere cu scorţişoară (sau cu ce naiba era).
Aaaa, staţi, că mai e ceva. Spotul de la Coca-Cola, "Sărbătorile vin!".
Da, vreau să vină iarna. Că atunci sunt zilele de naştere ale majorităţii membrilor familiei şi prietenilor (inclusiv a mea!), atunci e Crăciunul, atunci e Anul Nou.
Ca să nu mai spun că deja m-am plictisit de toamnă.

Uite ce exponent de seamă al diavolului mass-media am ajuns. Să asociez un anotimp cu nişte spoturi publicitare. Dumnezeule!

14 septembrie 2008

Zi de toamnă

O zi de toamnă tipică. Cu stat între perne. Cu o sticlă de apă şi cu una de suc alături, la îndemână.
Singură, sub ditamai pătura. Singură, cu telecomanda. Singură, cu o revistă excelentă. Singură, cu o ciocolată.
Da, singură.

Cesaria Evora - Besame Mucho/The Best Of [1998]

13 septembrie 2008

Spectacol la mall

Voiam de multă vreme să mai trec pe la Diverta. Aşa că astăzi mi-am deplasat fundul până în Plaza România, unde se află cel mai apropiat magazin.

***

Conversaţie pe culoarele minunatului mall: "Auzi, dragă, ar mai trebui şi noi să mergem pe la local, dragă, că n-am mai fost de mult la local, dragă!..."

***

La Diverta e dezastru. DE-ZAS-TRU! La muzică nu mai găseşti nimic în afară de Top 20. Bine, la secţiunea de muzică clasică şi de jazz am văzut nişte compilaţii foarte mişto şi deloc scumpe. Dar a fost doar un accident. La papetărie şi birotică (o să vă scriu într-o zi despre fascinaţia mea pentru pixuri, stilouri, caiete, dosare, mape, bibliorafturi, agrafe şi etichete) - crimă. Într-adevăr, la secţiunea de lux am găsit câteva chestii mişto şi care meritau cumpărate, dar în rest era o vraişte şi o dezordine... Caut de ceva vreme mine de tip Parker de la Rotring; mi-am luat un pix de la Rotring (din acela clasic, ca şi creionul mecanic). Şi avea mină Rotring. Şi nu o să vă vină să credeţi ce mişto scria pixul ăla, era moale şi subţire şi n-avea goluri de aer. Numai că s-a terminat. Şi de vreo cinci luni caut mină din asta. Am fost peste tot, am întrebat. Ori n-au văzut şi n-au auzit, ori au avut, cândva, şi s-a terminat. Sau, în cel mai bun caz, trebuie să-mi iau alt pix; mina e inclusă.
Ca să revin: credeţi că am reuşit să găsesc ceva în tot standul ăla?! Mine Parker metalice, de plastic, cu cerneală neagră, albastră, roşie, era curcubeu.
M-am enervat şi m-am dus la cărţi.
Unde - vai, Dumnezeule! - , ce-i acolo! Cărţie sunt aşezate - atenţie! - în ordine alfabetică dupa numele autorului. Kazantzakis şi Koontz. Sau Simona Catrina şi Carol I. Unii lângă alţii.
Nu tu aşezare după genuri literare - măcar! Nici după edituri şi colecţii; că poate eu vreau să cumpăr ceva de la Humanitas, din colecţia "Raftul Denisei". Sau de la Editura Trei, din "Eroscop". Sau de la Nemira. Sau de la Polirom. Nu, nene. Stai şi caută.

***

Mă gândeam şi eu: vrei să cumper o carte. Şi - din motive care nu merită analizate - te duci la Diverta. Ştii cum arată coperta, ştii la ce editură a apărut, nu ştii cum îl cheamă pe autor. Ce dracului faci?! Îţi iei câmpii şi pleci? Halal strategie de marketing!

***

Ştiţi locurile alea unde poţi să stai şi să-ţi răsfoieşti cărţile înainte să le cumperi. Ei, şi cum mă plimbam eu aşa printre rafturi, dau peste un loc din ăsta. Şi ce-mi văd ochii!
O tanti de aproximativ 60 de ani. Avea pe masă, în faţa ei şi puse lângă geantă, o carte scrisă de Kant şi biblia aia de la Polirom, "Relaţii Internaţionale". Şi ghiciţi ce studia cu sârg femeia...
Star! STAR!

