31 decembrie 2008

It's all gone

Gata. Ăsta a fost. Mi-a părut tare bine şi a fost tare mişto.

Vă mulţumesc că aţi fost aici, îmi sunteţi tare dragi. Şi vă aştept şi la anul, cu poveştile şi îndoielile şi dilemele şi depresiile şi aventurile mele.
Poate că de la anul o să vă pot spune nişte poveşti despre poveşti de adormit/trezit bărbaţii; deocamdată nu am găsit încă starea şi motivul să pun în lumina monitorului astfel de basme. Da, au ajuns basme.

Aveţi grijă de voi. Muzici bune şi prieteni vă doresc. Ne vedem la anu' (adică mâine)!

30 decembrie 2008

Firesc

Întotdeauna mi-a fost frică să trag linie. Am preferat să las timpul să o facă pentru mine şi, de multe ori, a fost chiar mai bine decît aş fi putut eu să o fac. Mi-e frică de inabilitatea mea de a fi fermă şi de a nu avea nici un regret - îmi pare rău după fiecare prietenie sau dragoste pierdută.

Ar cam trebui să trag linie pentru 2008. De câteva zile încoace tot încerc să fac asta şi nu reuşesc decât să mă afund în lectură. Sau în aroma parfumului meu. Sau a lui.
Mi-e frică să fac asta. Ştiu că miezul nopţii o va face pentru mine. Şi va pune punct mult mai firesc decât aş face-o eu - sau oricine altcineva. Sinceră să fiu, nici nu ştiu dacă îmi doresc să fac asta cu adevărat. Dacă e doar un moft sau dacă eu chiar am nevoie de lucrul ăsta. Nu-mi dau seama, aşa cum nu mi-am dat seama niciodată. Peste câteva zile o să mai conteze?...

Nici măcar un sumar al anului ăstuia - unul dintre cei mai buni - nu sunt în stare să fac. Ştiu doar că mi s-au întâmplat unele dintre cele mai frumoase lucruri. Printre care şi voi, dragilor. Da. Am cunoscut multă lume. Unii dintre voi mi-au devenit prieteni, prieteni chiar prea buni (şi te cunoşti).

De fapt, asta am facut. Am cunoscut oameni, locuri, senzaţii, arome, pasiuni. Într-un soi de îmbogăţire, dacă vreţi să îi spuneţi aşa. Eu prefer să îi spun firesc. Pentru că au venit firesc, s-au petrecut firesc. Totul a venit de la sine, nimeni nu a forţat nimic.

Naturalesse genereuse, îţi aduci aminte?...

Muzică multă şi bună - la capitolul ăsta nu am de ce mă plânge. Chiar nu am.
Ceaiul, cafeaua, ţigările - totul minunat.
Şi clepsidra care stă pe biroul meu - integrată în decor atât de bine, încât m-aş putea jura că acolo a stat întotdeauna.

Astea-s vremurile care nu se vor termina niciodată.

29 decembrie 2008

28 decembrie 2008

La mall

Liberty Center. Voi aţi văzut ce de lume colorată pe acolo?

Singurul lucru care mi-a plăcut a fost că la Sephora am găsit produse Lancome şi Clinique - tocmai când îmi făceam griji că nu aveam de unde să îmi iau creion de ochi, mascara şi ojă. Când s-or termina, desigur.

Altfel, am mai spus, multe naţii pe acolo. Da, ştiu, sunt rasistă.

Şi un nou război civil acasă. The joy!

27 decembrie 2008

Hoinăreală

Mă săturasem să stau în casă, aşa că azi am ieşit un pic prin oraş. Am stat în frig, am băut cafea şi ceai, a fost bine.

Acum mă duc să mă bag în pat şi să citesc.
E cald. Şi bine.

26 decembrie 2008

Ce caut eu aici?

De ce mi se pare mie atmosfera asta de bunătate forţată foarte, dar foarte hidoasă?
De ce - de fiecare dată când vreau să mă întâlnesc cu cineva - trebuie să dau socoteală altcuiva?
De ce ajung tot soiul de pişpirei să-mi zică ce şi cum să fac?
De ce nu am crezut niciodată în Moş Crăciun?


Astea-s nişte ntrebări greşite, dar am răspunsurile corecte. Nu, nu am crezut niciodată că voi găsi asemenea răspunsuri la astfel de întrebări. Şi uite totuşi că am reuşit.

Face cineva ceva interesant de Revelion?

25 decembrie 2008

Despre aşteptări

Într-un mod foarte ciudat şi perfid, este al doilea Crăciun pe care nu îl simt. Nu am starea aia specială, nu am citit "Un alt fel de Crăciun" a lui John Grisham. Nu mă încântă deloc perspectiva sarmalelor, deşi sunt unele dintre cele mai bune care pot fi făcute (maică-mea ştie).
Oamenii nu-s aici, toată lumea e plecată, eu nu am apucat să vorbesc cu cine îmi doream eu cel mai mult şi am nişte cearcăne de top.

Şi, cu toate astea, Moşul de anul ăsta a fost unul dintre cei mai bogaţi. Parfumul meu, al meu, zace molcom pe gât, aşteptând nici el nu ştie ce, iar eu sper să vă scriu cât pot de curând de la noul meu laptop. Am un teanc de cârţi cât pentru trei luni de citit. Şi nişte chestii care se asortează de minune cu parfumul.

Habar nu am ce fac de Revelion. Şi tare aş vrea să termin unul dintre cei mai buni ani ai mei de până acum într-un fel frumos.

Ştiu că 2009 va fi... the best of the best. E în aer!

24 decembrie 2008

I wish you a Merry Christmas!

O să uit de faptul că nu mi-am intrat în starea de Crăciun, o să încerc să uit că vine sfârşitul de an şi eu nu m-am văzut cu unul dintre ardelenii mei preferaţi, o să trec peste toate.

Vă doresc să aveţi parte de cel mai frumos Crăciun, alături de cine vreţi voi, cu toţi prietenii alături.
Maria, APP, Popescu, Miruna - cu care nu am mai vorbit de un car de vreme, Raluca, Andrei, Bogdan - să vă aducă Moşu' ce vreţi voi!

LE: Cea mai mişto muzică de Crăciun - AC/DC. Asta ca să nu ziceţi că aţi rămas fără muzici.

23 decembrie 2008

Întrebare

Cât de legal e să ţi se ridice maşina fără înştiinţare?

22 decembrie 2008

Salitos

Cum mă plimbam eu azi printr-un hypermarket de mare angajament împreună cu Domnu' Tata, ajungem noi la raionul cu beri, berici şi alte alcoolice. Şi cum stăteam eu şi mă uitam în lungul raftului, îmi pică ochii pe sticlele de Salitos. Pentru că sunt o beţivă în devenire (cât de vulgar sună "beţivă"!), înşfac o sticlă şi o pun, subtil, alături de ce mai era prin coş.

De menţionat că sticlele de Peroni pe care le am în frigider stau neatinse de cel puţin trei săptămâni.

Mă duc eu la bucătărie, caut desfăcătorul, găsesc desfăcătorul, cât p-aci să-mi rup vreo două unghii, reuşesc să desfac sticla. Ignor gustul de rahat al acestei minunate beri (de ce dracu' mi se face poftă de cele mai cretine băuturi, nu am să înţeleg niciodată), las sticla pe birou, lângă Doña Mama, care juca Spider sau ceva asemănător.

Mă întorc peste vreo două ore, licoarea din sticlă - aproape neatinsă. Oare de ce?!?
Trec peste această nedumerire de moment, mă loghez la Blogger, iau o gură de Salitos. Moment în care - naiba ştie cum! - îmi pică ochii pe eticheta de pe spatele minunatei sticle de 0,33. Şi observ, printre aburii alcoolului, desigur, o chestie roşie pe care scrie "Crown opener here" şi arată înspre fundul (mă scuzaţi) sticlei. Schema minusculă care însoţea acest desen ilustra 2 (două) sticle, una în fundul celeilalte (nasoală repetiţie).

Moment în care mi-a venit să iau sticla de gât (da, dragilor) şi să-i înfig capacul în gaura din dosul acelaşi sticle. Ceea ce - evident - nu am putut.

De unde am dedus, cu o logică vecină cu cea a lui Aristotel, că - pentru a deschide o sticlă de Salitos -, mai ai nevoie de încă una. Adică eu puteam evita ruperea unghiilor pilite cu atâta patimă în nopţile reci de decembrie prin sporirea profitului ăstora de la Salitos.

Nu-i aşa că tot un pahar de vin fiert e mai bun?...

Nouvelle Vague - Too Drunk to Fuck/Nouvelle Vague [2004]

21 decembrie 2008

Uite ce am găsit

Descoperiri făcute aseară.

Manu Katche. Sau jazz în stare pură.



Şi Savinna Yannatou - voce de înger.



Sigur Ros, pentru că de fiecare dată când îl ascult mă trec fiorii.



Enjoy!

20 decembrie 2008

Cărţi, cărţi, multe cărţi

Ca să sărbătoresc nu-se-ştie-ce, ieri m-am dus să mă plimb prin oraş, după cum anunţasem acum câteva zile. Şi am cheltuit un milion juma' (vechi) pe patru cărţi.
Dar nu despre cărţi vreau să vorbesc în partea asta de articol, ci despre muzica din librării (e boală grea).
În fiecare librărie în care am intrat (nu am făcut nimic altceva toată ziua) şi la The Body Shop (deh...!) erau numai colinde. Dacă nu am ascultat melodiile alea de două ori pe fiecare în parte, nu am intrat în nici o librărie.

Şi dacă vine Crăciunul ce?! Eu nu vreau să ascult colinde, sunt mereu aceleaşi (!!) şi, oricum, nu îmi mai spun de foarte multă vreme absolut nimic.

Altfel, am cheltuit o căruţă de bani pe patru cărţi. "Lolita" lui Nabokov (de la Sadoveanu), Nina Berberova - "Acompaniatoarea" şi Anais Nin - "Incest" de la Humanitas şi F. Scott Fitzgerald - "This Side Of Paradise", de la Anthony Frost. Deci am mai tăiat patru de pe listă. Şi am adăugat alte 15 - 20.

V-am zis că mă apuc să învăţ rusa?

19 decembrie 2008

Ne mişcăm mai mult nu

De la Universitate la Gară, doar o jumătate de oră!!!
Zic că se merge chiar bine.

Ştefan furtună - blocat. Dinicu Golescu - blocat. Berzei - blocat. Magheru - blocat.

BLOCAAAAAAAAT!!!

18 decembrie 2008

O zi cu Gugăl

Big questions

"a-ti raspuns?" - Ce faci, mă?! Sincer, ai mai trecut pe la ora de română?
"cand e bine sa faci sport" - Oricând te simţi tu în stare, numai înainte de culcare nu.
"cat dureaza criza economica" - Păi o să dureze până când nu o să mai fie. E simplu.
"cum sa ma leg la sireturi" - Îţi spun dacă îmi zici câţi ani ai.
"how do you say in english zacusca" - Mwuhahaha. Asta e pe sistemul "Cum se spune în engleză underscore?" (de menţionat că replica e pe bune).
"do you like carnival town" - Yes, I do.
"ma doare an bomba ce medicamente pot sa iau" - Deci unde te doare?!

We do want sex, but we're too virgin to fuck

"o relatie cu o virgina" - E naşpa rău. O doare sufleţelul ei!...
"sex cu o virgina" - Îngust loc, largi perspective.
"virgin la 30 de ani" - Du-te şi uită-te la filmul ăla, "Virgin la 40 de ani" îi zicea. Cred.
"virginele anului 2008" - De ce, mai există virgine? Şi dacă da, unde?
"prezervative tango" - Îmi place că sunteţi atenţi. Măcar atât.
"cum se saruta imagini" - Mwuhahahahahahaha. Câţi ani ai tu?.. Şi promit că nu zic nimănui.

Adânci

"chestii inteligente" - Mă mir sincer că ai ajuns aici. Pe bune.
"nu te certa cu prostul" - Că are mintea odihnită, zicea vorba. Corect.
"lumea este plina de idioti" - V-a lovit înţelepciunea în grup, să dea naiba!

Random and useless. And very wise

"ce paranoia" - Văleu, e teroareee!
"narcisista" - Vaaai, urât!
"anca sandu silence" - Me... Never.
"sandu lung" - Ce trebuia să mai fie şi asta?!
"www.oralul copilului meu.com" - Incredibil cât de perverşi pot fi unii părinţi. Zău!
"radio tufa" - Ăsta era unul din visele mele. Cum ai ghicit?!
"poze tineri saruntandu-se" - Ceea ce nu înţeleg eu e de ce copiii ăştia vor să se uite la POZE şi nu la FILME.
"poze democratici" - Eşti nebun?!
"poze cu bill kaulitz din profil doar atata" - Mă gândesc că vi se făcuse dor de Ratatul-Şef al Noii Generaţii, nenea cu părul sculat Bill Kaulitz. Na d-aici!
"parinti alina petrescu stiri tv" - Aici chiar nu ştiu ce să spun.
"musici la burta" - Ce mişto!
"motivari de la parinti" - Ăsta, dacă ştiu eu bine, e un subiect tare sensibil. Sau nu!?
"la naiba" - La naiba, fată!
"infect" - Total de acord.
"casti frig" - Le urăsc cu patimă. Cel mai hidos lucru care putea fi inventat vreodată.
"ma urasc" - Spor!

17 decembrie 2008

De aia

Uite acum mi-am terminat toate treburile pe ziua de azi. Tot azi ar cam fi trebuit să se termine cu stressul şi cu presiunea (ştiţi voi), dar nu întotdeauna e cum plănuiesc eu. Adică mai niciodată.
Şi totuşi, vineri am decretat că e zi de hoinăreală prin oraş. De aia. Că nu m-am mai plimbat de un car de vreme prin Amzei. Pentru că nu am mai fost de astă-vară la librăria aia de pe Victoriei, Minerva parcă-i zicea. Pentru că mi-e dor de Magheru. Pentru că vreau să o scot şi pe Doamna Mama în oraş, să mergem să bem o cafea undeva (ai luat aminte, sper).

Pentru că e prea frumos afară.

Şi am avut mult prea multă treabă în perioada asta.

