30 iunie 2008

Nu mai am răbdare. E atât de simplu

Din totdeauna, n-am avut răbdare. Mereu am vrut totul atunci, poate chiar cu 5 minute mai devreme, dacă se putea. Aşa că nu-i o noutate pentru mine. Dar, câteodată, trebuie să am răbdare. Ca acum, când trebuie să traduc tot ce am scris timp de mai bine de două luni în engleză. Te apucă toţi dracii când realizezi cât e de muncă. Pentru că două luni nu echivalează cu două nopţi de tradus încontinuu. Şi pentru că niciodată nu am avut răbdare.
E aît de simplu să spui "Ştii, răbdarea se educă". Eu nu cred că se poate educa, pentru că am încercat de o mie de ori să... nu mai vreau totul imediat. Şi nu am reuşit.
În afară de o doză serioasă de Xanax, aveţi vreo soluţie?!

Prodigy - Voodoo People/Music for the Jilted Generation [1995]

29 iunie 2008

Speaking English

M-am hotărât să fac o versiune tradusă în englză a blogului pentru cei care nu înţeleg română, dar pe care Google îi aduce aici. Aici se găseşte.
Enjoy!

Încălzirea globală se măsoară în prostie

Nu cred în încălzirea globală. Nu am crezut de la bun început, iar documentarul pe care l-am văzut acum ceva vreme pe Antena 3 (postul meu preferat, după cum v-aţi dat seama; mă amuză zelul de care dau dovadă) nu a făcut decât să îmi confirme că e o poveste spusă pentru creduli sau pentru cei care n-au cap să gândească: proşti, în limbaj colocvial.
Ceea ce cred e că nişte băieţi (mult mai importanţi decât Cocoş, Poponeţ, Popoviciu, Fuciu & Co.; ăia mari, care, la o adică, dacă se supără, rezolvă cu noi) trebuie să ia nişte bani. Tone, maldăre, grămezi de bani, bani în prostie, cum vreţi să măsuraţi. Spre exemplu, Al Gore, pe care îl suspectez că face pe păcălitul. Cartea lui despre încălzirea globală, vândută în prostie (aşa măsor eu), colorată şi cu multe poze, e pretextul perfect. Lumea e isterizată că în 50 de ani murim. Sau nu murim, da' nici bine nu o să fie. Campania mediatică dusă la nivel mondial e excelent orchestrată, perfect credibilă, dacă ţi-e lene să gândeşti un pic. "Ştiţi, dragilor, aţi mers cam mult cu maşinile (argument perfect credibil), aţi tăiat cam multe păduri (de acord cu ei), da' Muma Natură se răzbună. Mda, fix pe voi, că noi, dacă e vreo problemă, ne cărăm în Spaţiu". Apropos, credeţi că toată povestea asta cu turismul în Spaţiu e pentru "viitorul Pământului şi al omenirii"? Hai să fim serioşi.
Graficele care compară evoluţia temperaturii solare şi tempereatura medie de pe Pământ sunt foarte asemănătoare. Acum Soarele se încălzeşte. Logic, creşte temperatura şi pe Pământ. Într-adevăr, poate şi noi am mers cam mult cu maşinile, poate suntem cam mulţi şi ar cam trebui să mai murim, poate am tăiat cam multe păduri. Dar de aici şi până la a spune că încălzirea se datorează exclusiv acestor fapte, e mult, e foarte mult.

Să nu uităm un lucru: suntem o bucăţică într-un infinit. Era vorba aia cu buturuga care răstoarnă carul, dar aici nu se aplică. Pentru că legile fizicii sunt legi ale fizicii şi mărul, surpriză!, chiar îţi cade în cap.
Da, sunt adepta teoriei conspiraţiei; nu cred versiunile spuse pentru mase, din simplul fapt că unicul mod de a controla masele în democraţie e să le minţi bine. Ne credem foarte democratici, poporul are puterea, vai!, suntem atât de democratici încât punem la dispoziţia stăpânilor noştri, poporul, tot ce înseamnă tehnică de vârf şi informaţii despre civilizaţii extraterestre, etc. Nu, nu cred nici în aselenizare; contextul politic de atunci mă face să mă îndoiesc şi, apoi, de ce le tremură chiloţii atât pentru nişte amărâte de misiuni în Spaţiu când, acum aproape 40 de ani, au lansat o navetă în Spaţiu, au aselenizat şi s-au şi întors întregi pe Pământ?!
Nişte băieţi foarte deştepţi îşi cam bat joc de noi. Se amuză copios şi cine n-ar face-o, date fiind condiţiile?!

N-aveţi voi grijă, nu din cauza încălzirii globale muriţi de căldură. E treaba Naturii să facă asta şi oricum am lua-o, tot suntem prea mulţi pe planeta asta. Soarele se încălzeşte şi răceşte la intervale regulate de ani. Da, va fi glaciaţiune, deşi nu văd unde scad temperaturile. Da, defrişăm prea mult (cel puţin în România), de asta aerul e irespirabil, nu de la atâta căldură.
Şi de ce să fim ipocriţi şi să nu recunoaştem că ne place să fim minţiţi frumos?!

P.S.: E foarte posibil ca eu să fiu paranoică. Chiar sunt (sau, cel puţin, mă consider), dar, decât să mă las minţită în faţă, prefer să fiu dusă cu capul (nu că n-aş fi).

P.P.S.: Vă promisesem că o să scriu ceva cu cap şi coadă când o ploua în Drumul Taberei, Bucureşti. M-am ţinut de cuvânt.

28 iunie 2008

Olé!

Dorinţa mi s-a îndeplinit: PLOUĂ şi în Drumul Taberei. Şi cum mai plouă...

Having some fun!

Today I had nothing to do, so I enjoyed myself with some great surveys about my pesonality. That widgets are also very good for a hi5, myspace, or facebook profile page. Here they are:

Youniverse Personality TestYouniverse Personality Test





You are Flat Sandals



Casual yet flirty

You look great in a simple top and jeans

Your look is approachable and cute!






You Should Learn Spanish



For you, learning a language is about career advancement and communication.

Knowing Spanish will bring you tons of possibilities for jobs and travel. Bárbaro!






You Are Electronic Music



You are energetic and expressive. You love feeling alive.

You never get sick of your favorite things - they're what makes life special.

You don't take tradition or conventions too seriously. You live for the future.

You enjoy remixes and re-interpretations of things. Life is about making improvements.






What the Beach Test Says About You



You are a people person. You don't need a lot of privacy or space in your life. It's likely that you grew up in a loud, big family.



You fall in love with ease and confidence. Even if you've had bad experiences in the past, each new love is a reason to start completely over.



You are a passionate person. You are free wheeling, fun loving, and ruled by your emotions.



Your sense of humor is goofy and silly. You are good at making almost anyone laugh.