Nightmares On Wax - Be There/Thought So... [2008]

12 septembrie 2008

Ce mai citesc

Nu, nu cărţi, deşi am o grămadă pe listă şi timp foarte puţin spre deloc. Ci reviste.

Ieri am descoperit una dintre cele mai bine făcute reviste de la noi, şi anume Esquire. Am cumpărat-o pentru că pe copertă şedea frumos Andrei Gheorghe, un nesuferit care are mereu dreptate. Şi cum duceam lipsă cruntă de activitate productivă, m-am apucat de citit.
Pe lângă faptul că revista este editată în condiţii grafice excepţionale, articolele sunt extrem de bine scrise. Şi pictorialul sexy devenit clişeu e cu Jessica Simpson. Şi e făcut cu simţ al esteticului, cu simţ al frumuseţii, al erotismului. Şi cu bun simţ.
Recomand revista asta nu numai bărbaţilor preocupaţi de frumos, ci şi femeilor deschise la minte. Pentru că e făcută în aşa fel încât să vă placă şi vouă, doamnelor. Pentru că nu găsiţi glumele alea de doi lei pe care le citiţi prin alte reviste pentru bărbaţi. Pentru că e consistentă, pentru că reportajele au câte două - trei pagini şi sunt scrise cu font de 10 (cred). Pentru că ai ce citi. Pentru că nu te plictiseşti.

Altfel, când nu vreau să fac experimente, citesc Tango, Q Magazine, PhotoMagazine (ei da!), National Geographic, Descoperă, Psihologia, Psycologies Magazine... Şi mă opresc. Aş mai citi multe.

11 septembrie 2008

Nimic nou, nimic vechi

Adică: nu e nimic de făcut, nimic de citit.
Şi mi-e somn. Aşa că mă duc să mai dorm un pic şi revin pentru discuţii filosofice. Despre ce vreţi voi. Feel free!

P.S.: Happy 9/11! Să aud ce teorii conspiraţioniste vă coace mintea azi, la pomana de 7 ani!

10 septembrie 2008

Nu cumva...

...eu bloggăresc din curtea lu' Sfântu' Petru?!

E ora 10.30. Soare de toamnă pe cer. Danfruit pe post de mic-dejun. Mozart urlă în boxe. Cred că se aude şi afară. Singura problemă e că nu-l zăresc pe Sfâtu Petru, cu cheile şi cu o pernă, ceva, să nu stăm pe tare. Şi cu un wireless mic, mic, mic. Bine, ca să fiu sinceră, arată exact ca la mine acasă. E la fel de dezordine, la fel de inutile sunt majoritatea pixurilor de pe birou - pentru că nu scriu, la fel zac şi nişte CD-uri pe care voiam să le ascult.

O singură gaură neagră am văzut azi - pe aia de la chiuvetă, de dimineaţă.

Ce-am mai ascultat

În ultima vreme am ascultat foarte multe albume reuşite şi, ca atare, m-am gândit să şi scriu despre ele.

Carla Bruni - Comme Si De Rien N'Etait. Excelent. Minunat. Un album de zece ori mai bun decât "Quelq'un m'a dit" care, la rândul lui, e mai bun decât "No Promises" de încă zece ori.
Un album matur, al unei femei care a ajuns într-un punct de unde poate să se uite înapoi şi să spună că-i (mai mult sau mai puţin) mulţumită. E calm, e molcom, invită la reflecţie.
Linii melodice complexe, versuri frumoase. E făcut să spargă topurile. Şi sunt convinsă că aşa se va întâmpla.

Nightmares On Wax - Thought So... E altfel. E altceva decât ultimul album, "In A Space Outta Sound". Sună mai bine, e mai variat. Parcă pe BBC.co.uk am citit ce scria un cronicar, şi anume că George Evelyn e pornit să-şi facă muzica lui şi doar a lui, cum vrea, cum îl taie capul. Şi îi iese de minune. E, din nou, un album foarte matur. Explorează şi alte laturi decât "In A Space..."; nu e doar groove, e mult mai mult şi se simte în fiecare acord.
Excelent pentru iubitorii de Cafe del Mar (şi mai puţin pentru cei Buddha Bar), e numai bun pentru o seară relaxantă. Sau pentru o zi de condus prin Bucureşti. Sau pentru un somn care să rupă patul. Sau...

