31 iulie 2008

Jurnal de calatorie - partea a III-a

10:07
In autocar, spre Venetia.
Micul-dejun - execrabil spre deloc.
Cafeaua - execrabila spre deloc.
Italia - mult mai murdara decat Austria.

11:20
Soferul e idiot. A setat GPS-ul gresit si, ca atare, ne-a indrumat spre un loc pe unde trebuia sa trecem pe sub un pod. Credeti ca aveam loc?!
Timp pierdut. Soeri moldoveni. Idioti. HUO!

Initial, trebuia sa aungem la 11:30 in statia de imbarcare in vaporetto, ca sa ajungem in Venetia la 12:00. Evident ca nu am mai ajuns si, ca atare, a trebuit sa mai asteptam o ora, sa prindem nenorocirea de vaporetto. A trebuit sa lasam in autocar bagaje voluminoase, pentru ca la catedrala Sfantul Marcu (sper sa fi retinut corect numele) n-ai voie sa intri cu bagaje. Deci nu am mai avut caietul la mie, deci nu am mai putut nota, deci va voi spune din memorie ce si cum.

Venetia, daca ar fi ma putin aglomerata, ar fi orasul perfect. Nu am apucat sa ma plimb cu gondola, dar si asa am vazut prea multe pentru o singura zi.
Am ajuns in Piata San Marco pe jos, incercand din raspueri sa ma tin dupa tipa care ne este ghid. Cand baga viteza femeia asta, nu o mai prinzi din urma nici sa te tai. Asa ca am alergat pana in respectiva piata, de unde, initial, trebuia sa mergem cu ghida (ce daca nu e corect asa?) in biserica. Ne-am oprit sa facem poze cu porumbeii (porumbei domesticiti, nu fug nici cu politia) si cand sa o ajungem din urma, ia-o de unde nu-i. Pana la urma, am intrat fara ea in respectiva caterala care este, trebuie sa va spun, superbissima (sac!).
Dupa ce am vazut catedrala, am mers la Palatul Dogilor, pe care l-am vazut pe fast forward, pentru ca nu mai aveam mult timp. E superb si acela...

Verona. Drept sa va spun, mi-a placut mai mult decat Venetia. E un oras mult mai linistit, mai asezat, mai calm. Ne-am plimbat pe aleile comerciale, alea cu Luis Vuitton, Bvlgari, Gucci, etc., pana am ajuns intr-o piata (nu-mi aduc aminte cum se cheama). Cladirile sunt foarte frumoase si, fix cand aveam ce poza, se termina filmele pe care le aveam in rucsac (trei la numar). Asa ca nu am facut prea multe poze in Verona. Daaaaar m-am pozat cu Dante sau, ma rog, cu statuia lui. E foarte tare, vorba lu' taica-miu.

Acum sunt in Milano, maine mergem sa vizitam Domul si nu mai stiu ce naiba.

Urati-mi succesuri. Am zis!

30 iulie 2008

Jurnal de calatorie - partea a II-a

9:05
Acum suntem in autocar, plecam spre Viena. Micul-dejun – oribil, camera – la fel. Noroc ca sunt cu o ora in urma; e mai uman sa te trezesti.

9:15
Ce-mi place sa spun ca sunt in Buda!

11:50
Austria. De la maghiara la germana. Nu-i ciar atat de greu.

13:00
Maxerstrasse, Ringstrasse. Recunoasteti cumva? Da, e Viena. Johann Strauss. La asta ma gandesc.

15:40
Am fost intr-un tur pietonal al Vienei. Orasul e superb, bisericile la fel. Dar tocmai cand credem ca ma aflu in Ausria, intru la McDonald’s. Ii fac tipei de la casa comanda, iar ea, ghici!, ce face?… Se duce sa isi puna cafeaua in pahar. Mi-a parut rau ca nu am avut timp sa o iau un pic la injuraturi, eram pe fuga oricum. Mi se facuse dor de Romania…

17:30
Ploaie cu gridina cat oul de gaina. Intr-un autocar cu preponderent mosi (din cate am vazut eu, cea mai batrana batranica (sac!) are 84 de ani), e incredibil cat de mult se pot anima lucrurile.

18:00
Cam ce se mai putea intampla?
S-a deschis o usa. Din fericire, era de la motor. Incepe sa-mi placa.

18:35
Nu stiu daca v-am spus ca ma dai un vant dupa After Eight. E geniala ciocolata asta.
Am gasit la un popas baomboane After Eight – Any Tme (?!?!).
Incerc sa nu le mananc pe toate o data.
Nu stiu daca reusesc.

21:10
Popas. Am dormit aproximativ doua ore. Am facut gaura in scaun. M-am spart!

21:15
Italia.. Maghiara, germana, italiana. Nu-i asa ca e frumos?
Iarasi ploua.

Diferntele intre Italia si Austria sunt enorme. E suficent sa vez tunelurle ambelor tari si te lamuresti.
Austria – marcaje pste marcaje; indicatoare cu leduri, iesiri de urgenta marcate foarte vizibil. Nu ai cum sa te pierzi; trebuie sa fi ori prost, ori beat.
Italia – doar niste tuneluri.

Multe ore mai tarziu (am uitat sa ma uit la ceas)
Am mai dormit o ora si ceva, e imposibil scaunul ala; capul meu are forma geamului, iar scaunul din fata – cea a genunchilor. E oribil autocarul ala; prima si ultima oara cand plec cu asa ceva.

Hotelul e foarte misto; desi e cotat cu trei stele, im pare de patru; nu vreau sa ma grabesc cu laudele, vedem cum e maine cu micul-dejun.
A propos, e 00:30, e noapte; vad tastatura cum se apropie incet de ochi – cred ca e cazul sa ma culc un pic.

Concluzii
- urmatorul concediu la Viena. Am zis!
- Am invatat doua cuvinte noi: “posta”, in maghiara si “apotheke”, in germana. Da, ati ghicit posta si farmacie.

Patul ma cheama. Ne vedem maine!

29 iulie 2008

Jurnal de calatorie

06:00
Cerul e superb. Imi pare rau ca plec din Bucuresti. Oha!

06:30
Futu-i! Nu mi-am luat nimic de citit. La dracu!

07:00
Cuando tomes tu café/toma tu café con cana…
Mi-e pofta de un espresso dublu illy. Cred ca o sa imi cumpar un espressor, ca de mult vreau.
Mi se pare just.

07:40
De 10 minute, stam pe centura Piestiului. Nu e niciun blocaj, sau vreun alt motiv (!). Oare asta sa fie promisul popas din Pitesti?

07:45
Am aflat ce se intampla. Ii asteptam pe cascatii din Pitesti care, din cate inteleg, s-au pierdut.