You Are a Pundit Blogger!



Your blog is smart, insightful, and always a quality read.

Truly appreciated by many, surpassed by only a few






You Are 100% Sexy



Your Sex Appeal Is: Off the Charts!



Let's face it... you're one of the sexiest people around. And you don't let anyone forget it.

You're crazy hot, and you deliver on what you promise. You are definitely one wild ride.






Your Stripper Song Is



Master and Servant by Depeche Mode



"There's a new game

We like to play you see

A game with added reality

You treat me like a dog

Get me down on my knees"



Yawn, dancing is so boring without a little spice.






What Your Taste in Music Says About You



Your musical tastes are energetic and rhythmic.

You are full of energy and can be quite talkative.



You are forward thinking and open minded.

You despise conservatism of any sort.



You are intense, detail oriented, and motivated.

You are an ambitious person, though your ambition is anything but conventional.






You Are 68% Evil



You are very evil. And you're too evil to care.

Those who love you probably also fear you. A lot.



These are my stupid quizzes. Enjoy and make one of yours!

27 iunie 2008

Site-uri noi!

După cum urmează:
- Sictir, pentru că-i bun, pentru că-i de-al meu.
- Sabina Dimitriu, pentru că e un fotograf cu har, care s-a cizelat mult, pentru că m-a făcut să-mi pun nişte întrebări;
- Amar de zi, pentru că Vlad Petreanu e, până la urmă, un reper al jurnalisticii româneşti; întotdeauna acid, după gustul meu;
- Overheard in my room, pentru că m-a făcut să râd de-atâtea ori.

As I always say to you, enjoy!!

P.S.: Iarăşi simt nevoia să scriu în engleză. Ptiu, drace!!!

Lume nebună, lucruri de principiu

După ce am văzut ce s-a discutat la TV pe tema legii de o frază (La ordinea zilei, Sinteza zilei), îmi confirm faptul că lumea e nebună, iar eu - sănătoasă tun. La cap. Ion Ghişe habar nu are pe ce lume trăieşte şi, pe deasupra, îşi dă cu părerea în domenii total necunoscute lui. Nu mai pot decât să privesc amuzată de penibilul lui şi al lui Gheorghe Funar.
Într-o altă (dez)ordine de idei, mi se pare o dovadă de nesimţire din partea Ministerului Educaţiei-şi-cum-s-o-mai numi să organizeze repartizarea computerizată LA O ALTĂ DATĂ decât cea dată publicităţii prin intermediul broşurii cu şi despre admiterea 2008. E chestie de principiu aici. Nu se face să organizezi un eveniment atât de important pentru absolvenţii clasei a VIII-a MAI DEVREME, fără ca aceştia să fie anunţaţi prin intermediul TUTUROR mediilor.
Dezbaterea privind subiectele de la BAC e, de acum, inutilă. Un singur lucru am de spus, şi anume că, dacă organizarea şi păstrarea în siguranţă a subiectelor nu va fi făcută corespunzător, mereu va fi cineva care să cunoască subiectele înaintea examenului. Unii vor considera afirmaţia banală (sunt de acord cu voi), dar e multă lume care a cumpărat subiectele...

Azi parcă a fost mai suportabil. Totuşi, vreau să plouă. Mi-e sete de ploaie, m-am săturat să-mi pun cearşafuri ude în geam să pot respira.
A fost o zi mişto. A început ca oricare alta, dar s-a terminat (aproximativ) foarte bine. Cum era vorba aia, totul e bine când se termină cu bine?!
Şi încă o melodie pentru nostalgici. Ca de la mine, că-mi sunteţi simpatici.

Inner Circle - Bad Boys/Bad To The Bone [1991]

26 iunie 2008

Doi senatori, o lege de-o frază şi multă imbecilitate

Bănuiesc că ştiţi la ce mă refer: la proiectul legislativ devenit lege susţinut de Georghe Funar, senator PRM şi de Ion Ghişe, deputat PNL, care obligă posturile TV şi de radio să difuzeze, în pondere egală, atât ştiri cu teme negative, cât şi pozitive.
Am aflat de această lege de la jurnalul Antena 3 de la ora 15, prezentat de Alina Petrescu. În materialul prezentat de televiziune, era intervievat unul din senatori, Ion Ghişe. Argumentele erau halucinante: studiile care s-au efectuat demostrează că, în special, tinerii sunt afectaţi de cantitatea extrem de mare de informaţii negative difuzate la jurnalele informative radio şi TV.
Ion Ghişe a fost contactat telefonic, în acleaşi buletin de ştiri, pentru a da lămuriri cu privire la definiţiile ştirilor pozitive şi negative. A fost incapabil să încadreze într-una din categoriile propuse de legea creată chiar de el a ştirii despre acea fată de 11 ani rămasă însărcinată în urma unui viol, ştire care este prezentată şi dezbătută de vreo trei săptămâni. A mai declarat că această clasificare poate fi făcută de producătorii jurnalelor de ştiri, nedând niciun detaliu despre cum vor fi aplicate sancţiunile în cazul nerespectării prevederilor. Prezentatoarea, Alina Petrescu, mai avea un pic şi îl lua Pe Ion Ghişe la bătaie, dat fiind că nu a putut scoate nimic de la el.
Invitat şi la Observator, a dat dovadă de aceeaşi lipsă de informaţii cu privire la legea propusă de el şi adoptată de Senat, atenţie, ÎN UNANIMITATE. Alessandra Stoicescu a pus o întrebare foarte bună, şi anume dacă subiectele legate de corupţie sunt negative sau pozitive; credeţi că a primit vreun răspuns concludent?! De asemenea, Ion Ghişe nu ştia nici cine va putea supraveghea posturile TV şi de radio, spunând că NU INTRĂ ÎN ATRIBUŢIILE LUI SĂ CUNOASCĂ ACESTE DETALII! Criteriile după care CNA şi CRP (Clubul Român de Presă) sunt, cum credeaţi, la fel de necunoscute senatorului!!!
Răsvan Popescu, preşedintele CNA, a declarat că nu era necesară o astfel de legiferare, precizând că nu există ştiri pozitive sau negative, există doar ştiri care pot fi clasificate exclusiv în funcţie de obiectivitatea lor.
Să vă mai spun că legea are doar o (1) frază?

Să rezumăm: eu, Anca Sandu, producător al jurnalului de ştiri al televiziunii Tembeliziunea TV, consider pozitivă dezbaterea pe larg a cazului fetiţei de 11 ani însărcinată în urma unui viol, deoarece se pot supune, astfel, dezbaterii publice subiecte sensibile, cum ar fi avortul, sarcinile la vârste fragede, cunoaşterea metodelor contraceptive, etc. De asemenea, conducerea postului Tembeliziunea TV consideră utilă şi concludentă dezbaterea.
Pe de altă parte, Corcoduş Mandarin, producător al televiziunii Idiocraţia TV, consideră că această dezbatere este de ordin negativ, putând induce telespectatorilor postului său depresii şi perspective neechilibrate asupra vieţii, în condiţiile în care o parte din telespectaorii săi sunt minori.
Unul dintre noi încalcă legea. Cine, cum, de ce, în ce fel ne amendează autorităţile abilitate în acest sens?!