16 decembrie 2008

Seulement pour moi

Pentru că iar am o săptămână de iad şi pentru că mi-am dat seama de asta după ce a trecut greul - adică ziua de luni. Mă gândesc foarte serios să iau o pauză sau măcar să nu mai scriu în fiecare zi, pentru că am ajuns la un oarecare nivel de saturaţie şi de plictiseală din cauza căruia nu mai am cum să scriu posturi mai consistente, cu cap şi coadă, subiect, premise şi argumentaţii.

Pe de altă parte, asta înseamnă că încep să mă lenevesc. Rău de tot. Fără vreo şansă de revenire. Pentru că nu m-am mai urcat pe bicicletă de astă vară. Pentru că nu am scris de un car de vreme o poezie - deşi am idei cu duiumul, nu asta e problema. Pentru că îmi ia un an să citesc o carte. Pentru că scriu mult mai puţin - mă refer la conţinut.
Sau nu mai am timp?

Să ne înţelegem (şi se ştie el pe el cel căruia îi este adresată partea de articol): blogul ăsta nu e făcut pentru cititori, pentru trafic, nu e un generator de conţinut on-line. E doar o redută, ultima dintre ele. O redută de-a mea, şi nu de-a ta. E un blog pentru mine - şi nu pentru tine.

In-Grid - Non, Je Ne Regrette Rien/La Vie En Rose [2004]

15 decembrie 2008

Despre telefoane

Cel mai cretin lucru care se poate întâmpla e ca cineva să nu-ţi răspundă la telefon fix când ai mai mare nevoie de el. Exact în situaţia asta sunt eu acum şi nu am ce să fac.
Iar asta mă scoate din sărite de oduă ori mai mult decât faptul că nu mi se răspunde la telefon. La dracu'!

Partea proastă e că încep să mă enervez. Rău. Pfoai!

Un alt lucru care îmi stă pe creier e că niciodată nu am răbdare să aştept ca cineva să mă sune.
Caz ipotetic: o conversaţie se încheie cu "Mai vorbim, te sun eu!" din partea interlocutorului meu. Iar eu, când văd că timpul trece şi nu mai primesc nici un semn, încep să mă agit. Să voi suna mereu, înainte să primesc telefonul promis.

De fapt, cred că mi-aş arunca telefonul pe geam în secunda doi dacă aş putea renunţa la el. Da' uite că nu pot. Of!

The Vodafone customer is not answering. Please, try again later.

14 decembrie 2008

Fără

Geamul e foarte aburit şi nu pot să văd afară. Pe birou zac aruncate nişte ambalaje de bomboane de pom, o jucărie de lui Chester, o sticlă de apă, nişte bani şi ceasul meu de mână.

"I did it my way..."



Pentru că omul ăsta e un geniu. Pentru că m-au trecut fiorii când am văzut clipul. Pentru că Robbie e prea bun. Şi pentru că sala îi răspunde minunat.

13 decembrie 2008

De sâmbătă

Acum sper că sunteţi de acord cu mine în privinţa faptului că e prea frig. Vântul chiar bate, de plouat chiar plouă. Deja e prea mult.

Am de lucru cât să mă îngrop în hărtii şi să mai ies de acolo după vreo trei zile. Din fericire, m-a lovit geniul şi am reuşit să scot pe toată lumea în oraş. Azi, într-o locantă de mare angajament.

De zece minute trag de aceste două fraze. Am scris prea mult la examenu' lu' peshte, ca să mai fiu capabilă si de altceva decât în afară de un eseu pe tema "Mi primer día en el Instituto Cervantes". M-am simţit ca la clasa a doua, când am avut de făcut compunerea aia cu "A venit toamna".

Majestic 12 - Alone Again (Trueby Trio Remix)/Erotic Lounge 5 - Secret Affairs

12 decembrie 2008

Diverse păreri şi opinii

Uite, cineva îmi zice că sunt am idei prea fanteziste şi prea rupte de realitate. Ok, asta e realitatea în care trăiesc eu; e adevărat, mă lovesc de multe lucruri zilnic, dar încerc să le ignor pe alea neplăcute ca să nu mă enervez degeaba. În fine, nu o să încerc acum să mă justific, n-are nici un rost şi nu ştiu câţi ar înţelege.

Bine, îmi este şi foarte somn, iar mâine am de dat un examen pentru care eu nu am învăţat NIMIC. Se presupunea că trebuia să ştiu vreo trei timpuri verbale plus mult, foarte mult vocabular. Sfânta ultima sută de metri...!

Şi ceea ce mă doare pe mine cel mai tare: nu mai am cola. Deloc. E crâncen, nu ştiu dacă aţi experimentat vreodată starea aia de ameţeală şi de somn şi de incapacitate de te concentra la ceva, orice.
Concluzie: iar am trei tone de treabă pentru azi (mai degrabă mâine) şi iar nu am când să le fac. Cine mă ajută cu o zi de 36 de or (măcar)?

Nouvelle Vague - This Is Not A Love Song/Nouvelle Vague [2004]

11 decembrie 2008

Continuări

Dat fiind şi luând in considerare că azi noapte am visat continuarea visului de ieri, consider că este imperios necesar să mă întâlnesc cu respectiva persoană. Numa' să pot...
Ieri am fost întrebată ce însemna să ai curaj pe vremea comunismului. Se filosofa despre cutezanţă şi curaj şi mă trezesc că mă loveşte bomba. Vă întreb, voi ce aţi răspunde la întrebarea asta?

Mi s-au scurtcircuitat sinapsele. Cum dracu', măi, dragăstolo e premier??? A înnebunit lupul. Seriooos.
Pentru că Băse s-a fript la faza asta.
Caterincă!

Bineînţeles că după ce am aflat marea ştire a lu' peşte, am cedat nervos şi mi-am promis solemn să nu mă mai uit la cretinii ăştia. Ghici la ce mă uitam azi de dimineaţă?...

Nightmares On Wax - Moretime/Thought So... [2008]

LE: Că tot mi-a adus Maria aminte...

10 decembrie 2008

Mă doare capul

La câte am de făcut azi, aproape că îmi vine să mă arunc pe geam. Dar nu asta contează.

Contează faptul că am ajuns la un asemenea grad de oboseală psihică, încât am început să visez tot soiul de porcării. Care-s porcării nu atât prin prisma faptului că ar fi cu monştri; nu, sunt cu cei mai buni prieteni ai mei şi sunt nişte porcării datorită conjucturilor create în vis, conjuncturi de la care mă doare şi pe mine capul, acum.
Jur că nu mai înţeleg nimic şi zău că o să mă las la un moment dat se interpretatul simbolurilor de genul ăsta; acum trebuuie să vorbesc cu respectiva persoană.
Mă doare capul.

Afară cică e foarte frig, cerul e superb. Frig şi soare, şi parcă mai ieri venise primăvara. Nu mai înţeleg nimic. Mă doare capul.

Nightmares On Wax - Deepdown/In A Space Outta Sound [2006]

9 decembrie 2008

Some really big issues

Hai că am revenit la starea mea obişnuită. Adică mi-e somn de nu mai pot şi vreau să mă cuibăresc sub pătură, eventual la el (girlish stuff) în braţe, că mi-e prea frig ca să mai pot gândi.

Mi-ar plăcea să fac ziua să aibă 36 de ore, ca să pot să termin şi eu ce am de făcut şi să apuc să vorbesc cu toţi prietenii mei (nu-mi place să neglijez pe nimeni). Şi, plus de asta, aş mai avea timp de ceva somn. V-am zis că mi-e somn.

Mbun. Trebuie neapărat să mă las de cola, nu se mai poate aşa. Asta ar însemna să fie a doua oara când mă las. Urăsc sintagma asta, "să mă las de cola", dar e purul adevăr.
Primăvara trecută, eram la porţia de doi litri pe zi. Am reuşit să nu mai beau (oribil sevrajul, a propos), iar acum am început cu câte o sticlă de jumătate, din lipsă de ceva acceptabil la chioşc. Am continuat cu o sticlă de doi litri luată aşa, de pamplezir, iar acum iarăşi sunt cu sticlele de cola după mine. Ceea ce nu-i bine deloc.

Foarte mişto coloana sonoră din Madagascar 2. Nu am văzit filmul, dar mi-am coloana sonoră şi este DEMENŢIALĂ. Orchestraţii, voci, tot ce vrei şi ce nu vrei. Semn că se poate.

Mă duc. Am treabă!

Koop - Drum Rythm (Music For Ballet Exercises)/Future Soounds Of Jazz Vol 11 [2008]

8 decembrie 2008

Unele lucruri mă depăşesc

Cred că v-am mai povestit de râshnitza de computer de la care vă scriu aceste pe-cale-să-devină opere ale literaturii române şi, în curând, universale.
Se ştie că toţi avem nevoie de unele mici îngrijiri. Iar când spun "toţi", mă refer la toţi, încluzându-l şi pe Râshnitză. Şi cum în ultima vreme se stricaseră şi CD Writer-ul, şi DVD Writer-ul, am purces la a da sfoară-n ţară cum că am nevoie de respectivele componente.
Să detaliez un pic: eu folosesc al dracului de mult DVDurile şi CDurile, dat fiind că pe ele îmi ţin muzica. Şi e normal să mai intre praf în respectivele unităţi. Astfel încât dvdu' nu se mai deschidea, iar cdu' nu mai citea. The joy!

Mă apuc să desfac unitatea centrală, scot carcasa, mă înec. De la praf. Era praf acolo cât să pun un strat gros pe toată mobila din casă şi să mai şi rămână. Aşa că am adus aspiratoru' şi am făcut cât de cât curat. Montez noul DVD RW, mai şterg un pic praful, pun carcasa, şuruburi şi cu cabluri, mai şterg un pic praful.
Am pornit Râshnitza, totul ok. Desigur, mai şterg un pic praful. Bag un CD în noua achiziţie, pornesc Windows Explorer-ul şi constat că nu vede unitatea respectivă. Fir-ai să fii, călca-te-ar trenu' pe picioare să te calce, ploua-te-ar trei zile şi trei nopţi, mai du-te dracu'! (Tuse de la praf).
Bag acelaşi CD şi în CDRW. Care - brusc şi dintr-o dată - a început să meargă. What the fuck?!

Mai aveam probleme şi cu stick-ul de memorie, care începuse să-mi dea o eroare de genul "please remove write protection". Evident că nu mai puteam să scriu nimic pe el, ceea ce însemna o problemă mai mult decât majoră, dat fiind că documentele nu puteau fi scrise nici pe cduri sau dvduri.
Drăcia naibii, acu' merge de n-are aer (de la praf, probabil).

Acum Râshnitză toarce fericit, iar DVD RW-ul tot nu merge. Drept pentru care o să-l iau iarăşi la mână. Când oi avea răbdare.
Pentru că te apucă durerile cap, spate şi genunchi de la ăst computer. Veşnic şi pentru totdeauna.

Nouvelle Vague - Too Drunk To Fuck/Nouvelle Vague [2004]

7 decembrie 2008

Too drunk to say "Happy Birthday"

În seara asta, m-au cuprins nişte sentimente oarecum contradictorii. Pentru că ascult de o jumătate de oră "Too Drunk To Fuck" a celor de la Nouvelle Vague şi pentru că am băut (doar) un pahar de vin alb. Şi pentru că azi mi-am luat o Peroni, uitând cu desăvârşire de faptul că mai am una în frigider. Şi aş bea-o, dacă aş şti că nu mă fac mangă de la combinaţie.

*Recomandare pentru Doamna Mama: închide ochii când citeşti asta.*

Pe de altă parte, azi e mare zi mare, dat fiind că Doamna Mama îşi sărbătoreşte ziua de naştere. Mbun.
Are mână la scris, mai comentează din când în când pe aici. Rar şi bine şi mişto. Şi, pentru că am fost în pană de fonduri (şi încă mai sunt, da' a trecut urgenţa), am zis că i-ar sta bine printre noi, ăştia de batem câmpii pe bloguri. Deeeeeci... o mare operă de un mare angajament.

*Acu' poţi să-i deschizi*

Blogul încă nu e pus la punct, mai e de lucru la tehnic, dar ne descurcăm. A propos, de mâine mă apuc să predau Wordpress. Cu tot cu interfaţa nouă, pe care nici eu nu am studiat-o decât în treacăt.

*Acum chiar te rog să deschizi ochii*

De ce?
Pentru că e omul de la care vreau să învăţ să iert. Pentru că ştiu şi ştie ce, cum, cât, unde şi când poate. Atunci când a aflat de blogu-mi, s-a apucat instant de citit şi alte bloguri. Şi am avut supriza să-mi spună cine cu cine s-a mai certat.
Pentru că face cel mai bun pui cu lămâie. Pentru că ştie tot ce mişcă (şi am constatat lucrul ăsta laolaltă cu încă o persoană). Pentru că e cea mai eficientă alarmă care s-a inventat până acum - funcţionează chiar şi de la distanţă, prin telefon. Pentru că încă îmi mai ia Kinder Bueno.
Pentru că ne certăm ca-chioarele, cu săptămânile. Pentru că poartă tot soiul de briz-brizuri funky. Pentru că ne strigă lumea pe stradă "Fetele! Nu luaţi nişte flori?". Pentru că are cea mai mişto limuzină, un Tico respectabil căruia i se aburesc geamurile şi pe care eu trebuie să le şterg.
Pentru că prăjeşte cartofii foarte repede.
Pentru că ştiu că am exasperat-o cu muzica. Nu suportă başii şi mi-a luat căşti. Care s-au stricat (mesaj subliminal).
Face cea mai bună zacuscă de capia din oraş (pariez pe ce vreţi voi). Câinele, Chester, e cel mai fericit când pune la fiert oala de 10 litri (e câine, nu pisică). Iar motanul, Piţu, (v-am zis de el?!?) doarme mereu la ea în pat.

De aia. Că-i maică-mea. Sâc, sâc sâc!

6 decembrie 2008

De Moşu'

Afară-i aşa mişto şi aşa de cald, încât la un moment dat mă gândeam că trebuie să mă uit să văd ce tricouri mai am disponibile. Panatalonii de in, sandalele... Mai e un pic şi vine vara.

Până când m-a întrebat cineva ce vreau să-mi aducă Moşu'. Iar Moşu' vine doar iarna.