08:10
Aia inca nu au ajuns.
Ah, ce-mi plac excursiile de genul asta!
Cuando tomes tu café…
Inca nu mi-am baut cafeaua.

08:15
Au ajuns. O, Doamne!

08:37
Ghida ne-a cuvantat despre programul excursiei. Vorbeste execrabil, nu cred ca am auzit doua fraze duse la capat in tot speech-ul de 20 de minute.

08:55
De 20 de minute, popas la o bomba de pe marginea soselei. N-am avut curaj sa-mi iau ceva de mancare de acolo. Doar niste chipsuri. Nici cafea n-aveau.

10:30
Valea Oltului e superba. Divina. Geniala!

10:55
Am trat sa ascult si Ovidiu Komornyk. Aleluia!

11:40
Sunt de aproapre 6 ore pe drum si nu mi-am luat nimic de citit. Incep sa ma urasc. Crunt.

12:00
Servus!
Sibiul – tare frumos, tare curat si civilizat. Da!

13:18
Plictiseala maxima. Vreau la toaleta, vreau sa citesc ceva, vreau net. AAAAAAH!

14:15
Tocai am mancat cel mai bun piept de pui la gratar cu cartof prajiti (a se citi cu accent ardelenesc).
Minunat!


14:30
In stanga mea, sunt Muntii Parang. Sublim.

16:15
Acum m-am trezit. Se doarme ca dracu. Inca nu mi-am baut cafeaua.

18:30
Tocmai sarbatorim 12 ore de stat in autocar.

19:00
Am fost la buda din Petrom Nadlac. Acum plecam spre Vama Nadlac.

19:10
Am ajuns la Nadlac. Eu aveam nevoie de acrodul maica-mii sa ies din tara. Si, evident, a trebuit sa le las astora de la vama un exemplar dupa cum insasi mamushka mi-a zis.

!9:30
Este prima si ultima oara cand plec cu autocarul.

21:30
Imi place mai mult zenitul romanesc decat cel unguresc.

22:00
16 ore de sat in autocar. Happy holiday!

23:00
Am ajuns la Budapesta. Hotelul e pe la priferia orasului. E liniste, e bine. Ungaria e o tara mult mai curata decat Romania – primul lucru care mi-a sarit in ochi de la intrarea in tara.

Concluzii:
- este prima si ultima oara cand plec cu autocarul.
- Este prima si ultima oara cand plec au autocarul.
- Mama are intotdeauna dreptate
- Mama are intotdeauna dreptate
- Fuck you, Romania!
- Este prima si ultima data cand plec cu autocarul.

P.S.: Fara diacritice 12 zile, pentru ca nu mai am timp sa mai stau sa scriu cu toate prostile. Scuze, dar scopul scuza mijloacele.

28 iulie 2008

Last check

Dragilor, mâine plec.
Pe cât posibil, voi încerca să public zilnic câte un articol, în principiu seara, când voi ajunge la hotel. Tot atunci vă voi răspunde la comentarii.

Vă urez celor care mai pecaţi vacanţă plăcută, să vă distraţi, să vă simţiţi bine!
Ne www şi sms, da? ;))

27 iulie 2008

Eu am întrebat şi voi aţi răspuns

După cum probabil ştiaţi deja, v-am pus o întrebare, şi anume "Ce genuri de muzică ascultaţi?".
Voi aţi răspuns după cum urmează:

Blues/Soul/Reggae - 20% (3)
Classical - 20% (3)
Classic Pop/Rock - 66% (10)
Dance - 6% (1)
Easy/Soundtracks - 13% (2)
Experimental - 13% (2)
Folk/Country - 6% (1)
Jazz - 26% (4)
Pop/Chart - 13% (2)
Rock/Indie - 40% (6)
Urban - 0% (0)
World - 0% (0)
ChillOut/Lounge - 13 % (2)
Electronic - 33% (5)

Am avut 15 voturi în total (vot cu alegere multiplă).
Câştigătoarele sunt rockul şi rockul clasic, după cum mă aşteptam. Vă mulţumesc pentru voturi şi, dacă vreţi, vă aştept cu sugestii pentru următorul sondaj!

26 iulie 2008

E de rahat

Mă refer la revista EVE, a cărei redactor-şef e Marea Şefă În Sex, Dana Săvuică Stanciu.
Pe coperta numărului din iulie/august 2008, în colţul stânga jos, scrie, citez: "Mircea Badea: <<>>". Drept pentru care zic să cumpăr revista, la orizont se anunţa un interviu interesant cu unul dintre cei mai actuali şi mai compleţi oameni de televiziune.
Cumpăr revista, ajung acasă, desfac ţipla aia cu care era ambalată şi mă apuc să caut interviul. La sumar, în caseta care anunţa subiectele de pe copertă şi pagina la care se găseau, nici urmă de interviu. De abia pe pagina a doua am găsit ceea ce căutam, la o rubrică obscură denumită "Weekendul meu!".
Ok, zic, mă apuc de citit interviul, M. Badea spune nişte lucruri interesante acolo. Aş fi vrut să văd mai mult din ce a spus el, numai că Mihaela Cârlan, editoarea textului, îmi pare că a tăiat din text foarte mult (s-ar putea să fie doar impresia mea).

Mi se pare inadmisibil să pui o trimitere pe copertă pentru un interviu de una bucata pagină. Nu am văzut aşa ceva în nicio altă publicaţie glossy românească (de cele străine nu mai vorbesc) şi, trebuie să recunosc, exact pentru acest interviu cumpărasem revista. O securistă de mare încredere mi-a spus că nu merită, că i-a mirosit ei ceva, numai că eu sunt mult prea încăpăţînată.
Ţin să-i aduc la cunoştinţă Danei Săvuică Stanciu că asta a fost ultima dată când am cumpărat revista. Care revistă e oricum slăbuţă, departe de ceea ce se vrea a fi; lipseşte cu desăvârşire consistenţa şi, drept să spun, nu ştiu din ce naiba au scos cele 170 de pagini.
Nu, nu mai cumpăr. Am zis!

25 iulie 2008

Dileme

Nu am să găsesc răspuns la veşnica mea întrebare referitoare la cum dracu să mergi în troleu, vara, cu toate geamurile închise.

Sunt sătulă de blonde. De ce naiba nu dispare specia asta?!

Întrebarea mea din principiu, de ce?