Cum Dumnezeului să mai faci ştiri în România, când minunaţii conducători ai ţării te pun, la o adică, să INVENTEZI ştiri aşa zis "pozitive"?!?! Poate că, mâine, 29.02.2009, nu am nicio ştire despre vreun parlamentar incorupt. Ce să fac eu, ziarist în căutare de jurnale ale căror subiecte negative şi pozitive trebuie să fie prezentate în mod ponderat?

Paraziţii şi Andrei Gheorghe - Dreptul la replică/Irefutabil [2002]

25 iunie 2008

Roxette, ploaie

Elementele astea două nu au prea multă legătură luate ca atare, de acord cu voi. Dar când te numeşti Anca Sandu, e 12 şi 10 noaptea când scrii şi mai ai un pic şi lesini de plictiseală şi căldură, Roxette şi ploaia se leagă.
Nu, în minunatul cartier Drumul Taberei nu plouă (am văzut nişte imagini din Băneasa pe Antena 3; ploua de rupea), blocul a devenit un soi de cuşcă unde, în cel mai ferit loc al casei, sunt 29 de grade Celsius. Nu mai pot să mănânc nimic de căldură, mor - mor. Simt amplificat la maxim orice miros, nu mai suport nici măcar odorizantul care, altădată, mi se părea divin.
Să revenim. Roxette au fost a doua mea mare dragoste în ale muzicii. Descoperiţi din întâmplare printre nişte file-uri audio (mă transform în Valentin Stan) uitate în computer, au fost geniali pentru că au reprezentat o gură de aer de la versurile superbe, dar grele ale celor de la Depeche Mode; nici foarte mult rock, dar nici foarte mult pop, timbrul extrem de interesant al Mariei Fredkrinsson (care, apropos, a făcut 50 de ani pe 30 mai), textele, melodiile devenite clasice "Joyride", "How Do You Do", "Give You Up", "Cinnamon Street" sau, de ce nu, superba, magnifica, adorata "Milk And Toast And Honey" (ştiu că sunt multe, dar prea mult(e) strică) au fost argumente mult prea bune ca să nu ascult şi aşa ceva. Pentru nostalgici, cunoscători şi nostalgici cunăscători: sigur vă amintiţi primul single Roxette, "Neverending Love". Genial, nu-i aşa?

Tot n-a început să plouă, doar bate vântul. Am văzut un reportaj pe Antena 1, cred, despre Bâlea Lac, unde încă mai e zăpadă, seara stai cu un pulovăr pe tine, iar noaptea sunt temperaturi cu minus. Raiul pe Pământ. Cine merge acolo cu mine? Serios, chiar vreau să plec. Nu se oferă nimeni pe post de însoţitor?!

Roxette - Neverending Love/Pearls of Passion [1986]

P.S.: Acest articol este o minunată mostră de incoerenţă. Promit să mă apic să scriu ceva, orice, cu cap şi coadă când va ploua. Adică, sper eu, cât mai curând.
P.P.S.: Irina, ştiu că nu citeşti, dar lasă-mă să-ţi dedic o melodie, Roxette - Milk And Toast And Honey, pentru că ştiu că urăşti Roxette cu patimă. Aşa, ca de la mine.

24 iunie 2008

Domnu' tata revine

Domnu' tata se îndeletniceşte cu trmisul de tot felul de chestii haioase pe mail. Ceea ce mi-a trimis asăzi e de la Jurnalul Naţional pe site. Uite link-ul aici. Am râs de m-am stricat.

Într-o altă dezordine de idei, mai am puţin şi mor de cald. AJUTOR!
Aerul care intră de afară e chiar acceptabil. În schimb, în minunatul apartament, e teroare. Sper să rezist.

Nu mai sunt în stare să scriu nimic. Îmi pare rău.

23 iunie 2008

Dureri de cap, spate, burtă şi dinţi din cauza Blogger-ului

Ieri m-a mâncat undeva să încerc să-mi instalez, în editorul HTML din Blogger, un cod terţă parte pentru analiza traficului de FeedBurner (o să vă explic ce e asta). Evident că nu am reuşit, în ciuda faptului că la Google Analytics şi la Google Webmaster's Tools am avut parte de succes încununat de aplauze şi urale.
Am reuşit să modific bine de tot configuraţia Blogger, Layouts au devenit Templates, m-am speriat (e munca mea de două luni, ce dracu'!), tata a fost la datorie (adică la telefon la doişpe jumate noaptea), dar n-a reuşit să facă nimic şi a şi căpătat şi parola mea, n-am dormit decât vreo două ore azi noapte ca acum să mă lovească geniul şi să schimb skin-ul cu totul. Şi-a revenit complet, templates sunt din nou layouts. Toată nebunia asta nu a făcut decât să mă motiveze şi mai tare şi să vreau să învăţ HTML şi C++, să ştiu pe ce lume trăiesc.
În altă (dez)ordine de idei, se oferă cineva (dintre cunoscuţi) să-mi instaleze codul ăla?
Şi apropos, prin FeedBurner vă puteţi abona pe mail la ceea ce scriu eu aici. Tot ce trebuie să faceţi este să vă introduceţi adresa de mail la care vreţi să primiţi feed-ul (corespondentul unui număr de revistă la care sunteţi abonaţi) în caseta de la rubrica Subscribers and subscriptions şi să apăsaţi butonul SUBSCRIBE. Veţi primi pe mail, în fiecare zi în care eu postez, articolul meu. De asemenea, feed-ul mai este disponibil şi la adresa asta.
Enjoy!

Mă gândesc foarte serios să mă mut la Wordpress. Voi ce ziceţi?

UPDATE: Din Geo aflu de o carte foarte interesantă: "Musicophilia - Tales of Music and the Brain", scrisă de Oliver Sacks. Ştie cineva dacă la noi se găseşte?

Prodigy - Breathe/The Fat of the Land [1996]

22 iunie 2008

Sondaj

Voi schimba sondajul, pentru că mi-am dat seama că nu acoperea toate genurile muzicale. Şi, pentru că aţi fost cuminţi, punem şi câteva site-uri pentru cei care vor să vadă unde îmi fac eu research-urile.
Votaţi, măcar aici... ;)!

UPDATE: Puteţi selecta mai multe opţiuni dintre cele care există acolo. De asemenea, denumirile sunt în engleză pentru că mi-e lene să le caut corespondente în română sau, şi mai rău, să le inventez eu.

