Am ieşit acum din casă şi bătea vântul. Tare. Nu rece, ci foarte tare. Şi mi-a spus, printre frunzele care cădeau, că o să vină şi vara. Doar că trebuie să mai aştept.
(trei steluţe)
De vreo câteva luni tot încerc să scriu un articol despre vicii. Mi-e absolut imposibil să găsesc o încadrare pentru vin, ţigări, cafea, muzică şi cărţi. Şi, v-am mai spus, de vreo câteva luni mă chinui...
(trei steluţe)
Mi-e somn. Mi-e foarte somn. Mi-e atât de somn, încât îmi vine să mă culc pe jos. Să îmi iau perna, să mă cuibăresc după vreun colţ de mobilă şi să dorm acolo. Credeţi-mă, aş putea face asta. Dar eu am de lucru. Vai, Doamne!
AC/DC - Hard As A Rock/Ballbreaker [1995]
31 octombrie 2008
30 octombrie 2008
Ieri
Una dintre cele mai mişto zile de până acum. M-am simţit bine, am râs, m-am distrat. Da' tot nu vă spun ce şi cum...
Io acu' mă duc în pat. Că de aseară se tot învârte camera cu mine. Am luat şi calciu,ş i nurofen, am şi mâncat... Nimic, absolut nimic.
P.S.: Băgaţi mare cu greva aia, hai. Că am aşa o lene în mine...
Io acu' mă duc în pat. Că de aseară se tot învârte camera cu mine. Am luat şi calciu,ş i nurofen, am şi mâncat... Nimic, absolut nimic.
P.S.: Băgaţi mare cu greva aia, hai. Că am aşa o lene în mine...
29 octombrie 2008
200. Atât
Uite banii, nu-s banii. Profii fac grevă generală. Cel puţin două săptămâni. Pot să dau în scris chestia asta, la cum se mişcă lucrurile. Şi bine fac. Ce dacă nu vor primi nimic? Ce dacă se va pierde materie în draci? Ce dacă tot pe fraierii ăia mici va cădea totul, recuperare plus lipsă de note?
Salalriile lor sunt penibile. Cum naiba să vii să predai, când tu te gândeşti că n-ai cu ce să plăteşti lumina?
Ipocrizia maximă mi se pare ca fiind a Ecaterinei Andronescu. Până la un punct, e normal să lupţi pentru salariul tău. Dar deja bate la ochi.
Treaba începe să miroasă rău de tot. E nasol. GREVĂ!
(trei steluţe)
Nu am RedBull, nu am ness, mi-e lene să mă duc să îmi pun de cafea. AAAAAAAAAAA!
(trei steluţe)
Ieri mi s-a întâmplat unul dintre cele mai bune lucruri care se puteau întâmpla. Semn că cineva, acolo sus, mă ascultă şi pe mine. Nu vă spun despre ce este vorba. Vă spun doar să staţi pe aproape. Curând, ne vom auzi. În aer.
(trei steluţe)
Sunt taaare mândră. Ăsta e cel de-al 200-lea articol. Nu pot decât să zâmbesc atunci când îmi aduc aminte ce m-a împins să scriu aici. Şi zâmbesc de două ori, ştiind ce oameni mişto am cunoscut scriind aici.
E ca o gură de aer. Libertate. Scriu ce vreau, mă cert cu cine vreau, dacă vreau. Şi, în final, ajung la 200 de articole la doar aproximativ 7 luni de la începuturi. Nu-i aşa că e mişto?
Rodrigo y Gabriela - Mr. Tang/Live Manchester And Dublin [2004]
Salalriile lor sunt penibile. Cum naiba să vii să predai, când tu te gândeşti că n-ai cu ce să plăteşti lumina?
Ipocrizia maximă mi se pare ca fiind a Ecaterinei Andronescu. Până la un punct, e normal să lupţi pentru salariul tău. Dar deja bate la ochi.
Treaba începe să miroasă rău de tot. E nasol. GREVĂ!
(trei steluţe)
Nu am RedBull, nu am ness, mi-e lene să mă duc să îmi pun de cafea. AAAAAAAAAAA!
(trei steluţe)
Ieri mi s-a întâmplat unul dintre cele mai bune lucruri care se puteau întâmpla. Semn că cineva, acolo sus, mă ascultă şi pe mine. Nu vă spun despre ce este vorba. Vă spun doar să staţi pe aproape. Curând, ne vom auzi. În aer.
(trei steluţe)
Sunt taaare mândră. Ăsta e cel de-al 200-lea articol. Nu pot decât să zâmbesc atunci când îmi aduc aminte ce m-a împins să scriu aici. Şi zâmbesc de două ori, ştiind ce oameni mişto am cunoscut scriind aici.
E ca o gură de aer. Libertate. Scriu ce vreau, mă cert cu cine vreau, dacă vreau. Şi, în final, ajung la 200 de articole la doar aproximativ 7 luni de la începuturi. Nu-i aşa că e mişto?
Rodrigo y Gabriela - Mr. Tang/Live Manchester And Dublin [2004]
28 octombrie 2008
The fast city, where the bells don't really ring
Am fost în weekend la Arcul de Triumf; a fost deschis publicului şi am reuşit să ajung acolo.
Bucureştiul e superb. De sus, de unde e linişte şi bate vântul, sunt maşini şi oameni. Şi clopoţeii ăia de la intrare din Herăstrău.
Stăteam şi mă gândeam - acolo, sus - că e oribil să termini ceva ce nici măcar nu ai început. Şi tot acolo am ajuns la concluzia că îmi e greu să renunţ în situaţii d-astea.
Acolo sus, unde clopoţeii ăia nu sunau, ci erau doar gândurile mele ce se loveau de vânt. Acolo sus, unde era cerul, am putut să zâmbesc şi să ştiu că va veni şi Timpul meu. Cândva, nu peste multă vreme. Şi tot acolo, sus, am ştiut că sunt liberă. Ca-n piesa pe care v-am recomandat-o ieri, "Free", a lui Sarah Brightman.