  • Kinder Bueno, Heidi cu miere şi nuci. Din belşug.
  • illycaffe. Mult, mult, mult.
  • Vară, pe bune şi nebune.
  • Chance. Chanel. Parfumul de care m-am îndrăgostit.
  • Josh Martinez - "Midriff Music". Şi multe alte muzici.
  • El.
  • Putere să schimb ce-i rău.
  • Un obsedat simpatic.
  • Înţelepciune.
  • Toţi, aici, mereu.
Cer multe?

Bob Marley - Forever Loving Jah/Uprising [1980]

LE: Nu mai vreau veşti din astea.

LE 2: Acum am văzut că articolul apăruse din data de 5.12, deşi eu îl setasem pentru 6.12. Fuck Blogger.

5 decembrie 2008

Halal!

De două zile încoace dorm câte patru ore pe noapte.
Pe la 12 mi s-a făcu o foame din aia de nu te lasă se te întorci pe partea cealaltă... Ştiţi şi voi cum e. Aşa că eu la 12 noaptea, eram în bucătărie şi mâncam.

Toate rahaturile astea anti-răceală la care tot fac reclamă sunt nişte PORCĂRII. Pentru că mie nu-mi trece durerea de gât cu Tantum şi nu mă lasă durerea de cap cu Nurofen Forte. Mă simt îngrozitor. Şi iar îmi aduc aminte că, de două zile, nu mai dorm decât patru ore pe noapte.

Nu mai sunt în stare să scriu nimic de ceva vreme încoace. V-aţi dat şi voi seama de asta. Nu ştiu cum să-mi fac să-mi treacă, habar nu am ce medicament trebuie să mai iau şi pentru asta.

Mă duc să iau Coldrexu' în braţe şi să mă întind în pat. Feeling pretty bad.

B.B. King - World Is Gone Wrong/One Kind Favor [2008]

4 decembrie 2008

Diverse medicamente

Am stat şi am dormit, şi cică acum mă apuc de treabă. Foarte odihnitoare zilele astea cu răceli şi febră!

Ăştia cu guvernul sunt demenţi. De trei zile se discută numai asta. Încep să le bănui pe tipele care prezintă ştiri de sado-masochism. Cum e posibil să rezişti câteva ore întregi discutând cu şi despre aceiaşi oameni?

Coldrexul are un gust de-ţi vine să te arunci pe geam în secunda doi. Eu îmi imaginam ceva aproximativ la fel cu ceaiul de lămâie, dar e de un milion de ori mai rău. Şi deşi m-am îndopat cu medicamente, nu am reuşit să mă simt mai bine. Ceea ce mă duce la concluzia că, dacă tratezi, trece într-o săptămână, iar dacă nu, în şapte zile. Ole!

3 decembrie 2008

Mi-e răăăăăău

Iar am răcit. Şi de data asta chiar e nasol.
Că de-abia acum m-am putut ridica din pat. Şi pentru că văd dublu. Şi pentru că mă doare capul îngrozitor şi pentru că am luat un pumn de medicamenete ieri şi nu mi-a trecut.

Bogdan, incă nu am primit toate pozele. Stai calm, că nu am uitat.

Serios, mai ştie cineva vreun medicament anti-răceală???
Eu nu mai pot.

2 decembrie 2008

Blogger sucks!

A început să mă enerveze rău de tot platforma asta. Pentru că dă tot soiul de erori, pentru că are configuraţia făcută cu picioarele, pentru că nu te lasă să moderezi comentariile cui vrei tu.
Să detaliez: cred că ştiţi că la postările mai vechi de o zi am moderarea activată, tocmai pentru că mi s-a întâmplat să primesc ceva comentarii la articole foarte vechi, iar eu să nu le văd decât foarte târziu. Asta fiind singura metodă de (oarecare) control, am zis să o aplic. Numai că ia toată sponaneitatea care se produce şi, mai presus de toate, devine foarte enervantă dacă ai un dialog cu cineva prin intermediul acestora. Al comentariilor, zic
La un moment dat, când încă mai studiam setările de la Blogger cu sârg, era o opţiune de genul "useri ale căror comentarii le acceptaţi din start". Bine, formularea nu era aşa, dar esenţa suna la modul ăsta. Mă uit acum câteva minute după opţiunea asta, ia-o de unde nu-i. Şi da, am Bloggerul în română. Nu mă întrebaţi de ce, că nici eu nu am aflat.

Stăteam şi mă gândeam cum ar fi dacă mi-aş lua domeniu. Că deja mi se pare prea mare tevatura să mă mut la wordpress şi după aia să fac mişcarea cu domeniul. Vise, taică, vise...

Revenind la subiect: cine ştie cum dracu' pot să fac să-mi scutesc anumiţi cititori de moderarea comentariilor pe care aceştia le lasă?
Asta presuspunând că pot, desigur.

1 decembrie 2008

Nebunii ani

O premieră: prima petrecere de la care am plecat pentru că nu mă mai ţineau picioarele. De menţionat că sunt genul care dansează câte cinci - şase ore fără să stea jos.

Am nişte dureri de ceafă de îmi vine să mor. De mers nu mai pot să merg, iar genunchii mei sunt praştie. Pentru că am privit lumea de la 1.70 m plus încă 10 cm ale tocurilor.

Încă nu am poze, dar imediat ce primesc, promit să vă pun câteva, pentru că ştiu că am fost de milioane. Sâc!


"Pentru că sunetul ajunge/Din difuzoare până-n sânge,/Pentru că inima ta moare/Atunci când sunetul dispare"...

30 noiembrie 2008

Probleme de duminică

Cică e ultima zi de toamnă. Arată ca fiind prima zi de iarnă.
Ce-i cu ceaţa şi cu frunzele din copacul ce ajunge până la geamul meu, care - până mai ieri - erau verzi, iar acum sunt maro?!

Voi ce le faceţi nesimţiţilor care vă lasă să(-i) aşteptaţi? Întreb pentru că eu am ajuns la capătul răbdărilor.
Nu ştiu cine naiba trebuia să vină nu ştiu ce să vadă la ţevile din baie la ora 10. Ţineţi minte, e duminică dimineaţa, iar eu am diseară mare party mare, deci trebuie să dorm (doar sunt o doamnă, ce dracu'!).
E 11 fix. M-am trezit ca fraiera.

Vreau să învăţ să răspund cu "DA!" la întrebarea "Dormeai?", pusă la telefonul care a sunat îndelung şi la care a răspuns subsemnata cu voce de Dave Gilmour cu gripă plus laringită cronică.

Lenny Ibizarre - All About The Girl/Ibiza Lounge Spirit, Volume 1

29 noiembrie 2008

Numerotare

  1. Apusul, cel puţin cel din Bucureşti, a fost superb.
  2. De dimineaţă a fost frig, iar acum, spre seară, a fost cald.
  3. Reportajele sin Photo Magazine-ul de luna asta sunt minunate.
  4. E un moment de respiro, şi vreau să rămână aşa.
  5. Atât.
Sarah Brightman - Free/Harem [2003]

28 noiembrie 2008

De ce?!... Uite de-aia!

Pentru că prezentarea de azi a fost un haos cap-coadă, noroc că a fost agitaţie şi nu s-a observat prea tare. Pentru că nu am avut gulaş. Pentru că nu a fost organizat. Pentru că simt că mor când îmi scapă ceva atât de insignifiant ca un rahat de prezentare de sub control.
Şi pentru că nu am ajuns nici să beau vinul fiert cu scorţişoară, nici să beau o cafea la Cafepedia, din lipsă de bani.
Pentru că mă simt ca după două luni de nesomn şi pentru că vreau cola şi cafea şi Red-Bull. Pentru că ieri am avut un soi de "close encounter" cu omul care a deschis o cale foarte importantă într-o oarecare instituţie de mare angajament. Prin "cale" înţelegeţi atât sensul propriu, de "drum", cât şi cel impropriu, de canal audio. Pentru că nu am putut să anticipez ce avea să urmeze şi pentru că nu îmi dau seama de ce. Ştiu că ăsta a fost un mesaj şi încerc să îmi dau seama care. Pentru că - exact ca în cartea Laurei Esquivel, "Tan velaz como el deseo/La fel de iute ca dorinţa",- nu reuşesc să rezonez cu ceea ce se întâmplă în jurul meu.

Pentru că primesc tot soiul de mesaje care s-ar vrea a fi pozitive, dar nu reuşesc să le descifrez. Şi - dracu' să le ia! - eram maestră la interpretarea mesajelor ascunse.

Pentru că astăzi ninsoarea mi-a udat părul şi pentru că m-am simţit tare bine în alea cinci minute de zăpadă. Pentru că vreau să ningă odată şi pentru că vreau să plec la Braşov sau la Sibiu sau la Timişoara sau la Arad vreo două - trei săptămâni, să uit de îmbulzeala din oraş.
Pentru că nu îmi mai găsesc muzica şi pentru că vreau ca cineva să poată să-mi spună de ce. Pentru că nici eu nu mai ştiu ce e cu mine şi pentru că vreau să aflu când se va termina tot rahatul ăsta de vreme. Pentru că zăpada mi-a făcut bine, dar apoi a fost frig...

Pentru că nu am mai vorbit cu unul dintre prietenii mei foarte buni de o săptămână. Pentru că simt că înnebunesc şi s-ar putea să am nevoie foarte curând de o cămaşă de forţă şi nişte pereţi căptuşiţi.
Pentru că astăzi cineva m-a lăsat să aştept vreo oră şi ceva nişte chestii ultra-urgente. Pentru că nu-mi place să aştept. Pentru că e nesimţire.

Sper că-mi va trece cu un pic de chill-out. Deşi am vaga impresie că nu.

Boozoou Bajou ft. Wayne Martin - Every Hour/Sinner's Lounge - The Erotic Sessions [2006]

27 noiembrie 2008

Tocmai ajung un robot

Este unu şi jumătate, iar eu mai am trei tone de lucru pentru mâine. Nu ştiu când o să le fac pe toate.
Pe messenger, o prietenă îmi spunea - la ora 12:15 - că se ducea să gătească roşii umplute cu orez (îmi amintesc bine?) pentru o acţiune.
Tot cu ea stăteam de vorbă şi constatam, scărpinându-ne în cap, cât de mult contează un gest şi cât de mult timp îţi ia să-l faci.
Da, pentru că dacă suneteţi într-o situaţie în genul căreia mă aflu eu, îţi ia mult timp să-i scoţi limba, făcând pe emoticoonul ăla :P - cică semăn foarte bine cu el! - acelei persoane care e mereu lângă tine, să te ajute când nu se mai termină deadlineurile.

Nu mai suport, mai am un pic şi explodez. Toată lumea m-a întrebat ce s-a înrâmplat şi mi-a spus că o să se rezolve, orice ar fi. Asta pentru că mie mi se vede orice - dar orice - pe faţă.

A fost mai bine la tura a doua de scris în franceză pe computer. Nu am urmat niciunul din sfaturile pe care dragii de băieţi mi le-au dat la postul anterior.
Mâine (adică azi), o să mă duc să mă plimb. Sau poate la Cafepedia. Sau poate la Cărtureşti, sau la Eminescu...
Sau poate o să dorm.

Asta o să fac acum, o să mă duc să mă culc, poate îmi mai trec cearcănele adânci pe care le-am căpătat în cele două săptămâni de dormit ca dracu' noaptea, din cauze mai mult decât necunoscute.

La dracu' cu somnul meu, mai am de lucru. Of!

Morcheeba - Slow Down/Charango [2002]

26 noiembrie 2008

Mon Dieu!

Zilele astea trebuie să scriu nişte materiale în franceză şi, credeţi-mă, crimă mai mare ca asta nu există.
Pentru că tastatura franţuzească e Azerty, şi nu Qwerty. Pentru că ai şapte mii de tilde şi de accente şi de apostrofuri-apostroafe care trebuie puse din tasta potrivită. Ca să pui un puct îţi trebuie şi Shift. NU am găsit încă unde e semnul întrebării.
Pentru că o chestie pe care, în mod normal, aş fi făcut-o în maximum 20 de minute, am făcut-o într-o oră.
Pentru că e chinul naibii să te apuci să îi înţelegi pe francezi, care oricum complică totul inutil.


Afară e prea frig, iar cerul are nişte nuanţe cel puţin ciudate. Parcă ar da să iasă Soarele, dar e totul prea greu şi prea gri, iar pe jos e ud, ceea ce înseamnă că a fost ceaţă, ceea ce înseamnă că a fost foarte frig.

Arată de parcă ar fi 5 dimineaţa vara. Şi eu nu sunt acolo.

Mandalay - Kissing The Day/Empathy [1998]

25 noiembrie 2008

Aberez

Strănut rău de tot, aproape că nu mai îmi simt burta de cât am strănutat în dimineaţa asta. Ceea ce mi se pare cel puţin dubios, având în vedere cantitatea de ţoale pe care am avut-o zilele astea pe mine.
Mă simt de parcă aş fi stat trează trei zile şi trei nopţi, deşi ieri am dormit de am rupt patul. Bineînţeles, am şi cearcăne cât pentru cele trei zile.
Aşa că ajung la (minunata) concluzie că am nevoie de o vacanţă. Cât mai lungă (nu am vrut să sune aşa), cât mai departe de Bucureşti, cu cât mai mult somn şi relaxare.
Pun pariu că o să găsesc tot felul de "treburi" de făcut şi se va duce naibii şi Crăciunul ăsta...
Chiar, unde facem Revelionul???

Mă tot uit la teancul de cărţi de citit cum creşte şi îmi dau seama că aş mai vrea încă pe atâtea cărţi (doar de asta există Cărtureşti şi Eminescu), mai ajung din când în când să mai cumpăr câte ceva de pe lista aceea foarte lungă, iar teancul creşte, creşte, creşte.
Dacă am vorbi într-un alt context, m-aş bucura, dar constat în fiecare seară că eu nu mai am timp ŞI de asta. Ceea ce nu mă încântă deloc.

V-am zis că aberez, ce naiba!

Coldplay - Lost/Viva La Vida [2008]

24 noiembrie 2008

Esquivel, frig, vin

Am început să mă obişnuiesc bine de tot cu frigul ăsta pătrunzător. A început să îmi placă să îmi îngheţe nasul, iar gândul că o să pot să mă duc la munte să învăţ - în sfărşit - să schiez devine chiar interesant.

V-am zis că am băut vinul fiert de care îmi era atât de poftă? Dacă da, nu-i nimic, mai facem un pic de aprofundare.
E ca şi cum aş fi deschis Cutia Pandorei, acum mi-e şi mai poftă... Dar a fost demenţială vinerea trecută.