24 iulie 2008

Google - simply the best. The sequel

Am mai zis eu că Google e cel mai tare. Iată de ce:

"poate fi greu" - Cum ai ajuns la concluzia asta?
"somn prea mult" - Niciodată nu e prea mult...
"profesor pain" - Nu-l cunosc şi nici n-aş vrea.
"la naiba" - Se zice "la naiba, fată"!
"fraze de mulţumire" - Câteodată, un cuvânt face mai mult decât o mie de fraze. Mulţumesc!
"cristi stanciu are un frate" - Ei, uite, p-asta n-o ştiam şi, dacă e să mă întrebi pe mine, nici nu cred că are. Da' dacă tu zici...
"ba da ba nu anca" - Ba da, ba nu, ba da, ba nu, ba da, ba nu.
"sandu sandals" - Nu fac sandale. Caută-l pe Mihai Albu.
"securisti" - Ohooo, avem grămezi - grămezi, toţi foarte buni.
"anca clipa" - Ce-i CU CAcofonia asta?!
"motto sarea de bucatarie" - Am căutat. N-am găsit.
"adresa per poezi" - Ce vrei să spui?
"sandu ciobea" - Nu-l cunosc şi nu cred că mă cunoaşte.
"bolero de moris ravel" - Atât şi nimic mai mult.
"mi-e lene de ma doare" - Subscriu la acest panseu.
"alex tocilescu eu et al facea ca toti dracii pe bune" - Eu et al făcea ca toţi dracii, iar A. Tocilescu e (un scriitor) bun. Am înţeles bine?
"am dat de naiba" - Şi ce vrei să-ţi fac?
"bob marley cati copii are" - N-am nici cea mai mică idee.
"liniştit plictisit" - Moi aussi. Să ştiţi că diacriticele sunt din căutare, da?
"manichiura masochista" - Nu, merci.
"pedichiura oribila pisicot", " pisicot picioare oribile", "sandale oribile pisicot" - Ce aveţi, măi, cu Pisicot?! Ce v-a făcut?!
"rabdare english" - Patience.
"sap puţuri" - Pare că am nevoie?!
"somn mult" - Dar niciodată suficient.
"master naiba" - Ce master e ăsta, vreau şi eu!!
"dureri de cap si de burta" - Nurofen Forte, Ketonal, o baie fierbinte, stat pe budă.
"anca pleaca" - Cine ţi-a zis ţie că plec?
"cele mai noi melodii ale lui laura esquivel" - Laura Esquivel e o scriitoare, te rog frumos.

Ţin să vă aduc la cunoştinţă că acesta este cel e-al 100-lea articol scris pe "Music. Me, myself and I". Tot asăzi se fac trei luni de când am început să scriu aici. Da, am crescut în trei luni cât alţii într-un an. Şi-mi dorec să ne vedem şi mai departe. Că începe să-mi placă.

Badi Assad - A Gandaia Das Ondas - Beppo/Rythms [1995]

23 iulie 2008

Întrebări din RATB

Cum dracului să rezişti în troleibuz când TOATE geamurile sunt ÎNCHISE?
Aţi văzut că, atunci când staţi în staţie şi unei maşini (impropriu spus) i se deschid uşile în faţa voastră, vin un imens val de căldură şi tot soiul de mirosuri, de-ţi vine să leşini pe loc?
La toate orele din zi şi din noapte există bătrâni pe TOATE scaunele din maşină. Unde dracului se duc şi ce treabă au?!

Lua-mi-aş maşină şi n-am cum.

22 iulie 2008

Povestea poveştii

Unul dintre cei mai frumoşi oameni pe care mi-a fost dat să-l văd a aflat în weekend că mi-am făcut minunăţia asta de blog (peiorativ vorbind). El nu e de acord cu ideea de blog în sine, pentru că vede tot Internetul ce scrii, pentru că mai sunt alte câteva sute de mii de bloguri, deci eşti un soi de trendinez (pe asta cu trendinezu' am auzit-o la o colegă de curs); nu mai bine stai tu pe coada ta şi scrii doar pentru tine?!
Argumente perfect credibile şi cu care sunt întru totul de acord. Explicaţia "e un exerciţiu util" a fost dată de toată lumea de la masă (binevoiam a sta la o masă). Ok, am zis, e cel mai pe scurt lucru pe care pot să-l spun la o astfel de întrebare tip 3-defecte-3-calităţi. Apropo, urăsc întrebarea asta. Cum dracului să te caracterizezi aşa?!

M-am tot gândit la motive, de multă vreme mă tenta să scriu un articol în care să spun ce, de ce, unde, cum. Iată-l.

Cândva, demult, în vremuri acoperite de negura istoriei, am schiţat primul articol într-un caiet dictando, A5. De atunci am scris. Dar am scris doar în momentele de cruntă luciditate, într-un soi de eliberare, când realizam ce, de ce şi cum şi nimeni nu avea urechi să mă audă urlând din diverse cauze.

E un blog făcut la nervi. Din frustrare; am încercat să public nişte texte într-o revistă, au fost refuzate (revista avea standarde prea înalte) şi după faza "f&t&-le m&ma în c&r" mi-am zis că pot şi singură.
Aşa s-a născut ideea. Trebuia să se numească "Music. Me, myself and I", trebuia să conţină diverse scrieri, trebuia să fie despre muzică. Zis şi făcut.
A doua zi, m-am aşezat la computer şi am cugetat adânc referitor la platforma pe care urma să o folosesc: Wordpress sau Blogger. Am ales Blogger, pentru că eram logată la Google. Şi am zis să mă duc unde ştiu că se întâmplă lucruri bune.
În mai puţin de un sfert de oră şi fără prea multe dureri, lua naştere blogul pe care îl citiţi cu sârg chiar acum. Ştiam prea bine cum avea să arate (l-am proiectat într-o singură noapte în minte, extrem de nervoasă fiind şi citind bloguri cam un an şi ceva înainte să mi se urce piticii la nervii capului).
Primul post, scris chiar după "facere", se intitulează "The Beginning" (de-a dreptul inspirat). Al doilea, scris la puţin timp după primul, era despre imnul blogului, şi anume o piesă fabuloasă, Faithless - Music Matters, care spune prea bine tot ce aş putea eu scrie în trei vieţi.
Au urmat atâtea şi atâtea poveşti, scrise pentru că mi-era drag să stau în faţa computerului şi să croşetez cuvintele...

Au mai fost unele mici probleme, cum ar fi legalitatea în care poţi sau nu să pui muzică pe Trilulilu. O securistă preocupată de legalitatea în care mă scald s-a documentat. Şi m-a convins, cu aplicaţie, să renunţ la a vă pune chiar aici piesele mele preferate. Care piese au avut şi ele o contribuţie majoră la ceea ce e blogul ăsta la doar (aproape) trei luni de la înfiinţare. Pentru că, trebuie să vă spun, ideea de bază şi cu care am plecat la drum era să pun o piesă deosebită lângă fiecare articol. Dar nu întotdeauna e cum vrei tu.