Oraşul e rapid şi-şi trage după el secundele, orele şi zilele. De asta.
Sting - Why Should I Cry For You/The Living Sea [1995]
Bucureştiul e superb. De sus, de unde e linişte şi bate vântul, sunt maşini şi oameni. Şi clopoţeii ăia de la intrare din Herăstrău.
Stăteam şi mă gândeam - acolo, sus - că e oribil să termini ceva ce nici măcar nu ai început. Şi tot acolo am ajuns la concluzia că îmi e greu să renunţ în situaţii d-astea.
Acolo sus, unde clopoţeii ăia nu sunau, ci erau doar gândurile mele ce se loveau de vânt. Acolo sus, unde era cerul, am putut să zâmbesc şi să ştiu că va veni şi Timpul meu. Cândva, nu peste multă vreme. Şi tot acolo, sus, am ştiut că sunt liberă. Ca-n piesa pe care v-am recomandat-o ieri, "Free", a lui Sarah Brightman.
Oraşul e rapid şi-şi trage după el secundele, orele şi zilele. De asta.
Sting - Why Should I Cry For You/The Living Sea [1995]
27 octombrie 2008
Kind of Monday
Da. Odioasă zi. Feţe obosite, oameni plictisiţi. Foarte nasol. Deprimant, chiar. Mai ales că cică o să fie şi destul pe frig (la colega lui Nălu m-am uitat). Damn!
(trei steluţe)
Mă agăţ de himere. Ştiam asta şi, totuşi, nu voiam să cred.
Mi-am adus aminte azi de dimineaţă. Nu o să redau circumstanţele aici, e prea mult de scris şi - oricum - sunt mult prea intime.
Nu realizasem până acum cât de multe speranţe îmi făceam din cauza unor rahaturi, unor prostii care dovedeau fix nimic. Dar Anca - The Believer crede. Speră. Şi şi-o ia în bot original.
Şi tot astăzi am luat o hotărâre. Ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte. Deşi ştiu că aerul de fraieră din naştere nu mi-l poate lua nimeni şi nimic...
(trei steluţe)
Nu mai fusesem de mult la White Horse. Şi uitasem ce mişto poate să fie plăcinta aia cu mere. Şi atmosfera de acolo. Mi-a prins bine să mai schimb aerul. Să mai mănânc şi altceva în afară de pizza sau de salata de la La Papi.
Mi-e tare poftă de o cafea şi nişte prieteni foarte buni. Undeva afară, pe o terasă. Vara.
Of!
Sarah Brightman - Free/Harem [2003]
(trei steluţe)
Mă agăţ de himere. Ştiam asta şi, totuşi, nu voiam să cred.
Mi-am adus aminte azi de dimineaţă. Nu o să redau circumstanţele aici, e prea mult de scris şi - oricum - sunt mult prea intime.
Nu realizasem până acum cât de multe speranţe îmi făceam din cauza unor rahaturi, unor prostii care dovedeau fix nimic. Dar Anca - The Believer crede. Speră. Şi şi-o ia în bot original.
Şi tot astăzi am luat o hotărâre. Ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte. Deşi ştiu că aerul de fraieră din naştere nu mi-l poate lua nimeni şi nimic...
(trei steluţe)
Nu mai fusesem de mult la White Horse. Şi uitasem ce mişto poate să fie plăcinta aia cu mere. Şi atmosfera de acolo. Mi-a prins bine să mai schimb aerul. Să mai mănânc şi altceva în afară de pizza sau de salata de la La Papi.
Mi-e tare poftă de o cafea şi nişte prieteni foarte buni. Undeva afară, pe o terasă. Vara.
Of!
Sarah Brightman - Free/Harem [2003]
26 octombrie 2008
Un drum lung şi frig
Mi-e rău psihic. Nu ştiu de la ce. Adică ştiu de la ce e, dar nu am cum să fac ceva în privinţa asta.
Tocmai eu, cea care rezolvă tot, nu lasă lucruri nefăcute, are totul clar în minte - să ajung în starea asta, din care nu pot să ies. Sau aş putea, dar implică un drum lung. Chiar foarte lung. Şi la propriu, şi la figurat. Şi de o parte, şi de cealaltă. E greu.
Tot frigul ăsta mă deprimă. Azi de dimineaţă, când am ieşit să mă duc la Institut, era un cancer de am crezut că deger. Şi tot astăzi am simţit pentru prima oară miros de iarnă. Cineva mi-a spus că a fost prima zi în care i-a îngheţat mâna pe ţigară.
Şi mai trecem şi la ora de iarnă. Ceea ce presupune seară de la ora cinci. Dumnezeule!
Mai nou, am făcut o obsesie pentru "Tides" a lui Sting. Este genială. Şi nu vă mai spun altceva, vă las pe voi să o căutaţi pe net şi să vedeţi de ce spun asta.
Mi-e tare somn, nu mă simt bine (e de la psihic, nu de la fizic). Depresie. Frig. Haine multe. Şi mai frig.
Vine iarna. Pfoai!
Sting - Tides/The Living Sea [1995]
Tocmai eu, cea care rezolvă tot, nu lasă lucruri nefăcute, are totul clar în minte - să ajung în starea asta, din care nu pot să ies. Sau aş putea, dar implică un drum lung. Chiar foarte lung. Şi la propriu, şi la figurat. Şi de o parte, şi de cealaltă. E greu.
Tot frigul ăsta mă deprimă. Azi de dimineaţă, când am ieşit să mă duc la Institut, era un cancer de am crezut că deger. Şi tot astăzi am simţit pentru prima oară miros de iarnă. Cineva mi-a spus că a fost prima zi în care i-a îngheţat mâna pe ţigară.
Şi mai trecem şi la ora de iarnă. Ceea ce presupune seară de la ora cinci. Dumnezeule!