Ingrid Michaelson - Girls And Boys. Recunosc, am auzit de tipa asta la The Tonight Show with Jay Leno. Şi, din nou, spun că acolo se aduc artişti foarte talentaţi, cu dorinţă şi aplicaţie.
Ingrid Michaelson cântă un pop-rock foarte interesant. Uşor ştregăresc, revoltat - cam cum ar fi adolescenţii. Ascultând albumul ăsta, am avut senzaţia că e făcut special pentru ei.
Ceea ce mi-a atras atenţia au fost orchestraţiile foarte bine realizate, vocea ei netrucată (la Jay Leno se cântă live), backing-urile excelente.
Una peste alta, merge ascultat pe autostrada cu un singur sens (când v-aţi săturat de Vama Veche), e potrivit dacă aveţi 15 - 18 ani, e perfect dacă aţi trecut de vârsta asta şi vă mai simţiţi (măcar un pic) rebeli.

Amos Lee - Last Days At The Lodge. Tot din seria Jay Leno. Tot pop-rock, dar mult mai relaxat, mai calm. Pentru că e mult mai matur decât Michaelson. Ascultându-l, ai senzaţia că totul vine de la sine. Mi-a plăcut.
Aranjamente muzicale bine gândite, exact pe temă. Aş zice că are ceva, insesizabil, de la Nightmares On Wax. Încă nu mi-am dat seama ce, dar mai studiez.
Bun de ascultat la stopul din Bucureşti, la apus. Când vrei să fii calm cu orice preţ şi nu prea-ţi iese.

9 septembrie 2008

Să fii mereu la mijloc

Toată viaţa am fost la mijloc. Între două extreme, între doi poli care se manifestau - vezi, Doamne! - numai unul asupra celuilalt.
E cel mai frustrant lucru din lume. Trebuie - te obligă situaţia - să îi împaci pe toţi, altfel ai dat de naiba. Că doar tu eşti sufletul şi sensul şi menirea şi vocaţia; altfel, recent (mult prea recent) descoperite.
Tu trebuie să le rezolvi lor ţoalele spălate în public, prieteniile făcute acum trei milenii, afacerile şi nervii. Mai ales nervii.

Nimeni, dar absolut nimeni nu îşi dă seama că tu eşti fraierul care le duce pe toate în cârcă. Fără să te întrebe nimeni dacă vrei, dacă eşti dispus, dacă te ţin nervii.
Pentru că partea cu nervii e foarte importantă. La un moment dat, oricât de Super(wo)man ai fi, te lasă şi pe tine toate cele. Şi te ascunzi după munţi de batiste mai mult sau mai puţin folosite, că ce altceva mai bun să faci când te mănâncă în cur să cazi la mijloc, fără nici cea mai miCĂ COntribuţie din partea ta. Chiar, ce ai avea mai bun de făcut?!

Am obosit. E prea mult penrtru mine. Şi îmi vine să îi dau cu capul de pereţi, mai apoi cap în cap şi după aceea să îi strâng de gât pe idioţii care nu au nimic mai bun de făcut decât să se distreze pe seama mea. Uită că, în vremuri acoperite de negura istoriei, aş fi vrut să nu aleg, dar - pentru prima oară - a trebuit să fiu aia tare, aia cu fruntea sus şi zâmbetul - amar - pe buze.
Am obosit, ziceam. Şi nu există somn, nu există illycaffe, nu exista muzică pentru oboseala asta.

Nightmares On Wax - Calling/Thought So... [2008]

8 septembrie 2008

Google gets the best of me

"cum pot deveni mason" - De ce nu-l întrebi pe Virgil Ianţu?!
"cum scoti mirosul de prajeala din bucatarie" - Te apuci şi o speli. Fără Oust sau Glade sau mai ştiu eu ce. Clar?!
"anca popa" - Nu, nu sunt popă. Şi da, îi urăsc cu patimă.
"sandu ba" - Da, Sandu mă cheamă. Şi fără interjecţii de tip "bă", te rog.
"oooooooo" - Despre câte oo vorbeşti?
"maxim moi rai" - Aici deja nu ştiu ce să mai cred. Sincer.
"musica de la nunta" - "Cu-o damigeană şi-un pahar/Şi c-un lăutar..."
"restaurant anca" - Încă nu. E în plan, la un moment dat.
"no dau pe maria me" - Ignorând (agramatismul) pardon, agramaticalităţile, cin' t-o pus s-o dai?
"boleromozart" - De câte ori trebuie să mai spun că "Bolero" a fost scrisă de Maurice Ravel?! Greu cu muzica, greu.
"ce îţi place la bill kaulitz? pareri" - Păi aş putea să scriu un articol întreg despre idiotul ăsta. Ca vocalist e execrabil, tehnică foarte limitată şi dicţie incredibil de proastă. Altfel, un trendinez ratat. Da' de ce mă întrebaţi?
"cu poze dai o notă" - 'Ai nu zău!
"dupa vara vine iarna" - Să mori tu! Cât de mult ţi-a luat să ajungi la concluzia asta?
"sandu ciobea live" - Aici trebuie să recunosc că nu ştiu cine este Sandu Ciobea, nici ce face, nici ce păzeşte. Şi nici nu l-am văzut live. Cred că ar trebui să îi întrebi pe cei din interior, zic.