Am citit şi cel de-al doilea roman al Laurei Esquivel, "La fel de iute ca dorinţa" ("Tan velaz como el deseo" în original). Şi - din nou - mi-am dat seama că nu sunt decât o verigă, o parte importantă, dar insignifinată. Toate au o completare şi totul este ciclic.

Vă las să citiţi cartea voi singuri, dacă reuşiţi să o găsiţi. Şi pe cei care aţi fost la Gaudeamus vă rog să îmi spuneţi dacă ştiţi de vreo reeditare a cărţilor lui Esquivel. Iniţial au apărut la Humanitas, dar nu le-am mai găsit decât la o bibliotecă, iar la un anticariat nu am apucat să ajung.

Stau de 10 minute şi mă întreb ce melodie să pun azi. Dacă să fie Phoenix, dacă să fie Vivaldi. Sau poate The Doors, deşi Ingrid ar fi perfect.
Sincer vă spun că nu ştiu. Şi totuşi...

Suzanne Vega - Lolita/Nine Objects Of Desire [1996]

23 noiembrie 2008

N-am murit. Nu încă

Zilele astea, cât nu am scris, am fost netless. Adică am rămas fără internet fix când mă plictiseam mai tare.
Că a bătut vântul şi a fost frig şi a fost urât. Şi încă mai e, nu-i bai... Şi de acum o să scriu despre iarnă. Care e infinit mai frumoasă decât toamna.

Voiam să ştiţi doar că nu am murit. Şi că am descoperit un loc în Bucureşti unde se bea un vin fiert excelent. Şi că urmează o săptămână liniştită şi un sfârşit... de milioane. O să mă întâlnesc cu multă lume, o zi liberă, alegeri... Hai că avem despre ce scrie.

Şi nu, eu nu vreau să fac pauză de blog. Nu încă.

21 noiembrie 2008

Mâine. Eu sunt o căscată

Iarăşi m-am terzit muuult prea târziu ca să am timp să mai scriu ceva. Drept pentru care vă spun să fiţi cuminţi şi să ascultaţi numai cele mai bune muzici.
Ne vedem mâine!

20 noiembrie 2008

Route 69. The sequel

69 rămâne preferatul meu. Pentru că sunt moşi libidinoşi care se lipesc de tine, pentru că e aglomerat, pentru că e cald, pentru că se mai găseşte câte unul să te fixeze insistent tot drumul.
Pentru că azi de dimineaţă, în timp ce meditam la cum să stau mai mult în pat, mi-am dat seama că mi-ar lipsi mult (dar nu foarte).
Pentru că e parte din programul meu timp de vreo două ore şi pentru că acolo mă întâlnesc cu multă lume.
Pentru că uneori se blochează la Răzoare. Uneori se blochează la Moşilor. Alteori merge şnur toate cele 13 staţii.
Pentru că m-am obişnuit aşa. Şi pentru că e bine. E tare bine!

Jose Gonzalez - In Our Nature/In Our Nature [2007]

19 noiembrie 2008

Belfast

Mai nou, am o problemă cu "Belfast" a lui Katie Melua. E o melodie superbă. Simplă, fără prea mari complicări. Vocea ei de milioane, o chitară...

Mă simt ca un copil râzgâiat, pe care nu-l muţumeşte nimeni şi nimic. Mi-e somn, mi-e sete, mi-e lene, mi-e foame.

It's about dying on time.

Katie Melua - Belfast/Call Of The Search [2003]

18 noiembrie 2008

What a rain, what a traffic!

Mbun. Pe la şase, eu eram încă în câmpul muncii şi fără prea mari spranţe de a scăpa prea curând. Începe ploaia. Ştiam că - în cazul în care aveam ceva noroc - trebuia să vină cineva să mă recupereze. Pe la un şase şi ceva primesc sms, tot oraşul e blocat, vezi ce faci să ajungi.
Oooook, zic. Şi m-am hotărât să plec cu metroul.
Nouă fără ceva. De la Moşilor am luat-o pe jos până la Universitate. Am pierdut şirul troleibuzelor pe care le-am depăşit şi am coborât la metrou. Mă urc, ajung la Unirii 1, schimb şi plec spre Eroilor. Bineînţeles că metroul a stat în staţie la Izvor cu uşile deschise vreo 7 minute, ca mai apoi să se oprească şi între staţii şi să mai stea încă vreo 3 - 4 minute.
Ajung în sfârşit la Eroilor, am avut un noroc fantastic şi am nimerit ieşirea din prima, am luat un 69 care era în staţie la Operă (impropriu spus, mai degrabă la Elefterie) şi zc să dau nişte telefoane, să văd pe unde e restul lumii. Evident că erau în troleul care era un pic mai în faţă.
La Academie am stat chiar puţin, doar 20 de minute.

Cu totul, am făcut o oră şi ceva de la Piaţa Pache Protopopescu până în Drumul Taberei, cu tot cu ocolul cu metroul. Am ajuns pe la zece fără douăzeci acasă. La modul că atunci băgam cheia în uşă.

Şi visez să mă mut din Bucureşti. Dacă nu afară (din ţară), măcar o relocare spre Braşov sau Sibiu. Da' aşa aş vrea o Timişoara...
Nu zic că nu sunt oraşe aglomerate. Dar distanţele sunt mult mai mici. Şi mai uşor de acoperit.

Gary Jules - Mad World/Trading Snakeoil For Wolftickets [2004]

17 noiembrie 2008

Brutal Monday

De la un timp încoace, nu mă mai pot trezi de dimineaţă. Dacă până acum, mă culcam la 12 noaptea şi mă trezeam la 7:30, maxim 8, am ajuns să mă pot trezi cel devreme la 10.
E de la vreme, e de la oboseală, e de la plictiseală; sinceră să fiu, nu asta mă interesează.
Dilmea mea rămâne cum naiba se pot trezi touşi unii de la ore gen 5 - 6 dimineaţa.

Articolul ăsta cred că e un record, cel mai târziu publicat. Eu m-aş trezi şi mai devreme, da' zău că nu ma cum...

P.S.: Are cineva un RedBull?

Vama Veche - Cu Tine/Fericire În Rate [2006]

16 noiembrie 2008

Winter jam

Ieri a fost prima zi în care am reuşit să stau afară în helancă şi geacă fără să dârdâi (prea rău) de frig. Semn că încep să mă obişnuiesc cu frigăraia asta cruntă. Ceea ce e de bine!

Am fost ieri la Diverta şi am găsit o grămadă de cărţi şi de muzici mişto. Mi-am luat doar o colecţie cu piesele de teatru ale lui Oscar Wilde şi "Wessex Tales" ale lui Thomas Hardy. Culmea!, au fost foarte ieftine, 13.40 de lei noi. Ceea ce, pentru nişte cărţi din colecţiile Wordsworth, nu mi se pare de colo. Oricum, erau rafturile pline de toate minunăţiile lumii, inclusiv colecţiile complete de poeme ale marilor clasici britanici (Burns, Byron, Wordsworth, Bronte, etc).
Am găsit inclusiv un dicţionar al numelor de pub-uri, tot soiul de compendii Oxford cu derivări de cuvinte, gramatici şi dicţionare englez - spaniol cu gramatica limbii spaniole incluse de la Collin's... Minunat!

Desigur, minunat pentru un şoarece de bibliotecă.
Nu m-am putut abţine şi am intrat şi pe la magazinele de fitză, ct să mă îngrozesc de preţuri. La Mango, spre exemplu, un sacou ajunge pe la trei - patru milioane de lei vechi. Iar la Viena e la jumătate de preţ.

În rest, aceeaşi plictiseală. Ca întotdeauna. A propos, mă aşteaptă vreo două săptămâni de muncă pe brânci. Seulement en français. Când o fi totul gata, o să vă şi arăt.

Roxette - (I Could Never) Give You Up/Look Sharp! [1988]

15 noiembrie 2008

Grevă? Stai să mă leg la şireturi

Toată povestea asta cu greva care se făcea, dar - de fapt - nu se mai face mi se pare încă un argument în favoarea afirmaţiei că nimeni nu este în stare să facă nimic.
Mi se pare dubios că acum două săptămâni nu şi-a dat nimeni seama că mai e o lună de guvernare Tăriceanu. Şi erau pe cai mari, era teroarea de pe lume că nu le dau salariile mărite; "lumeee, nu vor să ne dea banii... Grevă, facem grevă!"

Chestia asta spune prea multe despre români. Despre cum nu sunt în stare să facă nimic până la capăt. Despre cum promit ceva şi se răzgândesc la jumătatea drumului.

***
Observ că din ce în ce mai multe reclame folosesc pe post de coloană sonoră melodii ale celor de la Gotan Project. O fi de la vreme, zic. Sau de la faptul că vin a doua oară în România - pe 27 noiembrie.
Ca să revenim, ce fenomen mai e şi ăsta?

Şi tot pe teme muzicale, promo-ul nou de la Antena 3 e DEMENŢIAL. Rulează de vreo câteva săptămâni, iar după emisiunea lui Mircea Badea rămân pe Antena 3 ca să văd - şi să ascult - acel promo. Pentru că are o coloană sonoră absolut fantastică. Şi dacă cineva ştie cum se numeşte acea temă, îl rog să-i spună şi muritoarei de rând care scrie aici cum se numeşte. Tema muzicală, că despre asta vorbeam.

***
Nu cred că ştiţi vremurile acelea în care să porţi jeans şi să cânţi rock era o blasfemie. Am găsit prin computerul meu o melodie care vine chiar de atunci.
Un puşti cu aer de rebel care cântă despre New Orleans şi despre o casă a soarelui răsare, de pe vremea când rockul era doar un vis.

The Animals - The House Of The Rising Sun/The House Of The Rising Sun [1964]

14 noiembrie 2008

Căştile mele şi vorbăria lor

Tocmai ce am constat că, dacă îmi bag căştile în urechi, nu mai simt frigul atât de... intens.
Bun zic, avem antidot. Şi dacă tot avem, să-l şi aplcăm. Dar ce, poţi?
Nu, niciodată. Pentru că mereu se găseşte vreunul care să te întrebe dracu ştie ce fix când tu ai căştile în urechi şi-ţi asculţi cele mai mişto piese care să meargă cu vremea.

Dacă mă vezi că am căştile în urechi, poţi să mă laşi liniştit în pace. E clar că nu am chef de vorbă şi, dacă voi vorbi totuşi, conevrsaţia va fi de natură urgentă şi se va desfăşura la telefon.
Că eu nu am nici o vină că tu ai chef de vorbă...

Norah Jones - Carnival Town/Feels Like Home [2004]

13 noiembrie 2008

Frig, frig, frig

Mda. Tocmai ce m-am întors de afară. Unde este un frig de-ţi îngheaţă fundul instant.
Cum naiba să reuşesc să-mi fie frig? Eu, care mai acum ceva timp, pe vremea asta umblam cu o chestie care cu mare dificultate se numea geacă, acum să mor de frig în haina de iarnă, cu fularul la gură şi cu cizmele în picioare.

Hai că mi s-au mai dezmorţit mâinile.
Revenind, nu ştiu ce dracu o să fac la iarnă. Când într-adevăr va fi frig. Când va trebui să stau prin staţii, pentru că autobuzele nu vor veni, blocate fiind din cauza zăpezii. Când va ninge şi mă voi uda.

"Here comes the rain again/Falling on my head like a new emotion"...

Dar nu, azi nu punem Eurythmics. O să punem tot In-Grid, mai ales că nu sunt singura care crede că se potriveşte de minune cu atmosfera asta.

In-Grid - Ne Me Quitte Pas/La Vie En Rose [2004]

12 noiembrie 2008

Silă

Mi-e silă de vreme, de frig, de cât de somn îmi e, de câtă treabă am.
Mi-e silă de toţi şi toate. Dar ştiu că vin şi zile mai bune.
Nu mă întrebaţi de ce aşa, de ce acum, de ce ce. Nici eu nu ştiu.

Suzanne Vega - Pornographer's Dream/Beauty & Crime [2007]

11 noiembrie 2008

Chatterie

De ceva vreme încoace, sunt într-o totală lipsă de chef. Lipsă de chef de orice, mai puţin de plimbat, de băut cafea, de stat de vorbe, de plimbat iarăşi, de mers la Eminescu sau la Cărtureşti şi savurat mirosul ăla de cerneală proaspătă.

Habar nu am dacă e de la iarna care vine. Sau de la faptul că am o săptămână în care am treabă cât pentru două luni. Sau de la faptul că sunt în acea perioadă a anului în care nu îmi găsesc muzica. Nu ştiu câţi dintre voi cunosc starea asta: nu îţi găseşti locul în casă, lumea te mută de colo colo - "stai în drum" -, când ţi-e prea firg, când ţi-e prea cald.
Parcă ar merge U2, dar mai bine lasă Coldplay, deşi nici asta nu ar merge ca Suzanne Vega, dar poate poţi s-o laşi pe Tracy Chapman, asta dacă te-ai plictisit de Norah Jones. Dacă nu, vezi Moloko sau Goldfrapp, treacă de la noi, deşi nu ar strica nici un Porcupine Tree, dar - deocamdată - lasă-l pe Gotye. Dar Parov Stelar s-ar potrivi de minune, dar lasă mai bine Priscilla Ahn, care nu-i atât de mişto cum e Amos Lee, dar decât nimic, mai bine Ingrid Michaelson. Camera Obscura? Nu, Carla Bruni. Sau The Doors lângă ceva Pink Floyd. Lângă care poate să stea şi Nightmares On Wax şi Cafe Del Mar. Deşi Gianna Nannini stă bine lângă Morcheba. Gotan Project nu are nimic lângă Bond, iar Otros Aires stă bine lângă Gary Jules.

Asta mi se întâmplă atunci când nu pot să ascult ceea ce e cel mai bun pentru vremea asta. Când nu găsesc atmosfera potrivită care să mă facă să uit că afară e iarăşi frig. Când nu mai găsesc cartea pe care o vreau. Sau când nu mai găsesc treapta de volum. Când nu mai găsesc acel miros. Şi acel gust.

Je veux des chansons en français. Et son arôme. Et du café.