Mai nou, am făcut o obsesie pentru "Tides" a lui Sting. Este genială. Şi nu vă mai spun altceva, vă las pe voi să o căutaţi pe net şi să vedeţi de ce spun asta.
Mi-e tare somn, nu mă simt bine (e de la psihic, nu de la fizic). Depresie. Frig. Haine multe. Şi mai frig.
Vine iarna. Pfoai!
Sting - Tides/The Living Sea [1995]
25 octombrie 2008
Frig
E frig, e cumplit de frig. E atât de frig încât vreau să mă ascund undeva sub pătura mea, între perne şi să stau cuminte acolo, să mă găsească doar cine trebuie.
Se prespune că toată lumea îşi vede de treabă, că nimeni nu ridică nasul din hârtiile lui şi că se respectă intimitatea. Oooo, da! Cum să nu?...
Sincer vă spun, nu am chef de nimic. De absolut nimic. Sunt chefless, vorba unui englishman de Bucureşti.
Ce remedii pentru stări d-astea cunoaşteţi? Dacă ştiţi, desigur.
Jose Gonzalez - How Low/In Our Nature [2007]
Se prespune că toată lumea îşi vede de treabă, că nimeni nu ridică nasul din hârtiile lui şi că se respectă intimitatea. Oooo, da! Cum să nu?...
Sincer vă spun, nu am chef de nimic. De absolut nimic. Sunt chefless, vorba unui englishman de Bucureşti.
Ce remedii pentru stări d-astea cunoaşteţi? Dacă ştiţi, desigur.
Jose Gonzalez - How Low/In Our Nature [2007]
24 octombrie 2008
Absolut imposibil
Dintotdeauna mi-a fost imposibil să aştept. Orice. Să stau la coadă, să vină vara, să treacă timpul mai repede (da, au fost şi vremuri d'astea).
Acum mi-e imposibil să aştept la Academie cu jumătăţile de oră să trec de un stop nenorocit. Mi-e imposibil să aştept să mă trezesc ca lumea, aşa că beau toate minunăţiile lumii, începând cu prea-iubita cafea şi terminând cu RedBull. Mi-e imposibil să aştept un telefon, aşa că întotdeauna eu voi fi cea care sună. Mult mai devreme decât era stabilit. Mi-e imposibil să aştept persoane (şi aici vă gândiţi la ce fel de aşteptare vreţi). Şi mă voi duce eu, mereu, la respectivii oameni.
(trei steluţe)
Aseară am făcut o oră până acasă. Când, într-un final, am ajuns, am constat că mi-era foarte foame. Când am rezolvat şi problema asta, am constat că aveam febră.
Azi de dimineaţă (adică acum o jumătate de oră), nu puteam să mă trezesc. Mi-a fost absolut imposibil să mă desprind de nenorocita aia de pătură. Nu-mi dau seama dacă am febră. Oricum nu ar conta. Ştiu doar că mă doare capul GROAZNIC şi că, din lipsă de ocupaţie, beau un RedBull. Ba nu, mi-e şi foarte lene să mă duc să-mi fac cafeaua. Pentru că acum e un efort - pentru mine - să iau o cană, să pun apă la fiert, să văd cât zahăr pun...
(trei steluţe)
E o perioadă foarte nasoală. Dacă m-aţi pune să punctez cauzele, aş spune câteva de ordin ultra-personal. Dar când ai o zi ca cea de ieri, constaţi că nu e numai asta.
Poate e vremea. Poate răcesc iarăşi. Poate că lipseşte illy-ul; astă-vară visam mai intens la el.
Orice ar fi, orice n-ar fi, rămâne mereu muzica. Sau nu?!
"Cause it won't do/To dream of caramel,/To think of cinnamon/And long for you..."
Suzanne Vega - Caramel/Nine Objects Of Desire [2007]
Acum mi-e imposibil să aştept la Academie cu jumătăţile de oră să trec de un stop nenorocit. Mi-e imposibil să aştept să mă trezesc ca lumea, aşa că beau toate minunăţiile lumii, începând cu prea-iubita cafea şi terminând cu RedBull. Mi-e imposibil să aştept un telefon, aşa că întotdeauna eu voi fi cea care sună. Mult mai devreme decât era stabilit. Mi-e imposibil să aştept persoane (şi aici vă gândiţi la ce fel de aşteptare vreţi). Şi mă voi duce eu, mereu, la respectivii oameni.
(trei steluţe)
Aseară am făcut o oră până acasă. Când, într-un final, am ajuns, am constat că mi-era foarte foame. Când am rezolvat şi problema asta, am constat că aveam febră.
Azi de dimineaţă (adică acum o jumătate de oră), nu puteam să mă trezesc. Mi-a fost absolut imposibil să mă desprind de nenorocita aia de pătură. Nu-mi dau seama dacă am febră. Oricum nu ar conta. Ştiu doar că mă doare capul GROAZNIC şi că, din lipsă de ocupaţie, beau un RedBull. Ba nu, mi-e şi foarte lene să mă duc să-mi fac cafeaua. Pentru că acum e un efort - pentru mine - să iau o cană, să pun apă la fiert, să văd cât zahăr pun...
(trei steluţe)
E o perioadă foarte nasoală. Dacă m-aţi pune să punctez cauzele, aş spune câteva de ordin ultra-personal. Dar când ai o zi ca cea de ieri, constaţi că nu e numai asta.
Poate e vremea. Poate răcesc iarăşi. Poate că lipseşte illy-ul; astă-vară visam mai intens la el.
Orice ar fi, orice n-ar fi, rămâne mereu muzica. Sau nu?!
"Cause it won't do/To dream of caramel,/To think of cinnamon/And long for you..."
Suzanne Vega - Caramel/Nine Objects Of Desire [2007]
23 octombrie 2008
Vama Veche. Un stilou
E frig, e înnorat, e urât. Lumea zice că-i o toamnă frumoasă, eu spun că nici o toamnă nu e frumoasă.