Ceva dubios se-ntâmplă. La naiba!

Mda. E al dracu' de dubios. Am dormit de la ora 6 după - amiaza până la 10 şi jumătate. Normal că acum aş muta munţii din loc. Dar mă abţin, mai am muzici neascultate (am descoperit ştergând un fişier de 5 gigei cu trance; l-am ascultat şi nu mi-a placut de nicio culoare genul ăsta).
Nu ştiu câţi dintre voi se uită regulat la Jay Leno (pe Antena 3, după ştirile de la miezul nopţii). Cei care se uită sigur l-au văzut pe Larry The Cable Guy (în timpul grevei scenariştilor a fost invitat o săptămână întreagă). A fost invitat şi mai acum câteva zile şi iarăşi mă dor fălcile de râs. Poate că nu este cel mai select umor posibil (spun asta pentru că ştiu multă lume care nu-l suportă nici pe Jay Leno, darămite pe tipul ăsta), dar, cu siguranţă, Larry este foarte charismatic. A jucat într-o comedie pe care, de fapt, o promova la Jay Leno. "Witless Protection" se cheamă. Cele câteva secvenţe difuzate au fost... geniale (deşi e puţin spus). Acum caut filmul, să vedem ce şi cum.
După ce ieri am meditat adânc privind mirosul tufelor de trandafiri noaptea, vara, azi nu mai filosofăm despre nimic, poate doar despre starea de fapt cu privire la baza fundamentului de jos. Adică despre nimic. La naiba!


P.S.: Citez: "cu privire la baza". "La baza". "LA BAza". Dubios...

21 iunie 2008

Tufă de trandafiri noaptea, vara

Am telefon de foarte mulţi ani. Navighez zilnic pe Internet, materialele pentru diverse referate tot de pe net le iau. Încă un pic şi aş mânca aici. Desigur, dacă aş avea şi o baie, şi o casă, şi un câine virtual. Deja poţi să-ţi iei un patruped din pixeli.
Mă orientez prin GPS, GSM-ul mi-e preten din copilărie.
Contul meu Google este cel fără de care n-aş putea să fac nimic, doar aşa scriu pe blog, aşa trimit mail-uri, aşa văd pozele pe care le-au facut prietenii mei în nu-ştiu-ce excursie, aşa aflu de la maică-mea că vine Icsulescu în vizită şi că trebuie să dau cu aspiratorul, aşa îmi citesc ziarul şi revistele preferate, aşa ascult muzică, aşa trăiesc.
Încă nu am aflat cum miroase o tufă de trandafiri noaptea, vara.

20 iunie 2008

Aş avea treabă, dacă n-aş avea

Afară a îneput să bată vântul. La un moment dat se luminase chiar a ploaie, dar văd că deocamdată e soare.
Aş avea ceva treabă dacă n-aş avea.
Am trecut pe la librărie, am văzut două cărţi interesante, "1001 cărţi de citit într-o viaţă" şi Anna Politovskaya - Rusia lui Putin, despre ultima chiar auzind că merită citită.
În rest, doar muzică. Ca-ntotdeauna.

Minnie Driver - Mockingbird/Seastories [2007]

19 iunie 2008

à la Patapievici

E foarte posibil ca muţi dintre voi să ştie poanta asta. Totuşi, luaţi de citiţi şi râdeţi.

În pădurea cu alune, aveau casă trei pitici. Vine pupăza şi spune:

- Simptomatic, idiosincrazia dilematică îşi reverberează atenuant ecourile absconse protoarmonice din spatele semitranscendent şi disonant al obscurantismului incandescent de sorginte medievală, capsulând filonul crepuscular sincretic şi aluziv metempsihotic al transmigraţiei alchimice înspre circumvoluţiunile interioare ale epocii istorice care tind să formeze adevărate supape paleontologice înspre propensiunea paradigmelor de orientare paseistă.

Pupăza a fost ucisă cu bestialitate de cei trei pitici...

De la domnu' tata, cu dedicaţie, fără număr.

18 iunie 2008

Răzbunarea lui Videanu

Măi, acum, că tot a câştigat Sorin Oprescu Primăria Capitalei (stima şi respectul meu pentru asta), mi se pare normal ca Euroconstruct '98 să facă, cât mai are timp, ultimele "retuşuri".
Ca atare, în această minunată dimineaţă, m-am trezit în "acorduri" de pichamere, aşa, just for the fun of it, că doar nu vreţi să o ţin numai în Ella Fitzgerald, Aretha Franklin & Co.
Minunatul bulevard 1 Mai, fost Ion Mihalache, fost Compozitorilor, din mirobolantul sector 6, unde nimeni altul decât [virgulă] Cristian Poteraş fu primar 4 ani şi, veste foarte proastă, va mai fi încă pe-atât, a fost reparat de m-am plictisit.
Astă toamnă se apucă Primăria Capitalei (este parte din ruta autobuzului 126 şi a troleibuzelor 69 şi 71) să decoperteze COMPLET toată strada. Nimic de zis până aici, intenţia contează. Numai că, vai!, ce surpriză, a venit iarna. Iarna nu-i ca vara. Şi ghici cum au lăsat băieţii bunătate de bulevard?! Bine decopertat (e singurul lucru pe care-l fac bine), în aşa fel încât Tico-ul din dotare să nu mai poată urca pe străzile lăturalnice (au decopertat un strat de vreo 25-30 cm de asfalt).
Că nici măcar autobuzele nu mai puteau merge pe stradă, nu mai punem la socoteală.
Şi-au dat seama că bate la ochi dacă lasă strada în halul ăla şi s-au apucat de turnat primul strat de asfalt, evident, atunci când dăduse primul val de frig. Într-o noapte, pe la 2, eu plecam la Metro (prefer să îmi fac cumpărăturile noaptea), ei turnau primul strat de asfalt, după ce smacolina aia cu care dau pentru aderenţă ÎNGHEŢASE. Erau vreo -10 (minus zece) grade Celsius.
Ok, au turnat primul strat de asfalt, l-au turnat cu chiu, cu vai şi pe-al doilea. Credeţi cumva că au terminat?! Nu. Au mutat BORDURILE şi au mai făcut vreo câteva locuri de parcare, iar canalele au rămas neînălţate multe luni de zile, bietul Tico disperase.
S-au apucat să refacă şi Constantin Titel Petrescu, pe care l-au refăcut cu picioarele, distrugând şi locurile de parcare improvizate de pe trotuar, transformând o stradă cu două benzi pe sens pe care chiar se putea circula într-o înghesuială generală, în care se parchează pe stradă, că mister Poteraş nu s-a sinchisit să mai facă nişte parcări, promise, de-altfel. În fine.
Cert e că acum, la mai mult de 6 (ŞASE) luni de la începutul lucrărilor, se înalţă canalele.
Pe cît punem pariu că, iarna următoare, asfaltul se va coji într-un mare stil?!