Şi apoi e... astăzi.
Sâc!

Depeche Mode - World In My Eyes/Violator [1990]

21 iulie 2008

Impulse încă mai există

Azi, RATB.
Aglomeraţie. Ba nu, călcare în picioare! Ajunsesem la un moment dat să nu mai am de ce să mă ţin. Ca să nu mai spun că i-am dat unei tipe cu geanta în picior de a disperat (îmi cer scuze!).
Şi când să mă îndrept spre uşă pentru a coborî, mă loveşte în pifometru (copyright Mircea Badea) un miros tare, dulce şi foarte cunoscut. Când mi-am revenit din pre-leşinul ce mă lovise, am recunoscut şi mirosul. Era Impulse.
Pentru necunăscători: Impulse erau (şi cred că încă mai sunt) nişte spray-uri care puţeau (put) îngrozitor de tare şi de dulce; aşa că dacă nu ai ficat tare şi stai lângă una care s-a dat cu Impulse, rişti să mori. Spray-ul ăsta datează de dinainte de 1989, atunci când era la mare preţ. Spun asta pentru că maică-mea a ţinut o oroare de Impulse (nu mai ştiu ce sortiment era) în dulap până mai acum vreo doi - trei ani. Era Doamna Cu Coasa (DCC).
Coborâm amândouă (eu şi tipa cu Impulse) la Armenească. Culmea! şi din păcate, merge lşi ea la trecerea de pietoni la care mergeam şi eu şi trecem strada în acelaşi timp, la o distanţă considerabilă una de cealaltă. Nu vreţi să ştiţi prin ce orori am trecut.

Într-o vreme se mai găsea Impulse la Primăvara (supermarket din Drumul Taberei, de tradiţie şi mai vechi ca mine). Mai există pe undeva aşa ceva? Vreau pentru colecţia mea de orori, pecare o voi deschide cu acest mirific spray. Deci se mai găseşte sau nu?

Gotan Project - Arrabal/Lunatico [2006]

20 iulie 2008

Somn, mult somn. Somn în cantităţi industriale

Îmi pare rău că nu pot să vă arăt pe mine căscând. Circul din Monte Carlo ar fi nimic!
Aşa că vă aduc la cunoştinţă că revin mâine cu ceva consistent, când m-o mai lăsa somnul să mă trezesc.

Otros Aires - Otra Esquina/Otros Aires Dos [2007]

Minunata...

Carte care mi-a ajuns pe mână, "El tango", a lui Blas Matamoro, e o comoară. Pentru că e scrisă în spaniolă. Pentru că vorbeşte despre istoria tangoului. Pentru că am constatat că am ascultat mult din ceea ce ar trebui un pasionat al acestui gen să asculte fără să am vreo bibliografie audio la îndemână.
Îmi place cartea asta pentru că îmi ridică noi şi noi întrebări. Cetăţeanul Popescu şi-a dat cu presupusul (îi mulţumim pe această cale) la ultima mea dilemă privind titlul melodiei celor de la Gotan Project, "La Viguela".
Şi acum să vă expun ce mă roade: Otros Aires (cei despre care v-am povestit că au venit în România pentru ăia educaţi) au, ca titlu al unei piese (pe care cred că v-am şi propus-o în acel articol), expresia "Niebla del Riachuelo". În cartea lui Blas Matamoro se vorbeşte de Boca del Riachuelo, un cartier din Buenos Aires. Care-i legătura?

Daniel Brenboim, Rodolfo Mederos & Héctor Console - A Fuego Lento/Mi Buenos Aires Querido [1996]

19 iulie 2008

Lenită cronică

Asta-i boala de care sufăr. Am o criză chiar acum. Şi nu pot să scriu.

18 iulie 2008

Vara

V-am mai spus că zenitul e superb. Şi vă mai spun o dată.

E superb. Cerul, în degrade şi muzica, în boxe.
Mâine e doar vineri. Of, Doamne, vreau o noapte pe plajă, la mare, întinsă pe nisip...

That's my intracate beauty. Pure simplicity, 'cause simplicity is beauty.

Boozoo Bajou feat. Wayne Martin - Every Hour/Sinners Lounge - The Erotic Sessions [2006]

17 iulie 2008

De ce?

Mi-am tot pus întrebarea asta, fără să găsesc vreodată un răspuns. M-a chinuit, mă chinuie. Nu renunţ. Sunt masochistă. Dor răspunsurile.

A fost o vreme când am încetat să le mai caut. Levitam, pur şi simplu. N-a fost bine, căci apăreau, în fiecare zi, întrebări cărora ştiam că nu le voi găsi răspuns. Şi mă chinuia chestia asta. Am rezistat, dar nu foarte mult.

Până şi cea mai simplă armonie mă face să (mă) întreb. Devine obositor. Şi iar mă gândesc să renunţ. Sunt un loser dacă renunţ? Şi dacă da, ce?

De ce?

Cândva, demult, ajunsesem într-o fază în care nu mai voiam răspunsuri. Dureau al naibii de tare. Oricât aş fi eu de masochistă, era prea mult. Şi, în continuare, nu vreau să am anumite răspunsuri. Nu m-ar ajuta nici pe mine şi nici pe ceilalţi. Nu, nu aş descoperi teleportarea şi nici secretul experimentului Philadelphia. Einstein nu s-ar naşte a doua oară (deşi cred că i-ar plăcea să vadă progresele tehnologice...) şi nici nu s-ar rupe Pământul în două.
Pentru mine, însă, ar fi nişte... ceva-uri căutate, care dor când sunt găsite, care valorează enorm. Sunt masochistă.

De ce?

De ce nori, de ce ploaie? De ce soare, de ce fericire? De ce frunze, de ce verde? De ce noapte, de ce zi? De ce acord, de ce armonie? De ce linişte? De ce vorbe? De ce muzică?

Gotan Project - La Viguela/Lunatico [2006]

P.S.: Ştie cineva ce înseamnă "viguela" în spaniolă? Dacă da, ce??

16 iulie 2008

Despre nimic

Aseară aveam articolul în minte frază cu frază, acum e vid. Nici nu mai ştiu despre ce voiam să scriu. Vârsta, deh.

Am umblat ieri prin oraş de am înnebunit. Am plecat la 8 de acasă, am ajuns la 10 seara. Hell on earth.

Mai aveţi răbdare până îmi aduc eu aminte despre ce voiam să scriu?

15 iulie 2008

RATB. The worst is yet to come

De ce spun că ce-i mai rău încă nu e? Pentru că nu e. N-a fost vara aia de anul trecut când eu leşinam în casă, iar cei care circulau cu RATB-ul... No comment.