7 septembrie 2008

Boala citatelor

Încă unul, în engleză (mi-e lene să-l traduc):
"He who has begun has half done. Dare to be wise; begin!" - Horaţiu

De azi vreau să încep să văd exclusiv partea plină a paharului. Lumea îmi tot zice că sunt pesimistă, că văd numa' răul (ei, aş!).
Eu zic numai că sunt rea-listă. Câteodată e bine, te fereşti sau măcar ştii că urmează să ţi se întâmple o chestie nasoală. Câteodată te surprinde faptul că e bine şi parcă te bucuri mai mult.
Pe de altă parte, zicea cineva că e mai bine să fii optimist şi să te inseli, decât pesimist şi să ai dreptate. Nu zic că nu-i corect, dar câteodată e mai bine să ştii la ce să te aştepţi.

Zilele astea vine şi Google să ne cânte şi să ne încânte. Staţi pe-aproape.

P.S.: În seara asta, nu sunt în stare de cugetări mai profunde. Vă aştept pe voi să supliniţi lipsa cruntă de filosofie.

6 septembrie 2008

Încă o dată

E încă o dată sâmbătă, e week-end, iarăşi Timpul stă în loc.

Lăsaţi-mă să savurez. Vreau. Şi pot.

5 septembrie 2008

E plină lumea de idioţi

Într-una din utopiile mele legate de Planeta Pământ, se făcea că se găsea inteligenţă căcălău, la pachet cu simţ al umorului extrem de dezvoltat la fiecare specimen şi spirit de echipă, plus simţ al măsurii şi al penibilului.
Într-una din realităţile minunatei planete, se face că e plin de cretini, de tembeli, de proşti şi de ipocriţi.
Am obosit să îi ignor, asta după ce m-am săturat să mă lupt cu fiecare. Mă apucă toţi nervii când îi văd că sunt mulţi şi împreună. Şi fac ceea ce persoanele cu un IQ mai puţin jenant nu sunt în stare să facă: sunt solidari unii cu alţii, ei între ei.
Şi devine mai mult decât imposibil, oricât de mult cojones ai avea, să te baţi cu ei. Că - vrei, nu vrei - de multe ori (asta ca să nu zic aproape întotdeauna) eşti nevoit să le suporţi idioţenia afişată cu mândrie. "Cine e mai idiot ca mine?!"...

Gary Jules - Mad World/Trading Snakeoil For Wolftickets [2003]

4 septembrie 2008

Cuvinte. Cesare Pavese

Citate care-mi plac extrem de mult:

"Dragostea e cea mai ieftină dintre religii."
"Să trăieşti între oameni înseamnă să te simţi ca o frunză în vânt."
"E posibil să nu te gândeşti la moarte, aşa cum nu te gândeşti la femeie." - Cesare Pavese

Update: "Every truth passes through three stages before it is recognized. In the first it is ridiculed, in the second it is opposed, in the third is regarded as self-evident." - Arthur Schopenhauer
"There is no such thing as a pretty good omelet." - Proverb franţuzesc (cred că trebuia să îl fi tradus, da' mi-e cam lene)
"We will either find a way, or make one." - Hannibal
Şi, cu voia Cetăţeanului Popescu, încă unul pe listă: "Nu există destin care să nu poată fi depăşit prin dispreţ" - Albert Camus

3 septembrie 2008

Un pic de politeţe, vă rog!

Azi am făcut niscaiva drumuri prin oraş şi am material proaspăt.
În timp ce stăteam să-mi fac abonament, am ratat două 69 (!!!!), ceea ce nu s-a mai întâmplat din vremuri acoperite de negura istoriei. Şi stai şi-aşteaptă...