In-Grid - Un Homme Et Une Femme/La Vie En Rose [2004]

10 noiembrie 2008

De o parte a catedrei

Cum stăteam eu azi lungită şi lăţită în pat şi mă gândeam, am ajuns la concluzia că, în tot timpul ăsta, îmi greşeam vocaţia. Când o să mă fac mare, o să mă fac sindicalist. Dar nu orice fel de sindicalist, ci unul care "solidarizează". Să vedeţi atunci distracţie!

Serios vorbind, sunt prea multe probleme într-una singură. Salariile profesorilor (că despre asta vorbeam, dacă nu v-aţi prins) sunt vârful aisbergului. Şi poate problema care cere cel mai urgent (dacă "urgent" are comparativ) rezolvare.
Însă ce te faci atunci când ai de predat materie cât pentru doi ani? Ce te faci când sari de la aplicaţiile practice la cele abstracte ale unei probleme de teorie fără ca măcar să explici partea de teorie? Ce te faci atunci când la examenele importante se copiază PE RUPTE? Ce te faci atunci când se ştie cu multă vreme înaintea de desfăşurarea olimpiadei X cine treuie să intre în lotul naţional?
Ok, amestec două lucruri diferite, predarea lucrurilor de bază şi concursurile pentru cei care încă mai speră că le vor fi de folos cumva, undeva. Să le luăm pe rând.

Predarea la clasă se face prost. Sau nu se face. De ce? Programa este încărcată, nu ai cum să acoperi toate subiectele de acolo într-o oră de curs. Şi pentru că profesorul e neinteresat (generalizez pentru că excepţiile sunt prea puţine). Puţini sunt elevii care pricep şi reţin din clasă în astfel de condiţii. Majoritatea rămâne, însă, pe dinafară şi se alege cu note proaste - într-un sistem în care, cel puţin până la un punct, nota este cel mai important lucru, pe care se mizează totul. Şi, ca să obţina nota cu care va accede în ciclul superior, elevul se duce la meditaţii, aducând - astfel - venituri suplimentare neimpozabile unui alt profesor. Elevul pricepe şi ia notele de care are nevoie. Sau nu, pentru că face meditaţii cu profesorul cu care nu trebuie. Şi ajunge să îi dea bani indirect şi celui de la clasă. Care exact asta urmărea. Bingo!

Pentru note s-au inventat tot soiul de minunăţii, începând cu portofoliile şi terminând cu meditaţiile de care tocmai am vorbit. Nota a devenit scopul principal spre care tinde - până la un punct, cel puţin, - tot sistemul. Pentru că asta e cheia spre un liceu aşa-zis bun, preferabil de tradiţie. Spun "aşa-zis" pentru că, până la urmă, învaţă doar cine vrea să înveţe.
Dar nimeni nu mai învaţă pentru că astfel se va forma ca individ şi va ajunge să trăiască bine. Nimeni nu mai are idealuri filosofice, iar societatea demonstrează în fiecare zi că - dacă vrei să trăieşti bine - trebuie să furi, să fii top-model sau fotbalist.
Scopul învăţării, al acumulării de cunoştinţe este nota. Toate poveştile astea cu evaluarea continuă sunt nişte vise frumoase. Pentru că atenţia nu mai este acordată materiei în sine, ci faptului că, dacă elevul s-a făcut cu un patru, şi-a stricat toată media. De asta notele se negociază, se târguie.

Iar părinţii sunt la muncă, să câştige bani ca să plătească meditaţiile plodului, asta în cel mai bun caz. Că mai muncesc şi pentru ochelarii Dior, şi pentru iPodul Nano de 8 giga, nu se mai pune.
Cert e că lipsesc de acasă, de unde ar fi mai mare nevoia de ei. De lângă copilul care creşte cu idealuri de tip Simona Sensual sau Kate Moss.
Şi, oricât de bun ar fi un sistem, nu va putea niciodată să suplinească lipsa părinţilor de acasă. Pentru că - până la urmă - ei sunt baza. Pe cei şapte ani de acasă se construieşte tot. Şi îi admir din tot sufletul pe părinţii ca Popescu, care-şi însoţesc copilul până în uşa facultăţii. Oamenii ca el - care au înţeles că degeaba profesorul vine la clasă, dacă nu are cui să vorbească, - au rămas prea puţini.

9 noiembrie 2008

Chefless

N-am nici cea mai mică fărâmă de chef pentru a scrie.
Chefless, baby!

Ne vedem mâine.

8 noiembrie 2008

La vie en rose

De fiecare dată când se apropie iarna, ascult albumul ăsta al lui In-grid. O ştiţi de la radio, "Tu es foutu" se chema piesa ei cu care a spart topurile.
"La vie en rose" e un album minunat. Are coveruri, dar sunt foarte, foarte reuşite. L-am ascultat prima oară de Crăciun şi asociez venirea iernii cu genul ăsta de muzică: slow, un pic de acordeon, o voce cu un timbru special, franceză.

Asta ascult de vreo două zile încoace. Cam de când a început să miroasă a iarnă.

(trei steluţe)

Asta a fost prima zi cu cizme, palton şi bluză cu mânecă lungă, pe gât. Ziua când am văzut stivele de frunze de pe marginea trotuarului. Doar săptămâna trecută le măturasem din curte, la Policiori...

(trei steluţe)

Urăsc toate poveştile alea cu sipritul sărbătorilor, cu "fii mai bun, fii adevărat", cu iertarea aproapelui. Şiţi voi la ce mă refer. Când aud sfaturi de genul ăsta mi se întoarce stomacul pe dos. Mi-e silă de ăia care sunt "fericiţi" doar de sărbători. Silă! Da' mai avem timp să abrodăm subiectul.
Partea proastă e că deja am început să aud din ce în ce mai des texte de genul ăsta. Şi mai am o lună şi până la Crăciun.

In-Grid - Un Beau Roman (Une Belle Histoire)/La Vie En Rose [2004]

7 noiembrie 2008

Eu m-am săturat

M-am plictisit să stau la Academie câte o jumătate de oră. M-am plictisit să mi se facă foame fix când nu am timp să mănânc. M-am plictisit de toţi idioţii care mă înconjoară.

Mă gândesc că ar fi mai sănătos să îmi păstrez nervii intacţi şi să mă duc să alerg dimineaţa, aşa, de trezire. Sau să înerc să las muzica să urle în boxe şi să pot să uit de mine. Dar şi vremea, şi starea mea interioară care - trebuie să vă spun - nu este una dintre cele mai strălucite mă fac să ajung acasă târziu şi să mă arunc în pat, indiferent de cât de mult aş avea de muncă pentru zilele următoare.

Au început să-mi placă foarte mult frazele incredibil de lungi. Habar n-am de ce.

Tanita Tikaram - Twist In My Sobriety/Ancient Heart [1988]

6 noiembrie 2008

Cine are timp să-mi dea şi mie?...

Mda. Iarăşi nu am timp nici să dau cu pliciul după o muscă. Drept pentru care vă zic să mai aveţi răbdare.
Nu ştiu cât de curand o să pot să mă aşez şi să scriu ceva cu cap şi coadă, ca-n vremurile bune de astă-vară. Eu încerc mereu, doar ştiţi asta...

Coldplay - Viva La Vida/Viva La Vida Or Death And All His Friends [2008]

5 noiembrie 2008

Dor

Tare urăsc eu zilele astea în care ştiu că pot să mut Luna din loc (ha!), dar nu am timp.

Drept să vă spun, nu ştiu ce am săptămâna asta, pentru că adorm de pe la 10 şi mă trezesc la 7:30 - 8. Şi seara nu sunt în stare de nimic, şi dimineaţa mă simt de parcă aş fi alergat (zic şi eu) vreo 5 -6 km.

Nu ştiu ce să zic.

Mi-e dor rău de astă vară. E incredibil cum poate toamna să complice totul. Totul. Ştiţi la e mă refer când spun "totul"? La tot ce poate fi complicat.
Era simplu, era bine, nu erau atâtea lucruri care să fie urâte. Metaforic vorbind.
Vara. Mi-e dor.

Kings Of Convenience - Homesick/Riot On An Empty Street [2006]

4 noiembrie 2008

S-ar părea că-i grevă...

...dar nici eu nu ştiu ce să mai zic. Unii profi sunt în grevă şi nici nu vin la clasă, alţii vin şi ascultă/pun note.
E o vraişte generală, nimeni nu ştie nimic, toată lumea vrea acasă. Şi, drept să vă spun, o zi ca asta e mult mai obositoare decât una normală, în care mai faci şi altceva în afară de frecat menta.

Eu sunt de acord cu greva asta. Nu atât prin prisma faptului că îmi mai şade fundul şi p-acasă, cât prin cea a faptului că mi se pare absolut imbecil să vină nu ştiu ce profesor şi să-ţi spună că, după 10 ani de activitate şi cu toate gradele luate, are salariu de 10 milioane. Vorba cuiva, asta a ajuns profesie de lux. Trebuie să existe cineva care să te susţină acasă (delicat spus), ca să poţi să vii la oră decent imbrăcat, cu nişte cărţi din care să te documentezi şi cu chef de lucru.
Desigur, n-a zis nimeni că asta e o pădura fără uscăciuni. Că sunt şi profesori care-şi bagă... cărţile în geantă şi banii în bancă, e de la sine înţeles. Şi, în condiţille de faţă, au scuze. Sunt curioasă ce se va întâmpla în momentul în care vor rămâne fără "motivările" astea.
Părinţii? Da, de acord.
Oricât de bun ar fi un sistem, nu poate suplini lipsa celor 7 ani de acasă. Dar noi vorbim de un sistem bolnav, în care intri deştept şi ieşi prost, asta de o parte a catedrei. De cealaltă parte, rişti să mori de foame şi să nu-i pese nimănui de performanţlele elevilor tăi.
Da, am făcut performanţă. Şi nici acum nu-mi dau seama la ce mi-a trebuit. Tot ce am primit au fost nişte bucăţi de hârtie cu numele meu trecut pe ele. Zac aruncate pe un raft.

The Doors - People Are Strange/The Best Of The Doors [1985]

3 noiembrie 2008

Garden work

Ieri am avut o zi superbă.
Prieteni, departe de Bucureşti. Soare şi vânt cald. Şi muncă!

De ce zic muncă? Pentru că am măturat curtea de frunze. Am încercat eu cu mătura, dar am ajuns tot la greblă. Şi mă simt ca după trei antrenamente de baschet, două de volei si 5 km de jogging.
Nu, nu am terminat de dus la foc toate frunzele (focul era pe proprietate, undeva mai în deal).
Ştiu că mai am spate doar pentru că îl pipăi şi pare să fie la locul lui.

Peisajul e superb. Zona în sine este minunată, dar copacii roşii în soare... Na, că nu mai am cuvinte.

Mai ştiu că asta a fost ultima mea zi de toamnă. De toamnă cum îmi place mie, zi în care să fie 20 de grade, soare, să stau în tricou.

Tare frumos...

Sarah Brightman - It's A Beautiful Day/Harem [2003]

2 noiembrie 2008

Untitled

Se ştie că toamna nu-mi place. Dar ziua de 1 noiembrie a fost superbissimă. M-am plimbat îmbrăcată exact aşa cum eram şi astă-vară. Adică în tricou şi blugi. La un moment dat începuse să şi plouă. Şi era o ploaie din aceea care ar vrea să fie caldă şi nu o lasă frunzele căzute...
Prea frumos.

(trei steluţe)

V-am zic că îmi plac ardelenii? Dacă, nu aflaţi acum. Nu, nu bărbaţii ardeleni. Ardelenii şi ardelencele.
La modul general. Sunt simpatici. Sunt binedispuşi. Sunt calmi - mereu. Şi, oricât ar fi stat în Bucureşti, tot mai păstrează ceva accent. Minunaţi oameni.

(trei steluţe)

Azi plec un pic până la Policiori. Îmi place extrem de mult locul ăla. Sunt dealuri, e vânt. Cel mai important - sunt prieteni. Mă duc să mă simt bine. Mă duc să stau. De vorbe, de muzici.

U2 - Beautiful Day/All That You Can't Leave Behind [2000]

1 noiembrie 2008

Fără scop

Asta e una din acele seri în care am un chef maxim de mers în club şi dansat până la epuizare. Dar eu am, ca de obicei, treabă. Mă întreb când o să scap de toate mărunţişurile astea. Trebuie făcute, nu zic că nu, dar de ce tocmai atunci când am eu chef de diverse?

De ce tot se bagă unii pe unde nu le fierbe oala? Am mai scris eu pe tema asta, văd că nu se potolesc. Altă treabă mai bună chiar nu au de făcut? Ştiu că sunt interesantă (pentru unii, numai). Da' mai există cărţi de citit, reviste de răsfoit, emisiuni de urmărit. Zău.

Mi-e somn. Mi-e somn rău de tot. Nu, nu mi-a trecut. Aşa că mă duc să mă ascund între perne. Să mă găsească cine trebuie să mă găsească.


Minnie Driver - Beloved/Seastories [2007]

31 octombrie 2008

Trei steluţe

Am ieşit acum din casă şi bătea vântul. Tare. Nu rece, ci foarte tare. Şi mi-a spus, printre frunzele care cădeau, că o să vină şi vara. Doar că trebuie să mai aştept.

(trei steluţe)

De vreo câteva luni tot încerc să scriu un articol despre vicii. Mi-e absolut imposibil să găsesc o încadrare pentru vin, ţigări, cafea, muzică şi cărţi. Şi, v-am mai spus, de vreo câteva luni mă chinui...

(trei steluţe)

Mi-e somn. Mi-e foarte somn. Mi-e atât de somn, încât îmi vine să mă culc pe jos. Să îmi iau perna, să mă cuibăresc după vreun colţ de mobilă şi să dorm acolo. Credeţi-mă, aş putea face asta. Dar eu am de lucru. Vai, Doamne!

AC/DC - Hard As A Rock/Ballbreaker [1995]

30 octombrie 2008

Ieri

Una dintre cele mai mişto zile de până acum. M-am simţit bine, am râs, m-am distrat. Da' tot nu vă spun ce şi cum...

Io acu' mă duc în pat. Că de aseară se tot învârte camera cu mine. Am luat şi calciu,ş i nurofen, am şi mâncat... Nimic, absolut nimic.

P.S.: Băgaţi mare cu greva aia, hai. Că am aşa o lene în mine...