Totuşi, am văzut diverse fete cucuiete şi băieţi de băieţi care habar nu au ce sunt alea săpun, apă, deodorant.

1. Dragele mele, vă puteţi epila fain frumos la subraţ, că nu muriţi de durere. Nu mai vreau să veniţi lângă mine, să nu aveţi bară în lateral de care să vă sprijiniţi şi să-mi arătaţi pădurile tropicale, că mi se face greaţă.
2. Ok, peste păduri mai pot să trec, nu mă uit şi.. asta e, dar mai şi mai rău e să nu vă fi spălat înainte să plecaţi d-acasă. Uitaţi care e procedura: vă duceţi la magazin, vă cumpăraţi un săpun şi un deodorant şi apă, dacă nu aveţi curentă, şi mai spălaţi-vă naibii, că moare lumea lângă voi.
3. Dacă domniile voastre mai îndrăznesc să se dea cu deodorant PESTE transpiraţie, atunci n-aveţi leac şi nici scăpare.
4. Unghiile de la picioare nu se lasă lungi. Sunt oribile, sunt pline de microbi, sub ele se strânge praf. Şi, din nou, sunt oribile. Ţi se întoarce stomacul pe dos. Deci tăiaţi-le.
5. Efectul "Îmi vine să leşin" se amplifică dacă vă pictaţi minunatele unghii cu ojă semitransparentă. Să se vadă jegul. Şi nici cu ojă mată să nu vă daţi. Că arătaţi oribil.
6. Unghia de la degetul mic nu se lasă lungă, că arătaţi ca nişte gherţoi. Mă refeream de la unghia de la degetul mic DE LA PICIOR. Despre aia de la mână e inutil să mai vorbesc. Iar dacă aveţi sandale din acelea cu toc, dar care vă sunt mici peste picior şi vă iese degetul p-afară şi unghia e netăiată... Fetelor, aţi auzit de efectul "Îmi vine să leşin"?
7. Încercaţi să vă tăiaţi unghiile cât mai drept posibil, oblic în colţuri, ca oja să arate bine. De acord, ăsta e deja fixism.
8. E absolut oribil să văd că aveţi o manichiură perfectă şi o pedichiură de tot rahatul (mă refeream la ăla turcesc). Când vă mai duceţi la manichiuristă, spuneţi-i să vă taie ca lumea şi unghiile de la picioare. Că nu muriţi, credeţi-mă.

Articolul ăsta e adresat în special doamnelor. Asta nu înseamnă că nu se aplică şi pentru domni sfaturile de aici.
Ceea ce mi se pare curios e că domnii put mai puţin ca doamnele. E adevărat, sunt şi mai puţini la ora la care plec eu, dar, totuşi, e interesant.

Still, the worst is yet to come. T. avea dreptate.

Depeche Mode - Martyr/The Best Of Depeche Mode [2007]

14 iulie 2008

Diseara...

Diseara aveti parte de articol despre RATB si niste norme de oarecare bun-simt!
Viva La RATB!

Fara diacritice!

13 iulie 2008

Magazine de fitze

Urăsc foarte mult magazinele de fitze. Iar acum mai am un motiv.
În august am o nuntă foarte importantă, a unor prieteni foarte buni, aşa că am pornit în oraş în căutarea unor magazine de unde să-mi pot cumpăra nişte haine mai de Doamne-ajută. În Orhideea am văzut eu un magazin drăguţel, cu haine purtabile şi pe gustul meu.
Joi sau vineri, nici nu mai ştiu exact când, am avut vreme să ajung acolo.
Magazin foarte drăguţ, lume destul de multă, haine frumuşele şi nu foarte scumpe. Eu, iniţial, eram foarte pornită să îmi iau o singură "tzoală", ca să nu mă schimb, să fie mai practic, etc. Dar am găsit două rochii absolut superbe acolo, aşa că am purces la cumpărarea lor.
La casă, o tipă cu o privire cam dubioasă. "Sunt eu nebună. Văd diverse chestii unde nu există".
Îi pun rochiile pe tejghea, dar nu ştiu ce făcea la computer. Am aşteptat vreo două minute până să ne vadă. Ia cele două rochii şi rupe eticheta uneia dintre ele. De menţionat că lângă taxatorul ăla cu infraroşii avea puse mai multe alte etichete rupte de pe la diverse alte haine. Eticheta ruptă de la rochia pe care i-o dădusem eu o pune LÂNGĂ "teancul" de etichete. Ia şi cealaltă rochie, o trece prin taxator, ia şi o etichetă din acel teanc şi o taxează şi pe aceea. Ok, zic, poate o fi acelaşi cod, nu am de unde să ştiu şi îi fac scandal degeaba.
Spune preţul: era DUBLU faţă de ceea ce trebuia plătit. Maică-mea (da, eram şi cu mama) a fost pe fază şi şi-a dat seama că era ceva în neregulă. I-a calculat ăleia (nu pot să îi spun altfel) preţul corect. Tipa ce face: mai trece o dată prin casă prima rochie pe care o taxează, apoi ia eticheta pusă deoparte şi o taxează şi pe aceea. Preţul acum era de un milion şi ceva de lei vechi, cel corect.
Vânzătoarei nu i s-a mişcat niciun muşchi pe faţă. Stau şi mă întreb cu câţi a încercat şi cu câţi a reuşit şmecheria asta.
Magazinul se chemă NISSA şi se află în Orhideea. Dacă vă duceţi acolo, fiţi foarte atenţi la casă, mai ales dacă e o tipă blondă cu ochi albaştri umezi, sticloşi şi foarte dubioşi la aparat.

Era să uit că trăiesc în România. Nimic nu se compară cu ţara asta.

Sinead O'Connor - Nothing Compares To You/I Do Not Want What I Haven't Got [2003]

12 iulie 2008

Am dormit

De vineri seara şi până azi de dimineaţă am dormit de am rupt patul. Simt lipsa celor două ore de simn pe care le dormeam în plus înainte să încep cursul....

11 iulie 2008

Mad world. No tomorrow

Ştiţi, eu mă gâdneam de mult că trăim într-o lume nebună. Dar niciodată nu mi-am dat seama de cât de nebună e.
Mă uitam, ca de obicei, la Mircea Badea.
De ce Horia Roman Patapievici se crede buricul pământului, doar pentru că a învăţat trei dicţionare pe de rost? Era gluma aia cu pupăza omorâtă de cei trei pitici, unde Mircea Badea, Valentin Stan, Mihai Gâdea şi Ion Cristoiu sunt piticii (patru, de fapt), iar pupăza e H.R.-Patapievici...
Cât despre directoarea Şcolii 52, care şi-a dat demisia... Înţeleg gestul, până la urmă se ştia ce şi cum, dar e un pic exagerat. A dat dovadă de demnitate, dar...