Taxi - Aici Sunt Banii Dvs

17 iunie 2008

Mici probleme

Blogul ăsta se voia a fi un blog muzical, unde melomanii înrăiţi să poată asculta muzică, poate nouă, poate cunoscută lor.
Ideea de bază a fost să pun alături de un articol mai mult sau mai puţin literar o melodie care să se potrivească. Astfel reuşeam să scriu, chestie care era, este si va rămâne primordială, dar şi să mă ocup îndeaproape de partea muzicală.
Pentru asta aveam nevoie de o platformă unde să-mi uploadez piesele în condiţii cît mai legale. Trilulilu mi s-a părut a fi cea care îmi satsifăcea pe deplin cerinţele, aşa încât nu mi-am mai făcut niciun fel de problemă.
Planurile mele nu s-au potrivit cu legile româneşti şi aşa prost făcute.
De acum încolo, va trebui să căutaţi voi piesele de care eu vă spun aici. Trebuie să vă spun că multe se găsesc destul de greu (vezi Rodrigo y Gabriela), dar merită.
Îmi pare foarte rău că trebuie să şterg toate piesele astea. În continuare vă voi scrie numele artistului, piesa, albumul din care a făcut parte şi anul lansării respectivului album, astfel încât voi să aveţi toate datele căutării.
Dacă aveţi întrebări, vă aştept pe adresa de mail din profil.

16 iunie 2008

Fredo & PidJin. Pure genius

Like every Monday, today I read what Fredo and PidJin had done. I told you in an earlier post the two penguins (I hope they are penguins) are pure genius, but today they dispelled any other expectation. Here you can read their conversation with the forest. Laugh, people!

Of course, I have to congratulate the two creators of the characters, Teodor Muscalu and Eugen Erhan. Great!

P.S.: Eugen Erhan told me that Fredo & PidJin are EVIL PIGEONS. Still waiting for my punishment...

15 iunie 2008

Vântul ştie. Ploaia. Muzică

În seara asta muzica tace, a venit timpul ca vântul, un prieten vechi de-al meu, să-mi mai povestească. Zice că astăzi a plouat şi că s-a făcut răcoare, dar nu foarte, ci suficient cât să mă simt eu bine. Ştie că astăzi am muncit ca apucata şi că sunt teribil de obosită. Ştie că n-am mai cumpărat de mult o carte, ştie că n-am mai descoperit niciun CD interesant de ani. Ştie că la mine în cameră e dezordine şi ştie că mă enervează absurditatea. Ştie...

O ploaie superbă, de un sfert de oră, după ce am publicat articolul în care puneam un pariu că va ploua. Vreau să câştig căştile astea. Sau astea. Sau amândouă. Revenind, nu m-a bucurat faptul că ploua după ce eu spălasem geamurile de la balcon. Dar din birou se vedea cerul senin. Iar mie îmi plac la nebunie ploile cu soare, de vară.

De câteva zile încoace, ascult o melodie... ciudată prin acordurile trompetei armonizate impecabil cu cele ale sintetizatorului. E acea melodie pe care o înţelegi cu adevărat doar noaptea, când singura lumină din jurul tău e cea a monitorului şi vezi pe geam cerul negru de noapte, uşor de vară. Iar la sfârşit, după ce ţi-ai pus toate întrebările existenţiale pe care ţi le puteai pune, o chitară, minunată chitară, vine şi răspunde atât de simplu, atât de sofisticat.

Ieri ascultam Ella Fitzgerald şi mă gândeam că e atât de bine să dormi cu jazz şi nu-jazz în boxe. Chestie pe care probabil o voi şi face, pentru că Ella Fitzgerald este una dintre cele mai bune soliste de jazz. Bine, în playlist poţi să adaugi şi ceva Sade, poate şi Aretha Franklin, Tracy Chapman, B.B. King, Diana Krall. Dacă vrei să te întreci cu timpul, aruncă în lista de melodii şi Katie Melua - Learning The Blues, e o melodie superbă.

O să vă mai scriu de muzică, am despre ce să vă povestesc la nesfârşit. Îmi trebuie energie. Sau, şi mai bine, un RedBull. Ca să rezolvăm problema.
De data asta, a fost să fie să fie jazz. Mâine... Cine ştie?!


Tracy Chapman - This Time/Crossroads [1989]

Vă pun melodia asta pentru că este superbă şi, evident, vreau să o ascultaţi. E tristă. De data asta nici eu nu mă simt bine.


Protassov & Kinski - Eastern/Lounge For Lovers [2006]

Asta-i melodia de care vă povesteam în articol. Ascultaţi-o noaptea, aşa veţi înţelege de ce şi cum.

14 iunie 2008

The Advertisments. Best Of



Coca Cola Light. One of Coke's best campaigns ever. Excelent soundtrack. The girl reminds me of Gabriela Quintero (Rodrigo y Gabriela).



Levi's. Like they said, the original button is always seen in wrong places. Pure truth.



Tuborg. The musical theme is choosed in a very clever way. Of course, this ad reminds me of that Bloodhound Gang's song, "You're pretty when I'm drunk".



Peroni, one of the best beers I've ever tasted.

This is the first post in English. I'm sure there will be many more!

De ce va ploua

Cei care se aşteaptă la o explicaţie filosofică vor fi dezamăgiţi. Ştiţi de ce va ploua? Pentru că am spălat eu geamurile, da-aia!
Diseară revin cu detalii, acum mă doare prea tare totul ca să mai fiu în stare de altceva în afară de somn.

13 iunie 2008

Google. Simply The Best

Mă uitam la cuvintele - cheie care mi-au adus cititori prin intermediul Google. Am făcut o criză de râs. După cum urmează:

"atat de mult" - Şi totuşi atât de puţin.
"buddha bat cafe del mar" - Te rog eu, nu-l bate pe Buddha!!
"chiul organizat" - Pentru totdeauna; pe asta o pot trece la "lovituri sub centură".
"comentarii ravel - bolero" - Deocamdată îţi spun doar atât: tema se repetă de 36 de ori, a fost compus în 1936, la sugestia balerinei Ida Rubistein. Mulţumit?
"concert gotan project bucuresti" - Nu-mi aduce aminte; tot aici trebuie să spun că mai sunt nişte căutări cu [virgulă] "concert gotan project bucuresti 2008". Anul ăsta nu vin, din câte ştiu eu.
"cristi stanciu" - Ai greşit adresa!
"cum este nisipul" - E mult, e mărunt, frige. Mai mult nu mai ştiu, că n-am mai fost la mare de mult.
"impact si melodiiile lor" - Bleah!
"laura esquivel winamp" - Laura Esquivel e o scriitoare, nu o cântăreaţă.
"muzica despre matematica" - Nu mă tentează. Zău.
"o na precious music" - O, na, ia de-aici!
"pe nisipul marii" - Unde, oare, unde?
"viva printre nori"- Mi se pare frumos să trăieşti acolo.
"muzica lounge" - Avem câtă vrei.
"cum tragi musica de pe net" - Întrebare întrebătoare. =))
"prezervativ tango" - Eu ştiam doar de prezervativul Durex.
"palatul bragadiru" - Văd că v-a plăcut articolul ăla.
"oamenii lui paco" - Ahhhh, ei erau?!?!
"espresso profi" - Un espresso "profi" e cel illy. Excelent!!
"anca pisicot" - Mi se spune "Pitic" sau "Mâţă".
"cratita coman" - Ar trebui s-o întrebi pe bunică-mea, ea le are cu cratiţele.
"nervi motto" - Adică vrei să-ţi zic un motto despre nervi? Sau, atunci când eşti nervos, te sui pe motor?
"musica bulgara" - Din asta chiar n-am. Serios.
"incoerence" - D-asta avem din plin. Vrei şi tu?
"istoria genului muzical bolero" - Nu-i un gen de muzică, e o piesă compusă de Maurice Ravel după care s-au făcut diverse cover-uri şi reinterpretări (Pink Martini - Bolero, Anglique Kidjo - Bolero, etc)
"poezi legate de vara" - E tare greu să pricepi când se scrie cu un singur "i" şi când cu doi!... M-am supărat şi nu-ţi mai zic.
"dimineata de vara" - E frumoasă. Calmă. Liniştită.
"nu prea bine" - De ce?!

Astea sunt căutările. Unii dintre voi ar putea spune că am făcut asta pentru că e la modă. Nu, m-am amuzat într-un mare stil.
Mă bucur foarte mult pentru că ăsta e un blog foarte nou (n-a făcut încă două luni) şi mulţi citesc balivernele mele. O să revin cu articole de genul ăsta!


Tina Turner - Simply The Best/Simply The Best [1991]

12 iunie 2008

Strange. Only days of summer

E cald de mori, mai am un pic şi leşin, cred că v-am mai zis asta. Ieri, că n-aveam ce face, am luat-o de-a dreptul prin soare, fără să am nimic pe cap (şi nici în cap). Logic, mi s-a făcut rău.
Mi-a luat ceva timp să îmi dau seama că al meu cont Last.Fm (avem şi bannere) funcţionează pe baza a ce asculţi tu. EURIKA!!!!!
Am zero chef de scris. V-aş putea povesti cum am văzut ursul sau cum era să cad şi să distrug un pat (asta e o invariabilă de-a mea). Sau v-aş putea povesti cum ieri, în mijlocul zilei, am rămas fără apă, eu fiind transpirată ca... dracu'. Bine, nu ştiu cum transpiră un drac, dar pot bănui.
Nu mai pot să stau noaptea, după ora 12, 12 şi ceva. Dar mă trezesc la 9 dimineaţa cel târziu. Strange days of mine these ones. Still, striving for sunburnt skin.

P.S.: Nu ştiu ce am în ultima vreme, mai degrabă aş vorbi şi aş scrie în engleză decât în română. O să scriu, poate scap naibii de chestia asta...


Ramp - Everybody Loves The Sunshine/Café Del Mar Volumen 2 [1996]

11 iunie 2008

10 iunie 2008

Norocul prostului

V-a căzut vreodată vreun ghiveci cu flori chiar în faţa voastră? Mie nu, dar mi s-a întâmplat ceva mult mai specatculos: mi-a căzut un calorifer pe picior.
În weekend am fost la munte, la cota 1400 şi am fost cazată chiar la Hotelul Cota 1400, care este încă în renovare.
Ajung în cameră, desfac bagajul, observ peisajul care, fie vorba-ntre noi, era magnific. Ca atare, zic să fac o poză. Iau aparatul şi mă aplec peste pervaz (de menţionat că era foarte lat, în jur de un metru). N-apuc să fac poza că simt ceva rece cum se îndrepta spre picioarele mele. Mă dau în spate cât să observ caloriferul căzut şi stând într-o rână. Până să am vreo reacţie, mă trezesc cu măgăoaia de fier pe jos, peste glezna mea.
În timp ce mă tăvăleam pe jos de durere, colega mea de cameră, Alina, vine şi ea să vadă ce s-a întâmplat. Caloriferul trona lângă perete, eu urlam de durere. Senzaţional!!
Mă lasă durerea, încep să mă agit după persoane avizate care să vină să vadă ce e de făcut. Găsesc şi persoanele respective, mă duc la recepţie să le spunem ălora că le-a căzut caloriferul peste mine. În mod suprinzător, tipa de la recepţie a reacţionat foarte bine, n-a făcut niciun fel de fiţe; eu mă aşteptam să ne facă un scandal monstru.
Vin şi muncitorii să pună la loc caloriferul, eu începusem deja să studiez cum naiba era fixat în perete. Dragilor, aflaţi că erau nişte găuri de se vedea pe partea cealaltă, afară, cu tencuială în jurul lor. M-am îngrozit. Nici nu s-a pus problema să repare găuroacele alea, au dat unele noi şi au fixat caloriferul. Marele meu noroc a fost că instalaţia era de pexiglas şi, deci, nu s-a spart nicio ţeavă, ca să nu mai spun că nu era apă în circuit şi, în consecinţă, caloriferul gol şi mult mai uşor; patul era suficient de departe de calorifer încăt să pot să mă dau suficient înapoi şi să nu-mi prindă tot piciorul.
Iniţial, pe gleznă am avut trei zgârieturi, apoi s-a umflat şi s-a dezumflat de mai multe ori. Acum este bandajat şi un pic vânăt, îl simt umflat. De menţionat că în primele 24 de ore nu am facut nimic, că n-aveam nici gheaţă, nici faşă elastică, nici creme. Şi m-am şi plimbat vreo 5 kilometri prin Sinaia cu glenza nebandajată, netratată.
Dacă vă duceţi la hotelul ăla şi sunteţi cazaţi la camera 201, avţi grijă la calorifer. Dacă vreţi să faceţi o poză ca tot omul, cade de nu vă vedeţi!

Noi să fim sănătoşi!...


The Doors - Hyacinth House/L.A. Woman [1971]

9 iunie 2008

Back in Business

M-am întors de pe unde am fost plecată şi vă anunţ că am subiecte căcălău! Sumar: mi-a căzut un calorifer pe picior, s-au făcut farse (şi ce farse!), ne-a plouat, am văzut un urs (cred că îl chema Charlie) pe şoseaua care duce înspre cota 1400, o colegă era să mă omoare în saună, am aşteptat mâncarea aproape 2 (două) ore şi nu ni s-a adus o îngheţată decât atunci când plecam, am râs de era să mă sufoc, am dat lumea afară din cameră, am dormit trei ore, era să distrug un pat. Genial!