Ascultam Vama Veche. Era vară, era cald, eram pe plajă şi lângă mare.
E toamnă şi e rece. De ce?
Mă chinui să fac paişpe mii de lucruri în acelaşi timp. Şi mi-ar ieşi de minune dacă, printr-o minune, ziua ar avea 48 de ore. Mă gândesc că aş avea timp fizic să termin tot ce mi-am propus să fac.
Şi weekendul e mult, dar mult prea scurt. Azi începe, mâine se termină. Vineri nu e weekend. Iar în noaptea de vineri spre sâmbătă sunt mult prea obosită. Deci rămâne o singura noapte de pierdut în muzică. Dezolant. Deprimant.
Mi-e dor de stilou. Mi-e doir de peniţa aia care se murdăreşte mereu cu cerneală şi mi-e dor de scârţâitul hârtiei sub mişcările grăbite ale încheieturii.
Enya - Someone Said Goodbye/Amarantine [2007]
Ascultam Vama Veche. Era vară, era cald, eram pe plajă şi lângă mare.
E toamnă şi e rece. De ce?
Mă chinui să fac paişpe mii de lucruri în acelaşi timp. Şi mi-ar ieşi de minune dacă, printr-o minune, ziua ar avea 48 de ore. Mă gândesc că aş avea timp fizic să termin tot ce mi-am propus să fac.
Şi weekendul e mult, dar mult prea scurt. Azi începe, mâine se termină. Vineri nu e weekend. Iar în noaptea de vineri spre sâmbătă sunt mult prea obosită. Deci rămâne o singura noapte de pierdut în muzică. Dezolant. Deprimant.
Mi-e dor de stilou. Mi-e doir de peniţa aia care se murdăreşte mereu cu cerneală şi mi-e dor de scârţâitul hârtiei sub mişcările grăbite ale încheieturii.
Enya - Someone Said Goodbye/Amarantine [2007]
22 octombrie 2008
RedBull, a mid-term and some kind of football
Mi-e un somn crâncen. Aproape că îmi vine să mă duc la loc în pat. Care pat e cald, are perna mototolită după cum am dormit, pătura dată la o parte... E numai bun. Da' beau un RedBull. Că am treabă.
Caz ipotetic, petrecut pe Marte: mai sunt două săptămâni până la mid-term, iar marţienii nu au făcut APROAPE NIMIC la engleză. Ba da, au frecat menta, au croşetat neoane. Nu-i aşa că şi şcoala marţiană e foarte tare?!
Şi by the way (de la mid-ul ăstora de pe Marte mi se trage), vreau să facă profesorii grevă. Ca să mă mai distrez şi eu un pic, nu de alta. Chiar, Băse promulgă legea sau nu?
Cred că v-aţi dat seama că eu nu mă uit la fotbal. Da' stau cu stadionul Ghencea în coaste, dacă pot să spun aşa. Iar aseară chiar m-am enervat. Cum dracu să conduci cu 2 - 0 si cu 3 - 2 şi să pierzi cu 5 - 3?!?! Mă depăşeşte fenomenul.
P.S.: Popescu a întrebat, iar eu vă răspund. Moderarea este activată numai la articolele mai vechi de o zi, ca eu să văd SIGUR comentariile şă să răspund la ele. Am făcut asta în momentul în care am văzut că au început să apapră comentarii la articolele foarte vechi, la care nu mă mai uitam.
Strunz & Farah - Nuevo Sol/Wild Muse [1998]
Caz ipotetic, petrecut pe Marte: mai sunt două săptămâni până la mid-term, iar marţienii nu au făcut APROAPE NIMIC la engleză. Ba da, au frecat menta, au croşetat neoane. Nu-i aşa că şi şcoala marţiană e foarte tare?!
Şi by the way (de la mid-ul ăstora de pe Marte mi se trage), vreau să facă profesorii grevă. Ca să mă mai distrez şi eu un pic, nu de alta. Chiar, Băse promulgă legea sau nu?
Cred că v-aţi dat seama că eu nu mă uit la fotbal. Da' stau cu stadionul Ghencea în coaste, dacă pot să spun aşa. Iar aseară chiar m-am enervat. Cum dracu să conduci cu 2 - 0 si cu 3 - 2 şi să pierzi cu 5 - 3?!?! Mă depăşeşte fenomenul.
P.S.: Popescu a întrebat, iar eu vă răspund. Moderarea este activată numai la articolele mai vechi de o zi, ca eu să văd SIGUR comentariile şă să răspund la ele. Am făcut asta în momentul în care am văzut că au început să apapră comentarii la articolele foarte vechi, la care nu mă mai uitam.
Strunz & Farah - Nuevo Sol/Wild Muse [1998]
21 octombrie 2008
Infect
E al dracului de frig în casă. Nu mai ştiu ce să-mi pun pe mine, să nu mai dârdâi în halul ăsta. Şi nu am nimic să mă încălzească. Ha!
LG Chocolate e cel mai mare rahat care se putea inventa vreodată. În afară de faptul că e configurat ca dracu', i se blochează tastele senzitive, se mai blochează meniul, se mai bălăngăne clapa... Vai, unde-i Nokia 3210 ăla, scăpat de două ori în wc (nu glumesc) şi care încă mai merge?!
Aşa mă enervează rataţii care vin să-şi dea cu părerea despre munca unui om! Zău că nu am văzut ceva mai stupid, mai cretin şi mai imbecil de atât. Dacă e prost, lasă-l în pace, să-şi vadă de ale lui. Nu-l băgă în seamă. Se calmează repede. Ba chiar foarte repede.
Da' şi dacă te mănâncă în fund să-l bagi înseamă, să-i dai replica... Ai pus-o. Pentru că prostul, oricât ar fi el de prost, are gura spurcată. Şi să vezi atunci distracţie!
Infect. Absolut infect.