Şi mă uit că nu e decât o lume din ce în ce mai nebună. După cum spunea şi Gary Jules.

Gary Jules - Mad World/Trading Snakeoil for Wolftickets [2003]

10 iulie 2008

Cum o fi să te trezeşti la unu după-amiaza?

Mă întreb pentru că nu mai ştiu. Mă simt foarte bine la cursul de spaniolă, am nişte colegi minunaţi, o profesoară care e mai mult prietenă decât profesoară... Şi, totuşi, duc lipsa nopţilor pierdute, a orelor întregi de surfing pe net, de muzică şi doar muzică...
Ce să fac, cum să fac?
Ştiu că eu am vrut şi nu-mi pare rău.
Cei de la Depeche Mode aveau vorbă înţeleaptă, "You give me everything, but everything is not enough".

Şi nu ştiu ce să vă recomand. Să vă dau să ascultaţi Depeche Mode sau să vă recomand Debussy, de care mi-a adus aminte cineva tocmai acum, pe messenger... Drept pentru care zic aşa: să fie amândouă. Şi timp.

Depeche Mode - I Want It All/Playing the Angel [2005]

Claude Debussy - The Girl With the Flaxen Hair

9 iulie 2008

Draga mea multifuncţională Canon,

Mai du-te dracului!!!!!!!!!!!!!!!!!!

Multifuncţionala Canon, primită cadou de la nişte securişti respectabili de Crăciun, s-a stricat. Am împrumutat de la biblioteca Luis Rosales din Institutul Cervantes (apropo, foarte deştepţi băieţi) o carte cu gramatică elementară de spaniolă, ca să nu mor fără să ştiu şi aşa ceva. Vin acasă, încerc să fotocopiez câteva pagini, să mă apuc de lucru. Multifuncţionala naibii începe să dea nu ştiu ce eroare, clipăie nişte beculeţe (ăla cu semnul de curent electric lângă) şi, în loc să arate că fotocopiază una bucată hârtie, arată că două, după care apare un "E", de la "eroare", presupun.
Am încercat să repet procesul, fix acelaşi rezultat.

Draga mea multifuncţională Canon,
...

Depeche Mode - Suffer Well/Playing the Angel [2005]

P.S.: At the hairdresser's. No comment. Really.

8 iulie 2008

Tomorrow, a new adventure

De mâine începând, mă voi duce la un curs de spaniolă la Institutul Cervantes. Până acolo ajung cu 69 (ce chestie!), sau, generalizând, cu RATB-ul. Deci voi avea multe de povestit, vă aştept după ora unu după amiaza, când voi ajunge acasă şi mă voi apuca de scris.
Wish me luck, I think I'm gonna need it!

Sofa Surfers - Can I get a witness (Thievery Corporation Mix)/Sinners Lounge - The Erotic Sessions [2006]

P.S.: Îmi place titlul. Vă supăraţi dacă o să-l mai folosesc?!

7 iulie 2008

Bucureşti - cum să te pierzi. Garantat 100%

Nu cred că v-am zis cum am coborât mai devreme din tramvaiul care mă ducea la o întâlnire foarte importantă cu nişte prieteni foarte importanţi.
Se făcea că mă aflam în tramvaiul 21, luat de la Moşilor (sper ca staţia să se cheme aşa). Primisem indicaţii clare despre cum să cobor la intersecţia în care, pe stânga, se aflau o biserică albă şi ceasul. Pentru connaisseuri, e vorba despre intersecţia Şoselei Colentina cu strada Doamna Ghica. Trebuia să merg vreo şase staţii.
Din indicaţiile primite iniţial, trebuia să merg cam vreo 3 - 4 staţii până să ajung acolo. Nimic dubios, numai că nu vedeam numele staţiilor şi pe Şoseaua Colentina, după Piaţa Obor, nu prea m-am aventurat din lipsă de treabă prin acea zonă. De menţionat şi că tramvaiul era foarte aglomerat şi nu aveam unghiul necesar să observ vreo intersecţie sau vreun ceas.
Ok, zic, o să cobor când văd o biserică albă pe stânga. Nimeni nu-mi spusese că la Kaufland mai era o biserică albă, fatalitate!, tot pe stânga.
Cum am zărit biserica, ţuşti!, am sărit din tramvai. Am dat telefoane cum că am ajuns, că aştept persoana care trebuia să vină să mă ia. Mi s-a părut cam dubios faptul că nu recunoşteam zona, că mai fusesem pe unde trebuia să ajung, dar am zis că sunt eu defectă. Între timp, persoana care trebuia să vină să mă ia din staţie de la Doamna Ghica ajunsese acolo, iar eu nu eram. Telefon, întrebări despre mediul înconjurător, aflu că am coborât cu multe staţii mai devreme.
Ok, zic, mă urc iarăşi în 21. În timp ce traversam strada ca să ajung în staţie, am zărit un 21 plecând. %&*&^ #@$@! Ajung în staţie. Pentru că nu sunt chiar atât de inconştientă pe cât pare, îmi luasem şi harta Bucureştiului cu mine. Singura biserică pe stânga sensului meu de mers era aia langă care coborâsem. Ce mama dracului?!
Mă sui în tramvai, mai merg multe staţii, în sfârşit văd o biserică albă ŞI un ceas - mă pozţionasem expres să le pot vedea. Ei, dacă nici aici nu e, să fiu a dracului! Repet mişcarea "Ţuşti din tramvai".
În primă fază nu am observat-o pe acea persoană care venise să mă recupereze de pe coclauri. Un moment de panică. %&*&^ #@$@! Shit happens! Daaaar, surpriză!, coborâsem unde trebuia, căci am recunoscut figura.
Am aflat, cinci minute mai târziu, că harta mea e din 2001, iar biserica e mult mai nouă. Am testat, pe cont propriu, că numărul de staţii e, cred, de vreo şase şi, nicidecum, trei - patru. Eu coborâsem la prima dupa Obor, adică la a treia.
În Bucureşti, nu te poţi descurca decât dacă ai mers zilnic prin oraş cel puţin un an. Eu am mers mai mult, dar nu prin toate zonele... Şi staţiile nu sunt marcate vizibil, şi dacă te pune dracu să întrebi pe cineva, rişti să primeşti un pumn în faţă...
Ah, ce-mi place oraşul ăsta!
ZÂMBEŞTE!

Sting - Englishman in New York/Nothing Like The Sun [1987]

6 iulie 2008

Da sau ba?