29 octombrie 2008

200. Atât

Uite banii, nu-s banii. Profii fac grevă generală. Cel puţin două săptămâni. Pot să dau în scris chestia asta, la cum se mişcă lucrurile. Şi bine fac. Ce dacă nu vor primi nimic? Ce dacă se va pierde materie în draci? Ce dacă tot pe fraierii ăia mici va cădea totul, recuperare plus lipsă de note?
Salalriile lor sunt penibile. Cum naiba să vii să predai, când tu te gândeşti că n-ai cu ce să plăteşti lumina?
Ipocrizia maximă mi se pare ca fiind a Ecaterinei Andronescu. Până la un punct, e normal să lupţi pentru salariul tău. Dar deja bate la ochi.
Treaba începe să miroasă rău de tot. E nasol. GREVĂ!

(trei steluţe)

Nu am RedBull, nu am ness, mi-e lene să mă duc să îmi pun de cafea. AAAAAAAAAAA!

(trei steluţe)

Ieri mi s-a întâmplat unul dintre cele mai bune lucruri care se puteau întâmpla. Semn că cineva, acolo sus, mă ascultă şi pe mine. Nu vă spun despre ce este vorba. Vă spun doar să staţi pe aproape. Curând, ne vom auzi. În aer.

(trei steluţe)

Sunt taaare mândră. Ăsta e cel de-al 200-lea articol. Nu pot decât să zâmbesc atunci când îmi aduc aminte ce m-a împins să scriu aici. Şi zâmbesc de două ori, ştiind ce oameni mişto am cunoscut scriind aici.
E ca o gură de aer. Libertate. Scriu ce vreau, mă cert cu cine vreau, dacă vreau. Şi, în final, ajung la 200 de articole la doar aproximativ 7 luni de la începuturi. Nu-i aşa că e mişto?

Rodrigo y Gabriela - Mr. Tang/Live Manchester And Dublin [2004]

28 octombrie 2008

The fast city, where the bells don't really ring

Am fost în weekend la Arcul de Triumf; a fost deschis publicului şi am reuşit să ajung acolo.

Bucureştiul e superb. De sus, de unde e linişte şi bate vântul, sunt maşini şi oameni. Şi clopoţeii ăia de la intrare din Herăstrău.
Stăteam şi mă gândeam - acolo, sus - că e oribil să termini ceva ce nici măcar nu ai început. Şi tot acolo am ajuns la concluzia că îmi e greu să renunţ în situaţii d-astea.

Acolo sus, unde clopoţeii ăia nu sunau, ci erau doar gândurile mele ce se loveau de vânt. Acolo sus, unde era cerul, am putut să zâmbesc şi să ştiu că va veni şi Timpul meu. Cândva, nu peste multă vreme. Şi tot acolo, sus, am ştiut că sunt liberă. Ca-n piesa pe care v-am recomandat-o ieri, "Free", a lui Sarah Brightman.
Oraşul e rapid şi-şi trage după el secundele, orele şi zilele. De asta.

Sting - Why Should I Cry For You/The Living Sea [1995]

27 octombrie 2008

Kind of Monday

Da. Odioasă zi. Feţe obosite, oameni plictisiţi. Foarte nasol. Deprimant, chiar. Mai ales că cică o să fie şi destul pe frig (la colega lui Nălu m-am uitat). Damn!

(trei steluţe)

Mă agăţ de himere. Ştiam asta şi, totuşi, nu voiam să cred.
Mi-am adus aminte azi de dimineaţă. Nu o să redau circumstanţele aici, e prea mult de scris şi - oricum - sunt mult prea intime.
Nu realizasem până acum cât de multe speranţe îmi făceam din cauza unor rahaturi, unor prostii care dovedeau fix nimic. Dar Anca - The Believer crede. Speră. Şi şi-o ia în bot original.
Şi tot astăzi am luat o hotărâre. Ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte. Deşi ştiu că aerul de fraieră din naştere nu mi-l poate lua nimeni şi nimic...

(trei steluţe)

Nu mai fusesem de mult la White Horse. Şi uitasem ce mişto poate să fie plăcinta aia cu mere. Şi atmosfera de acolo. Mi-a prins bine să mai schimb aerul. Să mai mănânc şi altceva în afară de pizza sau de salata de la La Papi.
Mi-e tare poftă de o cafea şi nişte prieteni foarte buni. Undeva afară, pe o terasă. Vara.
Of!

Sarah Brightman - Free/Harem [2003]

26 octombrie 2008

Un drum lung şi frig

Mi-e rău psihic. Nu ştiu de la ce. Adică ştiu de la ce e, dar nu am cum să fac ceva în privinţa asta.
Tocmai eu, cea care rezolvă tot, nu lasă lucruri nefăcute, are totul clar în minte - să ajung în starea asta, din care nu pot să ies. Sau aş putea, dar implică un drum lung. Chiar foarte lung. Şi la propriu, şi la figurat. Şi de o parte, şi de cealaltă. E greu.

Tot frigul ăsta mă deprimă. Azi de dimineaţă, când am ieşit să mă duc la Institut, era un cancer de am crezut că deger. Şi tot astăzi am simţit pentru prima oară miros de iarnă. Cineva mi-a spus că a fost prima zi în care i-a îngheţat mâna pe ţigară.
Şi mai trecem şi la ora de iarnă. Ceea ce presupune seară de la ora cinci. Dumnezeule!

Mai nou, am făcut o obsesie pentru "Tides" a lui Sting. Este genială. Şi nu vă mai spun altceva, vă las pe voi să o căutaţi pe net şi să vedeţi de ce spun asta.

Mi-e tare somn, nu mă simt bine (e de la psihic, nu de la fizic). Depresie. Frig. Haine multe. Şi mai frig.
Vine iarna. Pfoai!

Sting - Tides/The Living Sea [1995]

25 octombrie 2008

Frig

E frig, e cumplit de frig. E atât de frig încât vreau să mă ascund undeva sub pătura mea, între perne şi să stau cuminte acolo, să mă găsească doar cine trebuie.

Se prespune că toată lumea îşi vede de treabă, că nimeni nu ridică nasul din hârtiile lui şi că se respectă intimitatea. Oooo, da! Cum să nu?...

Sincer vă spun, nu am chef de nimic. De absolut nimic. Sunt chefless, vorba unui englishman de Bucureşti.

Ce remedii pentru stări d-astea cunoaşteţi? Dacă ştiţi, desigur.

Jose Gonzalez - How Low/In Our Nature [2007]

24 octombrie 2008

Absolut imposibil

Dintotdeauna mi-a fost imposibil să aştept. Orice. Să stau la coadă, să vină vara, să treacă timpul mai repede (da, au fost şi vremuri d'astea).
Acum mi-e imposibil să aştept la Academie cu jumătăţile de oră să trec de un stop nenorocit. Mi-e imposibil să aştept să mă trezesc ca lumea, aşa că beau toate minunăţiile lumii, începând cu prea-iubita cafea şi terminând cu RedBull. Mi-e imposibil să aştept un telefon, aşa că întotdeauna eu voi fi cea care sună. Mult mai devreme decât era stabilit. Mi-e imposibil să aştept persoane (şi aici vă gândiţi la ce fel de aşteptare vreţi). Şi mă voi duce eu, mereu, la respectivii oameni.

(trei steluţe)

Aseară am făcut o oră până acasă. Când, într-un final, am ajuns, am constat că mi-era foarte foame. Când am rezolvat şi problema asta, am constat că aveam febră.
Azi de dimineaţă (adică acum o jumătate de oră), nu puteam să mă trezesc. Mi-a fost absolut imposibil să mă desprind de nenorocita aia de pătură. Nu-mi dau seama dacă am febră. Oricum nu ar conta. Ştiu doar că mă doare capul GROAZNIC şi că, din lipsă de ocupaţie, beau un RedBull. Ba nu, mi-e şi foarte lene să mă duc să-mi fac cafeaua. Pentru că acum e un efort - pentru mine - să iau o cană, să pun apă la fiert, să văd cât zahăr pun...

(trei steluţe)

E o perioadă foarte nasoală. Dacă m-aţi pune să punctez cauzele, aş spune câteva de ordin ultra-personal. Dar când ai o zi ca cea de ieri, constaţi că nu e numai asta.
Poate e vremea. Poate răcesc iarăşi. Poate că lipseşte illy-ul; astă-vară visam mai intens la el.

Orice ar fi, orice n-ar fi, rămâne mereu muzica. Sau nu?!

"Cause it won't do/To dream of caramel,/To think of cinnamon/And long for you..."

Suzanne Vega - Caramel/Nine Objects Of Desire [2007]

23 octombrie 2008

Vama Veche. Un stilou

E frig, e înnorat, e urât. Lumea zice că-i o toamnă frumoasă, eu spun că nici o toamnă nu e frumoasă.
Ascultam Vama Veche. Era vară, era cald, eram pe plajă şi lângă mare.
E toamnă şi e rece. De ce?

Mă chinui să fac paişpe mii de lucruri în acelaşi timp. Şi mi-ar ieşi de minune dacă, printr-o minune, ziua ar avea 48 de ore. Mă gândesc că aş avea timp fizic să termin tot ce mi-am propus să fac.
Şi weekendul e mult, dar mult prea scurt. Azi începe, mâine se termină. Vineri nu e weekend. Iar în noaptea de vineri spre sâmbătă sunt mult prea obosită. Deci rămâne o singura noapte de pierdut în muzică. Dezolant. Deprimant.

Mi-e dor de stilou. Mi-e doir de peniţa aia care se murdăreşte mereu cu cerneală şi mi-e dor de scârţâitul hârtiei sub mişcările grăbite ale încheieturii.

Enya - Someone Said Goodbye/Amarantine [2007]

22 octombrie 2008

RedBull, a mid-term and some kind of football

Mi-e un somn crâncen. Aproape că îmi vine să mă duc la loc în pat. Care pat e cald, are perna mototolită după cum am dormit, pătura dată la o parte... E numai bun. Da' beau un RedBull. Că am treabă.

Caz ipotetic, petrecut pe Marte: mai sunt două săptămâni până la mid-term, iar marţienii nu au făcut APROAPE NIMIC la engleză. Ba da, au frecat menta, au croşetat neoane. Nu-i aşa că şi şcoala marţiană e foarte tare?!
Şi by the way (de la mid-ul ăstora de pe Marte mi se trage), vreau să facă profesorii grevă. Ca să mă mai distrez şi eu un pic, nu de alta. Chiar, Băse promulgă legea sau nu?

Cred că v-aţi dat seama că eu nu mă uit la fotbal. Da' stau cu stadionul Ghencea în coaste, dacă pot să spun aşa. Iar aseară chiar m-am enervat. Cum dracu să conduci cu 2 - 0 si cu 3 - 2 şi să pierzi cu 5 - 3?!?! Mă depăşeşte fenomenul.

P.S.: Popescu a întrebat, iar eu vă răspund. Moderarea este activată numai la articolele mai vechi de o zi, ca eu să văd SIGUR comentariile şă să răspund la ele. Am făcut asta în momentul în care am văzut că au început să apapră comentarii la articolele foarte vechi, la care nu mă mai uitam.

Strunz & Farah - Nuevo Sol/Wild Muse [1998]

21 octombrie 2008

Infect

E al dracului de frig în casă. Nu mai ştiu ce să-mi pun pe mine, să nu mai dârdâi în halul ăsta. Şi nu am nimic să mă încălzească. Ha!

LG Chocolate e cel mai mare rahat care se putea inventa vreodată. În afară de faptul că e configurat ca dracu', i se blochează tastele senzitive, se mai blochează meniul, se mai bălăngăne clapa... Vai, unde-i Nokia 3210 ăla, scăpat de două ori în wc (nu glumesc) şi care încă mai merge?!

Aşa mă enervează rataţii care vin să-şi dea cu părerea despre munca unui om! Zău că nu am văzut ceva mai stupid, mai cretin şi mai imbecil de atât. Dacă e prost, lasă-l în pace, să-şi vadă de ale lui. Nu-l băgă în seamă. Se calmează repede. Ba chiar foarte repede.
Da' şi dacă te mănâncă în fund să-l bagi înseamă, să-i dai replica... Ai pus-o. Pentru că prostul, oricât ar fi el de prost, are gura spurcată. Şi să vezi atunci distracţie!

Infect. Absolut infect.

Strunz & Farah - Heat Of The Sun/Heat Of The Sun [2005]

20 octombrie 2008

Declaraţie narcisistă

Mă fascinează blogul meu.

Constat, cu surprindere şi în fiecare zi, că fiecare articol e de sine stătător, are o viaţă a lui. Pentru că mi se întâmplă să primesc comentarii la articole mai vechi de două luni. Şi stau şi mă întreb cine dracu' ar avea răbdare să stea să citească TOATE aberaţiile mele (că nici eu nu prevedeam că vor deveni atât de stufoase la aproximativ şase luni de când a început toată povestea).
Sunt uimită de faptul că cineva chiar are timp liber ŞI stă să şi-l piardă pe un blog între alte bloguri. Fabulos!

Să vă mai spun că am întâlnit persoane absolut minunate aici? Să vă mai spun că am legat prietenii de - sper eu - durată cu persoane care au citit prostiile astea?

Şi, credeţi-mă, eram cel mai vehement critic la adresa celor care stăteau cât era ziulica de lungă şi de lată pe net, pe messenger.

Singurul lucru pe care pot să-l învăţ de aici e să încerc să nu mai spun niciodată "niciodată". Pentru că acel "niciodată" devine - peste noapte - soluţie, mod de viaţă, cel mai bun lucru pe care l-am făcut vreodată. Eu.

Moloko - Forever More/Statues [2003]

19 octombrie 2008

Unii sunt mai buni decât mine

"Tu es ma came,
Ma toxique, ma volupté suprême,
Mon rendez vous chéri et mon abîme
Tu fais rire au plus doux de mon âme

Tu es ma came
Tu es mon genre de délice, de programme
Je t'aspire, je t'expire et je me pâme
Je t'attends comme on attend la manne

Tu es ma came
J'aime tes yeux, tes cheveux, ton arôme
Viens donc la que je te goûte que je te fume
Tu es mon bel amour, mon anagramme

Tu es ma came
Plus mortelle que l'héroïne afghane
Plus dangereux que la blanche colombienne
Tu es ma solution à mon doux problème

Tu es ma came
A toi tous mes soupirs, mes poèmes
Pour toi toutes mes prières c'est la lune
A toi ma disgrâce et ma fortune

tu es ma came
Quand tu pars c'est l'enfer et ses flamme
toute ma vie, toute ma peau te réclame
on dirait que tu coules dans mes veines

je te veux jusqu'à en vendre l'âme
à tes pieds je dépose mes armes
Tu es ma came
Tu es ma came"

Exact asta aş spune şi eu în articolul de azi. Dar Carla Bruni a spus-o mai devreme - şi mai bine - decât mine.