Strunz & Farah - Heat Of The Sun/Heat Of The Sun [2005]
LG Chocolate e cel mai mare rahat care se putea inventa vreodată. În afară de faptul că e configurat ca dracu', i se blochează tastele senzitive, se mai blochează meniul, se mai bălăngăne clapa... Vai, unde-i Nokia 3210 ăla, scăpat de două ori în wc (nu glumesc) şi care încă mai merge?!
Aşa mă enervează rataţii care vin să-şi dea cu părerea despre munca unui om! Zău că nu am văzut ceva mai stupid, mai cretin şi mai imbecil de atât. Dacă e prost, lasă-l în pace, să-şi vadă de ale lui. Nu-l băgă în seamă. Se calmează repede. Ba chiar foarte repede.
Da' şi dacă te mănâncă în fund să-l bagi înseamă, să-i dai replica... Ai pus-o. Pentru că prostul, oricât ar fi el de prost, are gura spurcată. Şi să vezi atunci distracţie!
Infect. Absolut infect.
Strunz & Farah - Heat Of The Sun/Heat Of The Sun [2005]
20 octombrie 2008
Declaraţie narcisistă
Mă fascinează blogul meu.
Constat, cu surprindere şi în fiecare zi, că fiecare articol e de sine stătător, are o viaţă a lui. Pentru că mi se întâmplă să primesc comentarii la articole mai vechi de două luni. Şi stau şi mă întreb cine dracu' ar avea răbdare să stea să citească TOATE aberaţiile mele (că nici eu nu prevedeam că vor deveni atât de stufoase la aproximativ şase luni de când a început toată povestea).
Sunt uimită de faptul că cineva chiar are timp liber ŞI stă să şi-l piardă pe un blog între alte bloguri. Fabulos!
Să vă mai spun că am întâlnit persoane absolut minunate aici? Să vă mai spun că am legat prietenii de - sper eu - durată cu persoane care au citit prostiile astea?
Şi, credeţi-mă, eram cel mai vehement critic la adresa celor care stăteau cât era ziulica de lungă şi de lată pe net, pe messenger.
Singurul lucru pe care pot să-l învăţ de aici e să încerc să nu mai spun niciodată "niciodată". Pentru că acel "niciodată" devine - peste noapte - soluţie, mod de viaţă, cel mai bun lucru pe care l-am făcut vreodată. Eu.
Moloko - Forever More/Statues [2003]
Constat, cu surprindere şi în fiecare zi, că fiecare articol e de sine stătător, are o viaţă a lui. Pentru că mi se întâmplă să primesc comentarii la articole mai vechi de două luni. Şi stau şi mă întreb cine dracu' ar avea răbdare să stea să citească TOATE aberaţiile mele (că nici eu nu prevedeam că vor deveni atât de stufoase la aproximativ şase luni de când a început toată povestea).
Sunt uimită de faptul că cineva chiar are timp liber ŞI stă să şi-l piardă pe un blog între alte bloguri. Fabulos!
Să vă mai spun că am întâlnit persoane absolut minunate aici? Să vă mai spun că am legat prietenii de - sper eu - durată cu persoane care au citit prostiile astea?
Şi, credeţi-mă, eram cel mai vehement critic la adresa celor care stăteau cât era ziulica de lungă şi de lată pe net, pe messenger.
Singurul lucru pe care pot să-l învăţ de aici e să încerc să nu mai spun niciodată "niciodată". Pentru că acel "niciodată" devine - peste noapte - soluţie, mod de viaţă, cel mai bun lucru pe care l-am făcut vreodată. Eu.
Moloko - Forever More/Statues [2003]
19 octombrie 2008
Unii sunt mai buni decât mine
"Tu es ma came,
Ma toxique, ma volupté suprême,
Mon rendez vous chéri et mon abîme
Tu fais rire au plus doux de mon âme
Tu es ma came
Tu es mon genre de délice, de programme
Je t'aspire, je t'expire et je me pâme
Je t'attends comme on attend la manne
Tu es ma came
J'aime tes yeux, tes cheveux, ton arôme
Viens donc la que je te goûte que je te fume
Tu es mon bel amour, mon anagramme
Tu es ma came
Plus mortelle que l'héroïne afghane
Plus dangereux que la blanche colombienne
Tu es ma solution à mon doux problème
Tu es ma came
A toi tous mes soupirs, mes poèmes
Pour toi toutes mes prières c'est la lune
A toi ma disgrâce et ma fortune
tu es ma came
Quand tu pars c'est l'enfer et ses flamme
toute ma vie, toute ma peau te réclame
on dirait que tu coules dans mes veines
je te veux jusqu'à en vendre l'âme
à tes pieds je dépose mes armes
Tu es ma came
Tu es ma came"
Exact asta aş spune şi eu în articolul de azi. Dar Carla Bruni a spus-o mai devreme - şi mai bine - decât mine.
Carla Bruni - Tu Es Ma Came/Comme Si De Rien N'etait [2008]
Ma toxique, ma volupté suprême,
Mon rendez vous chéri et mon abîme
Tu fais rire au plus doux de mon âme
Tu es ma came
Tu es mon genre de délice, de programme
Je t'aspire, je t'expire et je me pâme
Je t'attends comme on attend la manne
Tu es ma came
J'aime tes yeux, tes cheveux, ton arôme
Viens donc la que je te goûte que je te fume
Tu es mon bel amour, mon anagramme
Tu es ma came
Plus mortelle que l'héroïne afghane
Plus dangereux que la blanche colombienne
Tu es ma solution à mon doux problème
Tu es ma came
A toi tous mes soupirs, mes poèmes
Pour toi toutes mes prières c'est la lune
A toi ma disgrâce et ma fortune
tu es ma came
Quand tu pars c'est l'enfer et ses flamme
toute ma vie, toute ma peau te réclame
on dirait que tu coules dans mes veines
je te veux jusqu'à en vendre l'âme
à tes pieds je dépose mes armes
Tu es ma came
Tu es ma came"
Exact asta aş spune şi eu în articolul de azi. Dar Carla Bruni a spus-o mai devreme - şi mai bine - decât mine.