Am primit o ofertă de excursie pe mail. O excursie extrem de frumoasă şi interesantă, dar foarte lungă şi care solicită răbdarea. Iată programul, fără diacritice:

Italia Clasica & Coasta de Azur, Insula Corfu


Ziua 1. BUCURESTI - BUDAPESTA ( 800 km )

Ora 6:00 plecare din Bucuresti spre Budapesta, pe ruta Pitesti - Rm. Valcea - Sibiu - Sebes - Deva - Arad - Szeged ( vezi detalii despre alte trasee si orase de imbarcare la sfarsitul programului ). Sosire seara si cazare la Budapesta.

Ziua 2. BUDAPESTA - VIENA - VENETIA ( 810 km )

Mic dejun. Plecare din Budapesta spre Viena. Vizitam orasul imperial incepand cu un tur panoramic al Ring-ului (Ringstrasse), unde vom admira Parlamentul, Opera, Primaria, dupa care continuam pietonal din Piata Maria Tereza, trecand prin curtea Palatului Hofburg, pana la Domul Sf. Stefan. Tranzitam Austria pe ruta Graz - Udine. Seara tarziu cazare in zona Venetia.

Ziua 3. VENETIA - VERONA - MILANO ( 275 km )

Mic dejun. Transfer in Punta Sabbioni si imbarcare in `vaporetto" pentru traversarea in Venetia. Vizitarea Venetiei: Piata San Marco, Palatul Ducal, Puntea Suspinelor, Podul Rialto. Optional, daca timpul permite, croaziera in insula Murano. Continuam itinerariul spre Verona, unde putem admira Arenele Romane, Piazza delle Erbe, Piazza dei Signori, Casa Julietei. Seara sosire si cazare in zona Milano.

Ziua 4. MILANO - TORINO -LIGURIA ( 270 km )

Dupa micul dejun, vizitarea orasului Milano: Piata Domului, Scala din Milano, Castelul Sforzzesco. Traseul continua spre Torino, oras situat la poalele Alpilor, un veritabil muzeu in aer liber datorita densitatii cladirilor istorice si a monumentelor baroce. Vom vizita Paltul Regal ( exterior ), Basilica Sant Lorenzo, Domul si Capela in care se afla una din cele mai sacre comori religioase, `Giulgiul lui Isus Hristos`. Sosire pe Riviera Ligurica si cazare.

Ziua 5. SAN REMO - MONTE CARLO - PISA ( 400 km )

Mic dejun. Excursie optionala pe Coasta de Azur cu vizitarea Principatului de Monaco: Palatul Regal, Catedrala, Acvariul, Cazinoul, Gradinile exotice etc. Altfel, timp liber pe Riviera Ligurica pentru plaja sau alte activitati. Dupa-amiaza se pleaca spre Montecatini cu o scurta oprire la Pisa, prilej de a admira faimosul Turn Inclinat (exterior). Sosire in cursul serii si cazare la Montecatini Terme, renumita statiune termala situata la aprox. 50 km de Florenta. Cina la restaurantul hotelului.

Ziua 6. FLORENTA ( 290 km )

Mic dejun. Deplasare la Florenta, capitala renascentista a lumii, oras de care se leaga nume precum Leonardo DaVinci, Dante Aligheri, Michelangelo, Machiavelli. Vizitam principalele atractii turistice ale orasului: Domul Santa Maria del Fiore, Basilica Santa Croce, Ponte Vecchio, Piata Signoriei. Optional, vizitam Galeriile Ufizzi. Aprox. ora 16.00 plecare spre Roma. Cazare si cina Roma (zona).

Ziua 7. ROMA

Mic dejun. Vizitam Vaticanul ( Muzeul, Capela Sixtina ), Catedrala si Piata San Pietro, Piata Navona, Piata Spaniei, Fontana di Trevi. Timp liber dupa-amiaza. Cazare si cina.

Ziua 8. ROMA

Mic dejun. Continuam explorarea metropolei: Basilica Santa Maria Maggiore, Columna lui Traian, Collosseum-ul, Capitoliul, Forum Roman, Piata Venetia. Dupa -amiaza libera sau, optional, excursie la Tivoli, orasel deosebit, unde vom putea vizita faimoasele vile renascentiste si admira gradinile luxuriante care le inconjoara. Cazare si cina.

Ziua 9. NAPOLI & INSULA CAPRI ( 330 km)

Dupa micul dejun, plecare spre Napoli pentru imbarcare spre Insula Capri si Ana Capri. Daca timpul permite se poate merge la Grota Azzuro. Incheiem ziua cu un tur pietonal in Napoli. Cazare si cina in zona Sorrento.

Ziua 10. POMPEI - BARI ( 320 km)

Mic dejun. Dimineata se viziteaza vechiul Pompei, acoperit astazi de lava vulcanului Vezuviu. Plecare spre Bari si imbarcare pe ferry-boat pentru traversarea Marii Ionice in Grecia. Cazare pe ferry-boat / noapte la bord.

Ziua 11. INSULA CORFU & METEORA ( 395 km)

Debarcare dimineata devreme in Insula Corfu. Tur de explorare a insulei, incluzand Palatul Achillion si Paleokastritsa. Traversare pe continent si continuam drumul spre Kalambaka, unde vom putea admira manastirile de la Meteora (exterior). Sosire si cazare in Katerini-Halkidona.

Ziua 12. SALONIC - BUCURESTI ( 780 km )

Mic dejun. Plecare spre tara cu scurt popas in Salonic pentru un tur de oras. Sosire in Bucuresti dupa ora 12.00 noaptea.

E, după cum am mai spus, extrem de interesant, dar nu ştiu dacă pot să merg două zile la rând cu autocarul 800 de kilometri, mai ales că nu pot citi în maşină pentru că mi se face rău. Totul mi se pare făcut pe fugă, nu cred că pentru Roma şi Viena sunt suficiente două şi, respectiv, o zi. Nişte securişti mi-au spus că, cel mai probabil, nu voi vizita niciodată toate aceste obiective; pe această cale, permiteţi-mi să le spun că sunt nişte cobe ordinare şi că nu îi mai consider securişti de încredere.

Ideea mea de vacanţă ideală e cam aşa: hotelul lângă plajă, marea - văzută de la geam, levitat cu orele în apă şi pe plajă; este unicul mod în care pot să-mi încarc, cu adevărat, bateriile.

Răspunsul trebuie dat luni. Până atunci, poate îmi daţi şi voi un sfat: să da sau să nu?


5 iulie 2008

Mihail Sebastian. Alte nimicuri

Acum citesc "Jurnalul" lui Mihail Sebastian, ţinut între anii 1935 şi 1944. Portet al Bucureştiului, politicii şi societăţii româneşti interbelice, oferă o perspectivă clară asupra sutuaţiei care se înrăutăţea a evreilor din România. Totuşi, este extrem de actual şi, de aceea, voi nota aici câteva pasaje care mi s-au părut interesante.