Carla Bruni - Tu Es Ma Came/Comme Si De Rien N'etait [2008]

18 octombrie 2008

Aberaţii de toamnă

Plouă, e vânt. E suficient să mă facă să vreau să mă duc dracului undeva în Maldive, să zac pe o plajă, cu marea în urechi şi cu nisipul între degete...
Dar eu trebuie să stau în oraşul ăsta gri şi trist şi bolnav, să stau şi să trăiesc, să mă plimb şi să încerc să aflu cam pe ce lume mă aflu.
Aberez, plouă. Yann Tiersen (de la un prieten bun, care găseşte întotdeauna melodii foarte mişto) şi apă minerală Dorna.

Două straturi de lac roşu, unul de lac transparent. Creion de ochi şi mascara, fard de obraz, gloss.

Chiar, nu aş putea să acopăr ploaia?

Yann Tiersen - Le Fromveur/C'etait ici [2002]

17 octombrie 2008

Cinci ani. Cimitir

Mai alaltăieri, în 69 (hehe, unde în altă parte?!). O bunică şi nepoata, amândouă foarte simpatice.
Discutau despre o excursie la munte sau ceva de genul ăsta când nepoata îşi aduce aminte de un cimitir vizitat în respectiva excursie.
Reacţia bunicii a fost, citez: "Da' de ce îţi aduci tu aminte de cimitir?! Cimitirul e un loc trist, de care tu nu trebuie să îţi aduci aminte!".

Incredibil. Este cunoscut faptul că amintirile cele mai pregnante şi mai puternice, cele care rămân peste ani, sunt evenimentele marcante. Că e bucurie, că e tristeţe, că e ipocrizie - nu contează. Toate amintirile pe care le am din perioada aia sunt cu pumni - metaforici - în bot. Cu tot soiul de experienţe mai mult sau mai puţin traumatizante, dar care m-au făcut să constat anumite lucruri.
Am mers periodic la cimitir cu bunicul meu, pe vremea când aveam în jur de patru - cinci ani. Şi cum naiba să nu te impresioneze un loc atât de sumbru, atât de trist şi de pesimist?! Nu trebuie să înţelegi prea multe ca să simţi atmosfera aceea... Mai ales la cinci ani. Mai ales când simţi atât de sincer anumite lucruri. Mai ales când tocmai descoperi lumea.
Nu mă miră atitudinea fetiţei - este absolut normală. Ceea ce mă miră este (semi)inconştienţa părinţilor, care nu îşi dau seama la timp de faptul că Bin-Ladenu' familiei e marcat de astfel de experienţe. Că vede şi conştientizează lucruri de care adulţii nu îşi mai dau seama.

Imaginaţi-vă că aveţi cinci ani şi că nu ştiţi ce e aia moarte, ce e aia Dumnezeu. Cineva vă duce într-un cimitir. Cu ce impresie rămâneţi de acolo?

Rodrigo y Gabriela - Stairway To Heaven/Rodrigo y Gabriela [2006]

16 octombrie 2008

Mă urăsc

Să dea dracii dacă mai înţeleg ceva din lumea în care trăiesc. Nu că aş fi înţeles eu vreodată, da'...

M-am săturat de rahatul ăla de troleu. Să vină naibii weekendul odată, să mă mai întâlnesc şi eu cu ăştia de-mi sunt dragi, să am timp să stau, să mai ascult nişte muzici, să mai citesc... Nu ca acum, de frec menta tooooaaaaată ziua. Că-i o mare plictiseală.

De ceva zile încoace, mi-e absolut imposibil să scriu ceva fără emoti... d-alea. Nu aş putea să spun de ce. Mai ales că eu le URĂSC. Sunt atât de fade şi de seci! Da' uite, că nu mai pot fără ele. Orice sms dau (şi credeţi-mă, dau!), e cu pupici şi îmbrăţişări şi zâmbete. Virtuale.
Şi nu mă urăsc pentru marile prostii ale vieţii mele (e loc de mai bine întotdeauna) cât mă urăsc pentru că folosesc rahaturile astea sinistre. Mă urăsc pentru că nu pot să-l aduc pe omul cu care vorbesc mai aproape şi să-i zâmbesc.
Mă urăsc pentru că nu pot să renunţ la prostia asta de messenger şi mă urăsc pentru că nu pot să vorbesc face-to-face cu cei la care ţin cel mai mult.

Şi uitaţi-vă, că în fiecare seară vin şi scriu aici. Nu ştiu cum arătaţi (sau, mă rog, nu pe toţi), nu ştiu cum vă cheamă. Pentru mine, suneţi virtuali.
Nu ştiu de ce mă tot întorc aici. Chiar nu ştiu. Dar promit că, până mâine, aflu şi vă spun. >:D<

15 octombrie 2008

Time is killing me!

Dragilor, zău dacă am timp să scriu ceva.
Nu că nu aş avea subiecte...

14 octombrie 2008

M-am săturat

M-am săturat să fiue mereu aia puternică. Aia care poate să le ducă - şi le duce - pe toate.
Aia fraieră care ascultă toate sfaturile idioate primite de la aşa zişi doritori de bine.
E prea greu. Uneori e prea greu.
E greu până şi pentru mine.
Nu mai pot.
Am obosit.

13 octombrie 2008

Concluzie pentru luni

Vreau să fie mereu weekend! Ce dacă nu ar mai avea farmec, ce dacă m-aş plictisi îngrozitor, ce dacă...?

Vreau neapărat să ştiu că pot sta două ore fără să fac nimic, că pot să pierd timpul cum îl pierdea Hodkinson în "Ghidul leneşului".
Dar ce să zic, e iar Luni şi iar am de stat face-to-face cu oameni bătrâni. Bătrâni nu atât ca vârstă, ci ca deschidere spre nou.

Patul mă cheamă. E încă cald, perna e mototolită, pătura dată la o parte.
Mă duc în lume.

Norah Jones - Turn Me On/First Sessions [2001]

12 octombrie 2008

Apocalyptica

De vreo câteva zile încoace, am făcut o obsesie pentru Apocalyptica. Sunt geniali băieţii ăştia!
Nu ştiu de ce acum. Că ştiu de ei de un car de vreme. Probabil a trebuit să aştept să înţeleg cu adevărat muzica asta. În deplinul sens, în deplina armonie.

11 octombrie 2008

O secundă. Pentru Timp

Mi-aş dori să uit ce sunt. Şi să fiu goală pe dinăuntru, uitând de tot ce m-a adus aici, în punctul ăsta. Unde-mi pare că m-am blocat... fie şi pentru o secundă.
Stau pe loc. Nu am constatat niciodată până acum cât de repede se mişcă totul. Că Timpul fuge ATÂT de dureros. Că totul durează atât de puţin. Aş mai cere o secundă, dar nu ştiu ce să fac cu ea. Ca-n melodia Carlei Bruni, La derniere minute. Exact aşa.

Eu sunt mai puţin pretenţioasă, vreau doar o secundă. Pe care, de astă dată, să nu o mai pun în Winamp. Ci să i-o dau Timpului. Şi să mă ducă unde-o vrea el.

10 octombrie 2008

Să faci sport...

... în România e ca şi cum ai mărturisi că ai ciumă.

Când spui că nu ai timp de nu ştiu ce rahat pentru că te duci la antrenament, devii - automat - un idiot care-şi mişcă curul (cacofonie intenţionată). Serios vorbesc.
Pentru că românul e obosit din naştere. Pentru că - săracul - l-a obosit nevasta înainte şi vrea şi el să se uite la TV la nu ştiu ce meci. Eu nu înţeleg ceva. De ce naiba să TE UIŢI la cineva cum se mişcă, atunci când o POŢI face chiar tu?

Unii preferă statul. Nu zic, sunt o practicantă de seamă. Însă nu sunt fană a burţii care se revarsă peste curea. Sau a şuncilor ce vor, disperate, să se elibereze din pantalonii cu talia joasă. Sau a şuncuţelor de sub sutien.

Cine aleargă - măcar din când în când - ştie. Scapi de nervi şi de frustrări. Te simţi bine după ce pleci de acolo. Da, transpiri de te ia gaia, pleci în sprint de fiecare dată, sari, îţi suceşti glezna. Merită!

Tanghetto - Aire/Buenos Aires Remixed [2005]

9 octombrie 2008

No time

Da, nu am timp să scriu. Asta e. Vorbim mai pe seară.

P.S.: Damn!

8 octombrie 2008

La chioşc

Cobor ieri la Moşilor (ghici cu ce am ajuns acolo?) şi zic să mă duc la chioşcul de presă să-mi cumpăr o revistă.
Chiar pe margine era pusă Libertatea. Vă rog să mă credeţi, m-a LOVIT o pereche de ţâţe (foarte lăsate) de pe prima pagina a ziarului.
Nu mi-am putut reveni decât după o sticlă întreagă de apă băută.

Libertatea e cel mai vândut ziar de la noi. Puteau şi ei să pună nişte sâni mai acătării. Măcar pentru cei care văd pagina aia accidental.

7 octombrie 2008

Of, Toamnă!

E 9 dimineaţa şi mie mi-e somn de văd dublu. Şi mi-e pofă de cola. Not good!
Ca să nu mai zic că am un chef de hoinăreală... Da' nu prin Bucureşti. Nu! Pe undeva prin ţară. Nu contează pe unde.
Şi un chef de nopţi pierdute... cu folos. Ştiţi voi la ce mă refer!

Trag de "Toţi oamenii sunt muritori" (Simone De Beavoir) de astă-vară, cred. Şi când mă gândesc că citeam câte trei cărţi pe săptămână, mă apucă plânsul.

Karanyi - My Baby My (Andrewboy & Francis Blaid Remix)

6 octombrie 2008

Ce-mi doresc eu mie

E mic, e mişto. This is the one!
Come on!...

Aici - preţ. Curaj, nu e deloc scump.
Şi un review.

Eu m-am îndrăgostit. Iremediabil.

Şi căştile astea, dacă nu vă e cu supărare... Negre.

5 octombrie 2008

Google. Who could be?!/Another sequel

"diseara" - Dorm. Dorm. Dorm. Că mi-e somn.
"plus mangalia" - Tot litoralul românesc e un mare minus. Serios.
"ce se poarta haine toamna asta euforia tv" - Am eu faţă de Euforia TV?!
"maine ma duc sa pun" - Murături?
"anca negru" - Nu-mi place culoarea asta.
"hi5 anca sandu" - Aţi vrea voi! Există, staţi liniştiţi. Da' e privat.
"martin gore hi5" - Nu cred că are. Încercaţi la MySpace.
"anca sandu cineva" - Sunt un cineva mic şi lipsit de importanţă, da.
"poze bill kaulitz cand canta" - De ce aş face aşa ceva cititorilor mei? Nu merită, zău.
"scandaluri despre bill kaulitz" - Scandalurile nu sunt despre, ci cu. Şi am mai spus că nu mă interesează DELOC ce face idiotul ăsta.
"medalia de onoare torrent" - Da, sunt de acord. Să ne trăiască, ce ne-am face fără!...
"laura sa te duc la mama nora" - Săraca fată, ce ai cu ea?!
"the entertainer" - Who is that?
"worst" - Kind of...
"music ma culc cand mi-e somn" - Recomand CU CĂldură Apocalyptica. Te rezolvă imediat.
"trage peshtele ploaie" - 'Ai nu zău!
"ratb mihail sebastian" - Aici habar n-am ce să spun. Dacă ştiam istoria RATB...
"norocul prostului" - Cine prostu' şi care-i norocu'?
"prostul care are noroc" - Deja eşti insistent. Nu am noroc, dar e foarte probabil să fiu proastă. Am mai zis că nu stau bine la capitolul self-esteem (sâc!).
"i know it was you fredo" - Ok. I'm not Fredo!
"ce este fraza" - Ia mai du-te tu pe la ora de română. Dacă eşti cuminte şi atent, s-ar putea să afli.
"iti spuneam gabriela cotabita" - Ceeeeeeeee?!?!?!?!
"am gasit o virgina" - Sincere felicitări! Nu ne spui şi nouă secretul?

"genialitatea" - Căutarea care îmi aduce cei mai mulţi vizitatori conform Trafic.ro. Frumos. Aşa da!
"anca sandu music radio media (music|radio|media) "music me myself and i" - A început lumea să audă de blogul ăsta. Şi când te gândeşti că e singurul lucru făcut la nervi...

Apocalyptica - Nothing Else Matters/Inquisition Symphony [1998]

4 octombrie 2008

Îmi place!

Maria e aici. Mereu atunci când cumva, undeva se pomeneşte de Antena 3. Sau de ştiri. Sau de televiziune.
Combate. Are argumente. Nu se lasă uşor. Mâini de fier în mănuşi de catifea.
S-a mirat atunci când am spus că mâinile fumătorilor au un farmec aparte şi sunt frumoase.
Şi îmi place că tastează în timp ce e în direct. Tastează de se aude până la mine, acasă.
Da!

***

Să vă povestesc cum am ajuns acasă înaintea troleibuzului? Da, era 69.
Am coborât la Orizont. Nu mai suportam să STAU. Pe loc şi în troleu. Aşa că am luat-o fain frumos pe jos, mai ales că trebuia să îmi fac şi abonament. Rezolv problema şi o iau la pas. Nu aveam nimic de făcut acasă. Cine mă grăbea?... M-am mai oprit, am luat nişte suc şi nişte chipsuri (copii, să nu faceţi ca mine). M-am uitat la copaci, la frunzele de pe jos (deprimant, credeţi-mă). Şi, când să deschid uşa scării, surpriză!... În spatele meu era 69, care oprea în staţie.

***

Azi mi-am deschis Google Readerul. 234 (două sute treizeci şi patru) de necitite. Staţi liniştitţi, am terminat de citit până la ora asta. Dar mă simt de parcă aş fi terminat din nou Baltagul. Senzaţii proaspete, din 1864 încoace!