Carla Bruni - Tu Es Ma Came/Comme Si De Rien N'etait [2008]
18 octombrie 2008
Aberaţii de toamnă
Plouă, e vânt. E suficient să mă facă să vreau să mă duc dracului undeva în Maldive, să zac pe o plajă, cu marea în urechi şi cu nisipul între degete...
Dar eu trebuie să stau în oraşul ăsta gri şi trist şi bolnav, să stau şi să trăiesc, să mă plimb şi să încerc să aflu cam pe ce lume mă aflu.
Aberez, plouă. Yann Tiersen (de la un prieten bun, care găseşte întotdeauna melodii foarte mişto) şi apă minerală Dorna.
Două straturi de lac roşu, unul de lac transparent. Creion de ochi şi mascara, fard de obraz, gloss.
Chiar, nu aş putea să acopăr ploaia?
Yann Tiersen - Le Fromveur/C'etait ici [2002]
Dar eu trebuie să stau în oraşul ăsta gri şi trist şi bolnav, să stau şi să trăiesc, să mă plimb şi să încerc să aflu cam pe ce lume mă aflu.
Aberez, plouă. Yann Tiersen (de la un prieten bun, care găseşte întotdeauna melodii foarte mişto) şi apă minerală Dorna.
Două straturi de lac roşu, unul de lac transparent. Creion de ochi şi mascara, fard de obraz, gloss.
Chiar, nu aş putea să acopăr ploaia?
Yann Tiersen - Le Fromveur/C'etait ici [2002]
17 octombrie 2008
Cinci ani. Cimitir
Mai alaltăieri, în 69 (hehe, unde în altă parte?!). O bunică şi nepoata, amândouă foarte simpatice.
Discutau despre o excursie la munte sau ceva de genul ăsta când nepoata îşi aduce aminte de un cimitir vizitat în respectiva excursie.
Reacţia bunicii a fost, citez: "Da' de ce îţi aduci tu aminte de cimitir?! Cimitirul e un loc trist, de care tu nu trebuie să îţi aduci aminte!".
Incredibil. Este cunoscut faptul că amintirile cele mai pregnante şi mai puternice, cele care rămân peste ani, sunt evenimentele marcante. Că e bucurie, că e tristeţe, că e ipocrizie - nu contează. Toate amintirile pe care le am din perioada aia sunt cu pumni - metaforici - în bot. Cu tot soiul de experienţe mai mult sau mai puţin traumatizante, dar care m-au făcut să constat anumite lucruri.
Am mers periodic la cimitir cu bunicul meu, pe vremea când aveam în jur de patru - cinci ani. Şi cum naiba să nu te impresioneze un loc atât de sumbru, atât de trist şi de pesimist?! Nu trebuie să înţelegi prea multe ca să simţi atmosfera aceea... Mai ales la cinci ani. Mai ales când simţi atât de sincer anumite lucruri. Mai ales când tocmai descoperi lumea.
Nu mă miră atitudinea fetiţei - este absolut normală. Ceea ce mă miră este (semi)inconştienţa părinţilor, care nu îşi dau seama la timp de faptul că Bin-Ladenu' familiei e marcat de astfel de experienţe. Că vede şi conştientizează lucruri de care adulţii nu îşi mai dau seama.
Imaginaţi-vă că aveţi cinci ani şi că nu ştiţi ce e aia moarte, ce e aia Dumnezeu. Cineva vă duce într-un cimitir. Cu ce impresie rămâneţi de acolo?
Rodrigo y Gabriela - Stairway To Heaven/Rodrigo y Gabriela [2006]
Discutau despre o excursie la munte sau ceva de genul ăsta când nepoata îşi aduce aminte de un cimitir vizitat în respectiva excursie.
Reacţia bunicii a fost, citez: "Da' de ce îţi aduci tu aminte de cimitir?! Cimitirul e un loc trist, de care tu nu trebuie să îţi aduci aminte!".
Incredibil. Este cunoscut faptul că amintirile cele mai pregnante şi mai puternice, cele care rămân peste ani, sunt evenimentele marcante. Că e bucurie, că e tristeţe, că e ipocrizie - nu contează. Toate amintirile pe care le am din perioada aia sunt cu pumni - metaforici - în bot. Cu tot soiul de experienţe mai mult sau mai puţin traumatizante, dar care m-au făcut să constat anumite lucruri.
Am mers periodic la cimitir cu bunicul meu, pe vremea când aveam în jur de patru - cinci ani. Şi cum naiba să nu te impresioneze un loc atât de sumbru, atât de trist şi de pesimist?! Nu trebuie să înţelegi prea multe ca să simţi atmosfera aceea... Mai ales la cinci ani. Mai ales când simţi atât de sincer anumite lucruri. Mai ales când tocmai descoperi lumea.
Nu mă miră atitudinea fetiţei - este absolut normală. Ceea ce mă miră este (semi)inconştienţa părinţilor, care nu îşi dau seama la timp de faptul că Bin-Ladenu' familiei e marcat de astfel de experienţe. Că vede şi conştientizează lucruri de care adulţii nu îşi mai dau seama.
Imaginaţi-vă că aveţi cinci ani şi că nu ştiţi ce e aia moarte, ce e aia Dumnezeu. Cineva vă duce într-un cimitir. Cu ce impresie rămâneţi de acolo?
Rodrigo y Gabriela - Stairway To Heaven/Rodrigo y Gabriela [2006]
16 octombrie 2008
Mă urăsc
Să dea dracii dacă mai înţeleg ceva din lumea în care trăiesc. Nu că aş fi înţeles eu vreodată, da'...
M-am săturat de rahatul ăla de troleu. Să vină naibii weekendul odată, să mă mai întâlnesc şi eu cu ăştia de-mi sunt dragi, să am timp să stau, să mai ascult nişte muzici, să mai citesc... Nu ca acum, de frec menta tooooaaaaată ziua. Că-i o mare plictiseală.