"Marţi, 14 aprilie 1936: O societate de poliţişti, cum este societatea românească, nici nu poate crea altceva decât generaţii întregi de poliţişti. Se înţelege, poliţişti prin spirit şi mentalitate, când nu se poate de-a dreptul prin meserie". Cât de adevărat scria Sebastian. Ceva mă face să cred că România nu a evoluat cu abslout nimic, referindu-mă la metalitate. Caragiale trăieşte!


"Joi, 5 noiembrie 1936: Ce mă va scoate din această scufundare? Nu ştiu. Mai e ceva, mi se mai poate întâmpla ceva care să mă scoată de aici? Nu ştiu." Mă regăsesc mult prea mult în acest pasaj ca să nu îl notez.

Ar mai fi multe pasaje, dar pe care nu le găsesc acum. Trebuie să îi mulţumesc unei prietene foarte bune, Dana U., pentru că mi-a împrumutat această minunată carte.
Din nou, nu pot să nu observ numeroasele referiri la muzica clasică pe care Mihail Sebastian o asculta şi nu pot să nu remarc fervoarea de care dădea dovadă în ceea ce priveşte acest subiect.


Astăzi nu am făcut nimic altceva în afară de a citi cartea de care v-am vorbit mai înainte şi de a moţăi. MI-e incredibil de somn şi nu pot decât să constat din nou că, după un an de muncă în cantitate de 12 ore pe zi, te chinui încă o jumătate de an. Era o vorbă, "curat murdar!"...



Recomandarea muzicală este una specială. O melodie care îmi place foarte mult, care este dezarmant de sinceră.




Tanita Tikaram - Twist In My Sobriety/Ancient Heart [1988]

4 iulie 2008

Mare grădina lu' Dumnezeu. Serios!

Am tot urmărit la TV cazul fetiţei de 11 ani. Fata aia, oricum ar fi să o luăm, nu va mai avea niciodată copilărie, în sensul clasic al cuvântului. Bine, copilărie cu jucat în parc până seara şi tot felul de alte chestii specifice nu mai există de mult. Stigmatul îl va purta toată viaţa. Medicii români, ca de obicei, s-au mişcat ca ochii mortului până să se hotărască. Mă miră perspectiva unora dintre ei asupra problemei, şi anume aceea că acel făt, citez, "e un om, un suflet". Nu zău. Mă gândesc că ar trebui crescut în consecinţă. Mama nu vrea să-i dea naştere. Îl dai în grija Bisericii?! Nu zău.
Pe de altă parte, Antena 3 se inflamase imediat, deşi oficialii clinicii "Marie Stops", unde s-ar fi făcut iniţial avortul, au spus clar că nu au anestezist pentru un asemenea caz.

Într-o altă ordine de idei, am urmărit reacţia lui Mircea Badea în această seară cu privire la cazul cărţii primite de un olimpic la română de clasa a VI-a (mie nu mi-a spus nimeni de ce nu am primit şi eu astfel de cărţi, mai ales că eram pe cai mari într-a şasea, mă credeam mare filoloagă şi am făcut contestaţie la faza pe municipiu şi, în consecinţă, minunata notă de 7.40 s-a întors 5.90, pe o lucrare de cel puţin 8.00; despre asta într-un alt episod, numai despre olimpiade). Nu, nu dădusem mită ca să pot intra în lotul naţional de română, iar anul ăsta, când am văzut cum scrie o mare olimpică, era să fac infarct.
Revenind, mi se pare inadmisibil, aşa cum a spus şi domnul Badea ajutându-se de o exprimare mai "contondentă" asupra problemei, să faci aprecieri asupra ceea ce tu nu ai văzut. Acum sincer, tipul ăla, pe lângă faptul că era bou, mai era şi snob. El nu trimisese mail-ul acela în calitatea sa de arhitect, ci în cea de părinte al unui copil. Un singur lucru am de spus: mare e grădina lui Dumnezeu şi mulţi au sărit gardul!

Unii ar putea interpreta anumite articole ca fiind "limbi" pentru d-nul Badea (sau orice formulare, mai mult sau mai puţin elegantă decât aceasta). Credeţi ce vreţi, puteţi să mă injuraţi pe blogurile voastre, nu mă supăr, dar fiţi decenţi şi obiectivi: nu v-aţi enerva să primiţi mailuri de la cineva care nu vă citeşte blogul, dar care face aprecieri asupra lui "din auzite"?!

P.S.: Sunt nebună fără acte.

Gotan Project - Una Musica Brutal/La Revancha del Tango [2001]

3 iulie 2008

Mircea Badea şi cărţile pentru copii/BBC Standard

M-am distrat de minune, ca de obicei, urmărind În Gura Presei cu Mircea Badea şi mi-a atras atenţia acea minunată carte, "Eu et al", de Alex Tocilescu, primită de un olimpic la LIMBA română de clasa şasea.
Şi eu am fost olimpică la română şi n-am primit cărţi d-astea. Vreau şi eu!!!

Acum ascult BBC 5 Live!. Ador accentul DJ-ilor, îmi place cum sună Standard English, numit(ă) şi BBC English. Aia e engleza perfectă, spre acea limbă (!) vorbită ar trebui să tindă toţi vorbitorii de engleză... Îmi pare rău că nu pot prinde BBC în engleză la MP3 palyer-ul meu.
Engleza e muzică. Ca atare, astăzi nu vă fac o recomandare muzicală, ci una radiofonică. Căutaţi stream-urile BBC World Service sau BBC 5 Live şi ascultaţi. Chiar dacă nu înţelegeţi în primele cinci minute, perseveraţi. O să vedeţi că e muzică.

Şi mi-aş dori să vă spun aşa: "You're listening to BBC World Service. This is the news".
Ăsta-i track-ul zilei.

2 iulie 2008

Poveşti. Oare?

Nu mai am poveşti cât de cât interesante din RATB, iar aseară a dat ploaia aia şi am inchis tot pe aici, pentru că la un moment dat a fulgerat şi tunat chiar deasupra blocului şi, ca atare, era să fac infarct. Ieri mi-a fost prea somn ca să mai scriu. Sufăr după un an în care am muncit 12 ore pe zi. E incredibil cât de mult îţi ia "recuperarea".

Gotan Project - La Viguela/Lunatico [2006]

1 iulie 2008

Lenea, sportul meu

E atât de răcoare şi atât de bine, înât mi-e lene de mă doare. Mi-e somn, n-am chef de nimic. Ce muzici bune mai ştiţi pentru stări d-astea?