***


Ce dracu' am azi cu parantezele?!?!

***

Voiam să mai zic ceva. Şi nu mai ştiu ce. Las' că îmi aduc eu aminte.

Royksopp - Remind Me/Melody A.M. [2003]

3 octombrie 2008

Chestii - trestii

Sunt sătulă de oraşul ăsta idiot, îmi vine să mă sinucid de fiecare dată când trebuie să mă urc în rahatul de 69. E oribil. Şi mai am fooooooooaaaaaaaaaarteeee multe săptămâni de călătorit cu troleibuzu'. Ha!

Nu mai am timp, chestie pe care v-am mai spus-o de un milion de ori. Da' ce contează, facem un pic de aprofundare, că nu strică niciodată.

Mă uit la Antena 3. Vai, cât de crizaţi sunt ăştia, PĂZEA!, vine criza financiarăăăăăă!... Aoleu, ce ne facem!...
Vosganian e şi mai şi. Şi ce bine să îi vezi cum dau din colţ în colţ!

Da' de ce scriu eu despre politică?!

Da'... De ce?

Pink Martini - Symapthique/Sympathique [1997]

2 octombrie 2008

Damn!

Era melodia aia de la Nightmares On Wax, "Damn!".
Chiar aşa mă simt, că nu ma ştiu cine mai dă doi bani pe mine. Ca self esteem-ul meu să se ducă în cap DE TOT, traficul a luat-o şi el în jos de vreo câteva zile.

Ieri am stat în pat, că mi-a fost rău. Măcar atât.

Azi - o luăm de la capăt. Ca-ntotdeauna. Hai sictir!

Nightmares On Wax - Damn/In A Space Outta Sound [2006]

1 octombrie 2008

Oraşul de unde aş pleca şi mâine

Aici, în Bucureşti, sunt de când mă ştiu. De vreo trei generaţii, adică.
Acum ceva vreme, maică-mea tot zicea să ne mutăm ori în Braşov, ori în Timişoara. Motivul principal era cu totul altul, dar m-am opus.
La vremea aceea îmi plăcea Bucureştiul - nu mergeam zilnic, cu treabă, pe străzile minunatului oraş.
Acum, la vreo trei ani după propunere, aş accepta în secunda doi.
Pentru că: 1) este plin de praf. Dacă mai eşti şi răcit şi trebuie să te vânturi prin oraş, nu ai nicio şansă să te vindeci; 2) sunt oameni grăbiţi, sunt oameni răi, sunt oameni nesimţiţi peste tot; 3) e imposibil să te descurci cu RATB-ul, dacă nu cunoşti oraşul; 4) e prea mult zgomot pe stradă.
Şi aş tot continua, dacă nu mi-ar vâjâi capul. Dacă mai ştiţi motive pentru care v-aţi muta acum din Bucureşti, spuneţi.
Eu mă duc să mă întind.

P.S.: Ştiu că am cititori studenţi. Dragilor, vă urez an uşor la facultate, ştiu că aveţi nevoie. Baftă!

30 septembrie 2008

Orice

Aş da orice să ies din starea absolut oribilă în care mă găsesc în perioada asta.
O fi de frig. O fi pentru că vreau ceva ce nu pot avea. O fi pentru că m-am săturat să ajung în fiecare seară la opt şi jumătate şi să nu mai fiu în stare de nimic. O fi...

Sigur ştiţi cum e să vrei şi să nu poţi. Da. Deja începe să devină depresiv.

Vara parcă mă simt mai liberă, nu ştiu de ce, că doar trăiesc în aceeaşi casă, cu aceleaşi persoane, mănânânc aceleaşi lucruri... Ba nu. E mult, dar mult mai cald.
Asta vreau să se întâmple şi acum, să fie cald, să nu fie nevoie să dârdâi ca acum în casă, să umblu iarăşi în tricou...
Era cineva pregătit psihic pentru frigul ăsta?!

Şi ceva ce mi-a plăcut foarte mult: "Şi era adevărat, încerca: jocul de-a stăpâna casei, jocul de-a gloria, jocul de-a seducţia, toate astea nu erau decât un singur joc: jocul de-a existenţa." - Simone De Beauvoir.
Cine trebuie să înţeleagă va înţelege.

Carla Bruni - Tu Es Ma Came/Comme Si De Rien N'était [2008]

29 septembrie 2008

To dream of caramel

Zi de rahat. Da.
Oribil.

Nu ştiţi cât urăsc să-mi spună cineva CE şi CUM să fac. Lasă-l că e ăla micu' şi prost.
Inexplicabil pentru mine. Pentru alţii - mod de viaţă.

Ce să faci... nu poţi să visezi.


'Cause "It won't
do/To dream of caramel/To think of cinnamon/And long for you". Or will it?

Suzanne Vega - Caramel/Nine Objects of Desire [1996]

28 septembrie 2008

Articol şters

Cică lumea s-ar fi simţit jignită de acest articol. Era prea dur.
Da, era foarte dur. Şi meritat, dacă e să mă întrebaţi pe mine.
Era despre căutatul în buzunare, în sms-uri, în messenger.

E prima oară când cedez. Sper să nu se mai întâmple.
Să vedeţi acum ce paranoia începe!

27 septembrie 2008

Virgină la 30 de ani

Azi, în timp ce îmi suflam nasul a suta mia oară, dau peste garbo.ro. Un portal dedicat femeilor (ce-mi place asta!). Şi ce zic eu să mă uit să vă d ce inepţii mai găsesc.
Întotdeauna am găsit site-urile astea dedicate femeilor extrem ,dar extrem de amuzante. Pentru că se adună tot soiul de frustrate cu calculator.
Şi dau peste asta. Greu mai găseşti virgine azi, d-apăi d-astea la 30 de ani. Ok, zic, să citesc, dacă tot am ajuns aici.
Dilema: "CristinaX: Am visat dintotdeauna sa fiu mireasa virgina si sa ma pot casatori la manastire. dar iata ca anul acesta am facut 30 de ani si tot nemaritata am ramas. momentan am o relatie de 2 luni si nu stiu ce sa fac. sa imi indeplinesc visul, sa fac sex cu el? si dc fac sex sa ii spun ca sunt virgina sau o sa ma considere ciudata???? :((( "

Ok. Avem dejatrei probleme. Prima - cam ce educaţie trebuie să fi primit fata asta acasă, ca la 30 viseze să se mărite virgină la mânăstire? A doua problemă - respectivul oricum îşi va da seama că e virgină. Cam ce "relaţie" de două luni e asta?!

Şi mai halucinante sunt comentariile, pe care vi le las întru delectarea proprie. Sunt aduse argumente de genul "Dumnezeu te iubeşte", "Felicitări că ai rezistat", "El TREBUIE să fie mândru de tine". Mare e grădina lui Dumnezeu şi mulţi au sărit gardul!

E secolul 21. Anul 2008. Cum intri în UE, pe stânga. Pe Internet, zic.
Încă mai există femei care, la 30 de ani - vârsta la care, în teorie, o femeie este coaptă, ajunsă la deplina maturitate - se întreabă dacă nu cumva trebuie să facă sex cu partenerul.

Mă întreb daca fata asta - nu pot să-i spun femeie - a fost adusă de barză. Ce tabu trebuie să fi fost sexul pentru părinţii ei?!

1. Cam ce relaţie să ai cu un bărbat fără măcar un pic de atracţie sexuală şi, pe cale de consecinţă, sex?
2. Voi vă daţi seama cam ce educaţie sexuală a primit fata asta?
3. Cam în ce hal de societate trăim, dacă se mai găsesc astfel de fete?
4. Ce bărbat e ăla care să stea într-o asemenea relaţie?!
5. Cât de stupid să fii să spui că el ar trebui să fie flatat sau, şi mai rău, că Dumnezeu apreciază?!?!?!
6. Fata chiar nu-şi dă seama că e nesănătos, până la urmă, să-ţi păstrezi virginitatea până la vârsta asta?

Incredibil. Să-ţi faci cruce cu limba în gură, şi mai multe nu.

Schiller - Ruhe (Langspielfassung)/Best Of Ambient Lounge [2005]

26 septembrie 2008

Boala pseudonimelor

În timp ce se învârtea camera cu mine (de menţionat că încă nu mi-a trecut) şi scriam ultima însemnare pe blog, mă întreabă Doamna Mama pe messenger de ce folosesc oamenii nickname-uri.
O întrebare foarte bună. La care nu am găsit un răspuns imediat - aşa cum fac de obicei (urlă modestia).

Chiar aşa, de ce se folosesc nickname-uri? Tot Doamna Mama presupunea ca oamenii ăştia au probleme de identitate - le e frică să îşi asume numele, trecutul, etc. Pe undeva s-ar putea să aibă dreptate, deşi nu cred 100 % în explicaţia asta.
Frică - nu e termenul cel mai potrivit. Să le placă anonimatul?
Asumarea identităţii - când ai aflat cine eşti şi eşti ferm convins că-ţi va fi bine aşa. Undeva prin adolescenţă. Chestie pe care o înveţi ori luând-o în bot de cât mai multe ori, ori inspirându-te de la cei din jurul tău.

Şi aşa am constatat că majoritatea bloggerilor mei preferaţi publică sub pseudonim. Pe mine nu mă deranjează. Până la urmă, e dreptul fiecăruia de a-şi alege o identitate. Şi Internetul e locul - impropriu spus - unde poţi face ce vrei. Pentru că nu e nimeni care să te cenzureze.
Şi faptul că publici sub pseudonim nu are nici o legătură cu cât de bine sau de prost scrii.

Chiar aşa, de ce le place unora să se ascundă sub pseudonime?

P.S.: Incoerenţa mi se trage de la durerea insuportabilă de cap. Shit happens.

Parov Stelar - Primavera/Primavera [2004]

25 septembrie 2008

La naiba!

Mai ştiţi ce vă spuneam ieri, şi anume că am răcit?
De abia la ora asta am fost (aproape) capabilă să mă ridic din pat. Am luat tot ce se putea lua. Nurofen, Tantum, etc.
Nimic, băi frate, nimic! No effects!

Hai că deja m-a luat ameţeala. Mă duc să mă întind la loc.

24 septembrie 2008

Multe şi mărunte

Vă scriu de sub pătură şi dintre batiste.
Nu ştiu ce naiba am făcut, ce naiba n-am făcut, dar cred că am prins o răceală. Nu e genul din cauza căreia să stai trei zile la pat, dar nici nu mai e mult până acolo.

Să dea naiba dacă mai pricep ceva din cruiciada asta împotriva fumătorilor. Dacă omul ăla vrea să se sinucidă, lasă-l să o facă. E viaţa lui, sunt banii lui, e treaba lui. De ce încerci tu să-l determini să facă ceva ce nu vrea?!

Nici ciocolata nu mai are acelaşi gust. M-am defectat eu la cap sau chiar am dreptate?

Google Reader-ul meu deja îmi face în ciudă. De două zile n-am mai deschis pagina şi a ajuns la 92 de necitite. Nu mai înţeleg nimic.

V-am pupat. Mă duc să mă uit la Jay Leno.

Şi încă o piesă pe care de-abia acum o trăiesc de-adevăratelea.

Jose Gonzalez - Lovestain/Veneer [2003]

23 septembrie 2008

This is right, baby!

E perioada asta imbecilă când e mai frig în casă decât afară. E oribil. Îmi vine să mă duc să mă plimb, deşi îmi cad ochii în poală. Îmi clănţăne dinţii în gură de frig. Şi, nu ştiu dacă v-aţi dat seama, mie nu-mi prieşte deloc frigul. Da' deloc!

Am muuulte piese absolut fabuloase, geniale, pe care le ascult într-una. Şi sunt genul ăla de melodii care-s numai bune de ascultat cu cineva alături. Cineva... potrivit. Numai bun pentru asta.
Până acum le-am ascultat încercând să ignor ceea ce era evident. Le-am ascultat uitând pentru ce au fost compuse. Le-am ascultat fad, sec, searbăd. Şi acum e un milion de ori mai bine.
E atât de mişto să găseşti într-un final ceea ce ai vrut... Ai aşteptat. Ai căutat. Şi. într-un final, ai găsit.
Şi mai mişto de atât e să-i dedici piesele alea. Şi să-i mai şi placă.

Să pipăi şi să urli: ESTE!

Nightmares On Wax - You Wish/In A Space Outta Sound [2004]

22 septembrie 2008

Tinerii (imagini din Franţa)

Se sărută, ah, se sărută, se sărută
tinerii pe străzi, în bistrouri, pe parapete,
se sărută întruna ca şi cum ei înşişi
n-ar fi decât nişte terminaţii
ale sărutului.
Se sărută, ah, se sărută printre maşinile în goană,
în staţiile de metrou, în cinematografe,
în autobuze, se sărută cu disperare,
cu violenţă, ca şi cum
la capătul sărutului, la sfârşitul sărutului, după sărut
n-ar urma decât bătrâneţea proscrisă
şi moartea.
Se sărută, ah, se sărută ca şi cum ar fi
în întuneric, în întunericul cel mai sigur,
ca şi cum nu i-ar vedea nimeni, ca şi cum
soarele ar urma să răsară
luminos
abia
după ce gurile rupte de sărut şi-nsângerate
n-ar mai fi în stare să se sărute
decât cu dinţii.

Nichita Stănescu

21 septembrie 2008

Inside my love

Ca de obicei, o să las muzica să vorbească. Pentru că o face de un milion de ori mai bine decât mine.

"Yeah yeah yeah yeah yeah
Two people, just meeting, barely touching each other
Two spirits, greeting, tryna carry each further
You are one, and I am another
We should be, one inside each other

You can see inside me, will you come inside me
Do you wanna ride, inside my love
You can see inside me, will you come inside me
Do you wanna ride, inside my love

Two strangers, not strangers
Only lacking the knowing
So willing, feeling
Infinite growing
While we're here, the whole world is turning
We should be, one, fulfilling the yearning

You can see inside me, will you come inside me
Do you wanna ride, inside my love
You can see inside me, will you come inside me
Do you wanna ride, inside my love

You can see inside me, will you come inside me
Do you wanna ride, inside my love
You can see inside me, will you come inside me
Do you wanna ride, inside my love

Inside me, inside me"

Minnie Riperton - Inside My Love/Perfect Angels/Adventures In Paradise [2004]