De ceva zile încoace, mi-e absolut imposibil să scriu ceva fără emoti... d-alea. Nu aş putea să spun de ce. Mai ales că eu le URĂSC. Sunt atât de fade şi de seci! Da' uite, că nu mai pot fără ele. Orice sms dau (şi credeţi-mă, dau!), e cu pupici şi îmbrăţişări şi zâmbete. Virtuale.
Şi nu mă urăsc pentru marile prostii ale vieţii mele (e loc de mai bine întotdeauna) cât mă urăsc pentru că folosesc rahaturile astea sinistre. Mă urăsc pentru că nu pot să-l aduc pe omul cu care vorbesc mai aproape şi să-i zâmbesc.
Mă urăsc pentru că nu pot să renunţ la prostia asta de messenger şi mă urăsc pentru că nu pot să vorbesc face-to-face cu cei la care ţin cel mai mult.
Şi uitaţi-vă, că în fiecare seară vin şi scriu aici. Nu ştiu cum arătaţi (sau, mă rog, nu pe toţi), nu ştiu cum vă cheamă. Pentru mine, suneţi virtuali.
Nu ştiu de ce mă tot întorc aici. Chiar nu ştiu. Dar promit că, până mâine, aflu şi vă spun. >:D<
M-am săturat de rahatul ăla de troleu. Să vină naibii weekendul odată, să mă mai întâlnesc şi eu cu ăştia de-mi sunt dragi, să am timp să stau, să mai ascult nişte muzici, să mai citesc... Nu ca acum, de frec menta tooooaaaaată ziua. Că-i o mare plictiseală.
De ceva zile încoace, mi-e absolut imposibil să scriu ceva fără emoti... d-alea. Nu aş putea să spun de ce. Mai ales că eu le URĂSC. Sunt atât de fade şi de seci! Da' uite, că nu mai pot fără ele. Orice sms dau (şi credeţi-mă, dau!), e cu pupici şi îmbrăţişări şi zâmbete. Virtuale.
Şi nu mă urăsc pentru marile prostii ale vieţii mele (e loc de mai bine întotdeauna) cât mă urăsc pentru că folosesc rahaturile astea sinistre. Mă urăsc pentru că nu pot să-l aduc pe omul cu care vorbesc mai aproape şi să-i zâmbesc.
Mă urăsc pentru că nu pot să renunţ la prostia asta de messenger şi mă urăsc pentru că nu pot să vorbesc face-to-face cu cei la care ţin cel mai mult.
Şi uitaţi-vă, că în fiecare seară vin şi scriu aici. Nu ştiu cum arătaţi (sau, mă rog, nu pe toţi), nu ştiu cum vă cheamă. Pentru mine, suneţi virtuali.
Nu ştiu de ce mă tot întorc aici. Chiar nu ştiu. Dar promit că, până mâine, aflu şi vă spun. >:D<
15 octombrie 2008
14 octombrie 2008
M-am săturat
M-am săturat să fiue mereu aia puternică. Aia care poate să le ducă - şi le duce - pe toate.
Aia fraieră care ascultă toate sfaturile idioate primite de la aşa zişi doritori de bine.
E prea greu. Uneori e prea greu.
E greu până şi pentru mine.
Nu mai pot.
Am obosit.
Aia fraieră care ascultă toate sfaturile idioate primite de la aşa zişi doritori de bine.
E prea greu. Uneori e prea greu.
E greu până şi pentru mine.
Nu mai pot.
Am obosit.
13 octombrie 2008
Concluzie pentru luni
Vreau să fie mereu weekend! Ce dacă nu ar mai avea farmec, ce dacă m-aş plictisi îngrozitor, ce dacă...?
Vreau neapărat să ştiu că pot sta două ore fără să fac nimic, că pot să pierd timpul cum îl pierdea Hodkinson în "Ghidul leneşului".
Dar ce să zic, e iar Luni şi iar am de stat face-to-face cu oameni bătrâni. Bătrâni nu atât ca vârstă, ci ca deschidere spre nou.
Patul mă cheamă. E încă cald, perna e mototolită, pătura dată la o parte.
Mă duc în lume.
Norah Jones - Turn Me On/First Sessions [2001]
Vreau neapărat să ştiu că pot sta două ore fără să fac nimic, că pot să pierd timpul cum îl pierdea Hodkinson în "Ghidul leneşului".
Dar ce să zic, e iar Luni şi iar am de stat face-to-face cu oameni bătrâni. Bătrâni nu atât ca vârstă, ci ca deschidere spre nou.
Patul mă cheamă. E încă cald, perna e mototolită, pătura dată la o parte.
Mă duc în lume.
Norah Jones - Turn Me On/First Sessions [2001]
12 octombrie 2008
Apocalyptica
De vreo câteva zile încoace, am făcut o obsesie pentru Apocalyptica. Sunt geniali băieţii ăştia!
Nu ştiu de ce acum. Că ştiu de ei de un car de vreme. Probabil a trebuit să aştept să înţeleg cu adevărat muzica asta. În deplinul sens, în deplina armonie.
Nu ştiu de ce acum. Că ştiu de ei de un car de vreme. Probabil a trebuit să aştept să înţeleg cu adevărat muzica asta. În deplinul sens, în deplina armonie.
11 octombrie 2008
O secundă. Pentru Timp
Mi-aş dori să uit ce sunt. Şi să fiu goală pe dinăuntru, uitând de tot ce m-a adus aici, în punctul ăsta. Unde-mi pare că m-am blocat... fie şi pentru o secundă.
Stau pe loc. Nu am constatat niciodată până acum cât de repede se mişcă totul. Că Timpul fuge ATÂT de dureros. Că totul durează atât de puţin. Aş mai cere o secundă, dar nu ştiu ce să fac cu ea. Ca-n melodia Carlei Bruni, La derniere minute. Exact aşa.