7 iunie 2008

Pana ma intorc...

O sa fiu plecata din localitate vreo doua zile. Pana ma intorc eu, uitati-va la nebunii astia doi:




Ne vedem duminica seara!

P.S.: Nu stiu de ce, nu-mi merg dicriticele. Pana duminica sper sa rezolv.

Cum era să dau foc minunatului apartament

Joi m-a năpădit o foame soră cu... foamea. Ca atare, mă îndrept hotărâtă spre bucătărie să-mi pregătesc nişte paste ca la mine acasă. Iau punga de paste, o desfac, o pun alături de aragaz sprijinită precar de nişte borcane, iau cratiţa, pun apă, pun sare, pun la fiert cratiţa, plec din bucătărie. Mai tastez ce mai tastez, ZBANG!!!!!!, ceva cade în bucătărie şi se răspândeşte pe podea. Era, în mod evident, punga cu paste. Mai rămân ceva tortellini d'alea în pungă, desfac şi al doilea pachet, între timp apa fierbea. Torn pastele în cratiţă, plec să mai tastez.
Pastele se fac, mi le pun în farfurie, dar mai raman câteva în cratiţă, iau ketchup-ul din birou, unde rămăsese de câteva zile, iau tacâmuri, mă duc în sufragerie să mă uit la Maria Coman cum citea ştirile de la ora 3.
Mănânc eu ce mănânc, pastele erau excelente (ce bine gătesc!). Între timp, începuse să miroasă a prăjeală. Trebuie să menţionez faptul că am o vecină care, atunci când se apucă de treabă, împute tot blocul. Nu am băgat în seamă mirosul, semăna cu cel de pâine prăjită.
Constat că mi-e somn şi, în consecinţă, mă culc. Mirosea, parcă, un pic mai pregnant. "Ce învârtoşat găteşte vecina!". Dorm tun vreo două ore, începuse să miroasă bine a pâine prăjită, nu bag în seamă, doar visam. Mă trezesc atât cât să constat că sunt singură acasă. "Ce dracu' o fi gătind aia?!" Mă culc la loc, mai dorm o oră juma'. De data asta, chiar trebuia să mă trezesc să scot câinele afară. Mirosea al dracu' de tare. "Înţeleg că aia de sus vrea să-şi dea foc la casă, da' totuşi!!". Constat, în mod surprinzător, că mirosea foarte tare în dreptul bucătăriei. "Cine ştie cum o fi ţinând aia deschise geamurile". Pun lesa câinelui, ies din casă, pe scară nu mirosea. "Bate vântul şi a dus mirosul. Să-i zică cineva că pute, da' pute rău".
În fine, mă plimb eu vreo douăzeci de minute cu câinele, mă întorc, deja începuse să miroasă şi în proximitatea uşii apartamentului meu. "La naiba!". Intru în casă, scot lesa câinelui şi intru în bucătărie să beau un pahar cu apă.
Vecina nu gătea, pastele mele se prăjeau pe uscat în cratiţa care fusese plină ochi cu apă. ZÂMBEŞTE!

P.S.: Îmi cer scuze pentru repetiţia din text. Alt cuvânt chiar nu am găsit. Serios.

Rodrigo y Gabriela - Foc/Live Manchester and Dublin [2004]

6 iunie 2008

Wise Words

Am găsit pe blogul lui Alan Mason nişte citate foarte, foarte interesante:
"Success is not the key to happiness. Happiness is the key to success. If you love what you are doing, you will be successful." - Albert Schweitzer
“There are no secrets to success. It’s the result of preparation, hard work, and learning from failure.” Colin Powell
"In times of change, learners inherit the Earth, while the learned find themselves beautifully equipped to deal with a world that no longer exists". - Eric Hoffer
Citiţi şi restul blogului, merită. Enjoy!

5 iunie 2008

Când n-ai ce face, îţi faci de lucru

Asta spun când nu am ce face. Ca acum.
Ieri am folosit RATB-ul, căci a trebuit să îmi transport fundul pâna la Ministerul Transporturilor, în scopuri nobile. Şi, ca de obicei, troleibuzul 71 e sursă de folclor urban.
Aşteptam în staţie de vreo 10 minute când au apărut o bunică, pe care nu ştiu cum o chema, şi Mara, nepoata.
Ei, Mara n-avea stare. Şi, deşi era răcită, a rugat-o pe bunică-sa să îi dea vioe să alerge pe stradă. În primă fază, nu a fost lăsată, sub ameninţarea că femeia nu va mai vorbi cu ea niciodată. Aveţi senzaţia că s-a ptolit cumva?! Aţi ghicit, nu. A început să alerge de bezmetică pe trotuar. În fine, vine troleibuzul, ne urcăm (eu, Mara şi bunica). Mă aşez în spate, în ideea că acolo, fiind mai puţină lume, e mai mult curent şi, deci, mai răcoare. Bunica Marei se aşează în faţă, pe locurile destinate bătrânilor, mamelor cu copii, etc, la soare. Mara voia să stea pe partea cealaltă, la umbră. Începe să facă scandal, pentru că bunică-sa, în mod evident, nu o lăsa să stea acolo. Face Mara ce face şi reuşeşte să o facă pe biata femeie să se mute la umbră. Între timp, troleibuzul ia un viraj şi, surpriză!, pe partea unde voia să stea Mara vine soarele. Începe din nou scandalul, începe şi bunica să negocieze ("Dacă te muţi, nu mai vorbesc cu tine", etc.). Mara o acuză pe femeie că e rea şi incepe să plângă. Când vede că "micuţa" plânge, buniCA CĂlare pe ea s-o împace. Evident, a ieşit cum a vrut Mara.
Mă gândeam la faptul că fata, acum de vreo 5-6 ani, va deveni adolescenta fiţoasă şi cu aere de mâine. Că părinţii nu-şi vor da seama unde au greşit. Că aşa se creşte nesimţirea.

Într-o altă (dez)ordine de idei, mă uitam în folderele cu muzică, neştiind cu ce să-mi umplu playlist-ul. Aseară ascultam Buddha Sunrise şi constatam căt de mult nu-mi plac influenţele orientale. Cafe Del Mar rămâne cea mai bună colecţie de muzică de acest gen, cel putin pentru mine.