Unul din obiectivele de pe ziua de azi era să ajung la o instituţie şcolară de mare angajament să mă uit de listele cu repartizarea pe clase. Bun.
Mă duc eu acolo, mă uit pe geamurile minunatei instituţii, numai liste cu bacalaureatul. Ok, zic. Mă duc şi intru la secretariat. Acolo - mare vânzoleală. Mă duc la o tanti care stătea la un birou şi nu vorbea cu nimeni, mi s-a părut mie disponibilă. Redau dialogul întocmai:

Eu: "Ştiţi cumva dacă s-au afişat listele cu repartizarea pe clase?"
EA: "Drăguţă, la ce şcoală a fost?"
Eu: "59"
EA: "Păi şi cum vrei tu să afişăm listele alea mai devreme?
Eu: "..."
EA: "?!?"
Eu: "Păi ştiţi...."
EA: "Nu ştiai că se afişează pe 13 septembrie?"
Eu: "Nu!"
EA: "Acuma ştii."

Am plecat de acolo val-vîrtej, să nu îi zic vreo două. Voiam să mai intreb de nişte chestii, dar am renunţat când am văzut că mă tratează ca pe (aproximativ) ultima fraieră care a îndrăznit să nu ştie data la care se afişează nişte liste. Nu mai comentez modul în care s-a adresat. Ce e aia "drăguţă" într-o instituţie cu pretenţii de educare a generaţiei ce va să vină?!

Am fost sfătuită de securişti să încerc să văd partea bună a lucrurilor. Nu am reuşit, însă, să îmi dau seama care dracului e aia. Sincer vă spun, voiam să scriu articolul ăsta cu umorul cu care v-am obişnuit şi cu care mi-l scrisesem eu în minte după ce mă mai liniştisem. Dar mi-a devenit imposibil acum.

Căt de mult costă politeţea?

Gotan Project - El Capitalismo Foraneo/La Revancha Del Tango [2001]

2 septembrie 2008

Mâini

Ştiţi fazele alea absolut fabuloase când vi se blochează şliţul de la pantaloni fix când aveţi mai mare nevoie să îl deschideţi?
De aia s-au inventat fustele!

***

Mă simt de parcă asta ar fi liniştea dinaintea furtunii. Nu ştiu de ce. E ceva în aer, o ştiu, o simt. Nu ştiu care linişte, nu ştiu care furtună. Tot ce ştiu e că Timpul a început să alerge. Îl simt - îmi suflă în ceafă. Ciudată toamna asta.

***
Îmi plac mâinile oamenilor. Ale anumitor oameni. Îmi plac gesturile lor. Mi se pare că trădează tot. Fericire, exuberanţă, durere, cinism, ipocrizie, toate sunt acolo.
Îmi plac măinile fumătorilor. Nu, nu ale fumătorilor "sociali", ci ale celor de cursă lungă. Mâinile celor care fumează din adolescenţă - aţi văzut că ei au cele mai frumoase, cele mai rafinate, cele mai mature gesturi? Îmi place cum li se văd venele şi oasele. Şi cum îşi mişcă degetele pe fitru. Şi cum sting ţigara - fără să epateze, făcând-o numai pentru ei. Pentru plăcerea proprie.
După ce se lasă de fumat, gesturile rămân de o simplitate care se evidenţiază prin ea însăşi. Şi poţi să ghiceşti că au fumat - oricât timp ar fi trecut de când s-au lăsat.

Goldfrapp - Slide In (DFA Remix)/We Are Glitter [2006]

1 septembrie 2008

My last day. The last day

Ultima zi. La revedere. Rămâi cu bine.

Habar nu am despre ce să scriu. Aş putea să scriu despre Parov Stelar sau despre Carla Bruni, sau despre Point de Vue - o revistă franţuzească vraiment interesante. Sau despre cum mă simt eu cea mai cea din lume - dar asta e o altă poveste.
Nu mai am cuvinte. Se întâmplă foarte rar să nu mai am cu ce. Mă consider destul de locvace în mediul natural, dar câteodată sunt... vorbită. Aşa că o să las muzica să vorbească (Paraziţii au dreptate).

Carla Bruni - Le plus beau du quartier/Quelq'un m'a dit [2001]

P.S.: Dacă aveţi vreun subiect despre care aţi vrea să citiţi, mi-ar face mare plăcere să ştiu. Nu vreau ca blogul acesta să fie vreun promotor al aşa-zisei literaturi 2.0, dar, având în vedere condiţiile date, se acceptă sugestii. Să vedem ce vă coace mintea. ;)