Mo Mo - My Tabla/Buddha Sunrise [2006]

Mă întreabă cineva ce părere am despre Tokio Hotel. Şi răspund: una foarte, dar foarte proastă. Pentru că Bill Kaulitz este unul dintre cel mai limitaţi vocalişti care a avut un asemenea succes (nu o spun doar eu, o mai spune şi Rolling Stone Magazine!!!). Pentru că ceea ce cântă băieţii ăia acolo nu e rock, sunt doar nişte chitări care zdrăngăne. Pentru că mi se pare o dovadă de maximă idioţenie să te tunzi cu ciobul. Ce ne-am face dacă n-ar exista sipritul de turmă?!
Şi apropos, mă uitam pe un forum legat de Tokio Hotel şi de peisele lor care figurează în topul MTV By Request. Trebuie să ai foarte mult timp ca să stai să votezi non-stop piesele alea, asta o dată. În al doilea rând, deja există 3 (trei) piese TH în top. Ziceţi merci că sunt atât de multe!!!
Cât de rău poate fi să nu ai nimic de făcut?

Ocupată. Să fac nimic

Ei, uite că a venit şi ziua asta, în care să stau acasă şi să nu am absolut nimic de făcut. Începe să-mi placă să nu fac nimic. Oricum, este printre primele dăţi când, încă, nu mi s-a făcut somn la ora asta. De obicei, n-apucam să-l aud pe Mircea Badea spunând că trăieşte în România şi că asta-i ocupă tot timpul.
Acum ascult o compilaţie lounge foarte, foarte reuşită, Buddha Sunrise. La ora asta, se potriveşte de minune. Mâine o să vă pun şi nişte melodii.
Şi tot mâine sper să ajung să vă povestesc despre bunici şi copii, să vă întreb dacă mai ştiţi cum miroase o tufă de trandafiri noaptea, vara, să vă spun ce cărţi am mai citit şi ce muzică am mai ascultat şi cum Stella Artois continuă seria de concerte "pentru publicul connaisseur" (am citat din revista Tango).
N-am ajuns să fac toate chestiile astea pentru că săptămâna care trece am fost ocupată să fac nimic.
Şi mi-a luat mult timp.

4 iunie 2008

Pot. Nu vreau

Pot să scriu despre cum ar trebui ca prostia să doară. Pot să scriu despre RATB, despre copii şi despre bunicii lor, care negociază orice cu ei şi despre cum ajung acei copii râzgâiaţi şi, mai târziu, nesmţiţi.
Aş vrea să urez cuiva să se tăvălească, dacă, desigur, proostia ar durea.
Pot să fac toate lucrurile astea. Nu vreau. Cel puţin nu astăzi.

3 iunie 2008

Sex & Rock'n Roll! Conflictul generaţiilor

Sunt curioasă câţi dintre părinţi şi-au jurat, cândva, că le vor pune copiilor ţigara, prezervativele şi joint-ul în mână. De ce întreb asta? Mă uit în jur şi constat că sunt o grămadă de părinţi care habar nu au pe ce lume trăiesc ei, darămite copiii lor.
Mă întreb câţi dintre cei care astăzi au copii mai mult sau mai puţin adolescenţi îşi mai aduc aminte cum era în liceu. Pe vremea lor, desigur.
Şi răspund: cantitate neglijabilă. Că deh!, e tare greu să creşti un copil, să-i vorbeşti despre ce e aia "sex", să te împaci cu faptul că fumează, deşi asta a văzut în casă încă de când era bebeluş.
Mai degrabă aş vedea generaţia tânără explicând adulţilor cunoscători de toate că n-are rost să-şi ascundă prezervativele. Şi că sexul oral e practicat de când lumea. Apropos, s-a descoperit, după numeroase săpături efectuate în Pompei, că falusul era semn de bunăstare (sâc!) şi că era afişat deasupra fiecărei intrări într-o clădire (asta aşa, ca nota bene).
Zău, nu trebuie să vă cramponaţi de nişte prejudecăti care nu îşi mai au locul.
Spun că nu ar trebui să ne mai ferim. Vorba aia, rock'n roll să fie!

Îmi şi imaginez figurile voastre citind acest articol. Răspund la una din întrebările pe care sigur vi le veţi pune: nu, nu am prins niciun an de comunism. Unii se vor cruci şi vor spune că sunt muuuuult prea imatură ca să emit astfel de păreri. Alţii vor spune că trebuie "să mai trec prin viaţă" (se poate trece prin viaţă foarte bine şi la vârste fragede). Ceilalţi vor zice că-s necoaptă. Eu spun doar atât: încercată.

Cameo - Word Up/Word Up [1986]

P.S.: Vă dau să ascultaţi şi un remix genial al celor de la Kraftwerk. Pentru că, deşi e vechi, e actual şi pentru că aceste genii ale muzicii electronice merită multă atenţie.

Cameo - Word Up (Kraftwerk Remix)

2 iunie 2008

O bicicletă, etc

În weekend am achiziţionat o bicicletă statică în scopuri destul de nobile, iar ieri m-am apucat de muncă. După ce am pedalat o oră în timp ce mă uitam la Mihai Gâdea & co., a trebuit să mă dau jos din şa. Nu vreţi să stiţi cum e să vă doară şoldurile şi fundul... Aseară era chiar bine, nu părea atât de dureros ca azi de dimineaţă. Norocul meu e că nu am făcut niciun fel de febră musculară, cât despre durerea de fund, ce să zic... M-am trezit cu impresia că cineva m-a bătut, da' rău de tot.
Ştiţi ce vă rog? Să nu mai spuneţi niciodată că vă doare în cur/cot. Astea-s cele mai nasoale dureri şi, culmea!, cele mai invocate. M-am împiedicat odată, demult, de un gard şi am cazut în aşa fel încât mi-am ciobit un dinte şi am făcut o entorsă de toată frumuseţea la cotul stâng. Doare de mori!!!
Uite, vă pun o piesă ritmată, să daţi bine din pedale. Eu mă duc să-mi mai pun o pernă sub fund.

Eric Prydz - Call On Me/Call On Me [2004]

1 iunie 2008

Vara! No tears

De azi e vară, pe bune şi nebune. Azi e şi Ziua Copilului. Vă zic la mulţi ani celor care încă vă mai simţiţi copii, celor care încă pot să mai râdă sincer.
Sper să plouă, să se mai răcorească. Să-mi zică şi mie cineva dacă sunt eu defectă sau într-adevăr e teribil de cald, nu de alta, dar văd pe stradă persoane îmbrăcate de parcă săptămâna viitoare ar veni gerul Bobotezei. Şi de azi e vară şi-n calendar, nu numai la mine-n minte...
Astăzi merge de minune Bob Marley cu "No Woman, No Cry". Don't share no tears.

P.S.: Iniţial, plecasem cu ideea că pe blogul ăsta se va vorbi numai şi numai româneşte; doar de asta susţin proiectul "Vorbim Româneşte". Am momente, însă, în care cuvintele se potrivesc mult mai bine în engleză. Apropos, chiar am auzit pe cineva întrebând cu disperare cum se spune "underscore" în engleză. Going mad!

Bob Marley & The Wailers - No Woman, No Cry/Natty Dread [1975]

P.S. 2: Era să uit. Răzvane, la mulţi ani! Ştii că te iubim, nu?!