Eu sunt mai puţin pretenţioasă, vreau doar o secundă. Pe care, de astă dată, să nu o mai pun în Winamp. Ci să i-o dau Timpului. Şi să mă ducă unde-o vrea el.
Stau pe loc. Nu am constatat niciodată până acum cât de repede se mişcă totul. Că Timpul fuge ATÂT de dureros. Că totul durează atât de puţin. Aş mai cere o secundă, dar nu ştiu ce să fac cu ea. Ca-n melodia Carlei Bruni, La derniere minute. Exact aşa.
Eu sunt mai puţin pretenţioasă, vreau doar o secundă. Pe care, de astă dată, să nu o mai pun în Winamp. Ci să i-o dau Timpului. Şi să mă ducă unde-o vrea el.
10 octombrie 2008
Să faci sport...
... în România e ca şi cum ai mărturisi că ai ciumă.
Când spui că nu ai timp de nu ştiu ce rahat pentru că te duci la antrenament, devii - automat - un idiot care-şi mişcă curul (cacofonie intenţionată). Serios vorbesc.
Pentru că românul e obosit din naştere. Pentru că - săracul - l-a obosit nevasta înainte şi vrea şi el să se uite la TV la nu ştiu ce meci. Eu nu înţeleg ceva. De ce naiba să TE UIŢI la cineva cum se mişcă, atunci când o POŢI face chiar tu?
Unii preferă statul. Nu zic, sunt o practicantă de seamă. Însă nu sunt fană a burţii care se revarsă peste curea. Sau a şuncilor ce vor, disperate, să se elibereze din pantalonii cu talia joasă. Sau a şuncuţelor de sub sutien.
Cine aleargă - măcar din când în când - ştie. Scapi de nervi şi de frustrări. Te simţi bine după ce pleci de acolo. Da, transpiri de te ia gaia, pleci în sprint de fiecare dată, sari, îţi suceşti glezna. Merită!
Tanghetto - Aire/Buenos Aires Remixed [2005]
Când spui că nu ai timp de nu ştiu ce rahat pentru că te duci la antrenament, devii - automat - un idiot care-şi mişcă curul (cacofonie intenţionată). Serios vorbesc.
Pentru că românul e obosit din naştere. Pentru că - săracul - l-a obosit nevasta înainte şi vrea şi el să se uite la TV la nu ştiu ce meci. Eu nu înţeleg ceva. De ce naiba să TE UIŢI la cineva cum se mişcă, atunci când o POŢI face chiar tu?
Unii preferă statul. Nu zic, sunt o practicantă de seamă. Însă nu sunt fană a burţii care se revarsă peste curea. Sau a şuncilor ce vor, disperate, să se elibereze din pantalonii cu talia joasă. Sau a şuncuţelor de sub sutien.
Cine aleargă - măcar din când în când - ştie. Scapi de nervi şi de frustrări. Te simţi bine după ce pleci de acolo. Da, transpiri de te ia gaia, pleci în sprint de fiecare dată, sari, îţi suceşti glezna. Merită!
Tanghetto - Aire/Buenos Aires Remixed [2005]
9 octombrie 2008
8 octombrie 2008
La chioşc
Cobor ieri la Moşilor (ghici cu ce am ajuns acolo?) şi zic să mă duc la chioşcul de presă să-mi cumpăr o revistă.
Chiar pe margine era pusă Libertatea. Vă rog să mă credeţi, m-a LOVIT o pereche de ţâţe (foarte lăsate) de pe prima pagina a ziarului.
Nu mi-am putut reveni decât după o sticlă întreagă de apă băută.
Libertatea e cel mai vândut ziar de la noi. Puteau şi ei să pună nişte sâni mai acătării. Măcar pentru cei care văd pagina aia accidental.
Chiar pe margine era pusă Libertatea. Vă rog să mă credeţi, m-a LOVIT o pereche de ţâţe (foarte lăsate) de pe prima pagina a ziarului.
Nu mi-am putut reveni decât după o sticlă întreagă de apă băută.
Libertatea e cel mai vândut ziar de la noi. Puteau şi ei să pună nişte sâni mai acătării. Măcar pentru cei care văd pagina aia accidental.
7 octombrie 2008
Of, Toamnă!
E 9 dimineaţa şi mie mi-e somn de văd dublu. Şi mi-e pofă de cola. Not good!
Ca să nu mai zic că am un chef de hoinăreală... Da' nu prin Bucureşti. Nu! Pe undeva prin ţară. Nu contează pe unde.
Şi un chef de nopţi pierdute... cu folos. Ştiţi voi la ce mă refer!
Trag de "Toţi oamenii sunt muritori" (Simone De Beavoir) de astă-vară, cred. Şi când mă gândesc că citeam câte trei cărţi pe săptămână, mă apucă plânsul.
Karanyi - My Baby My (Andrewboy & Francis Blaid Remix)
Ca să nu mai zic că am un chef de hoinăreală... Da' nu prin Bucureşti. Nu! Pe undeva prin ţară. Nu contează pe unde.
Şi un chef de nopţi pierdute... cu folos. Ştiţi voi la ce mă refer!
Trag de "Toţi oamenii sunt muritori" (Simone De Beavoir) de astă-vară, cred. Şi când mă gândesc că citeam câte trei cărţi pe săptămână, mă apucă plânsul.
Karanyi - My Baby My (Andrewboy & Francis Blaid Remix)
6 octombrie 2008
Ce-mi doresc eu mie
E mic, e mişto. This is the one!
Come on!...
Aici - preţ. Curaj, nu e deloc scump.
Şi un review.
Eu m-am îndrăgostit. Iremediabil.
Şi căştile astea, dacă nu vă e cu supărare... Negre.
Come on!...
Aici - preţ. Curaj, nu e deloc scump.
Şi un review.
Eu m-am îndrăgostit. Iremediabil.
Şi căştile astea, dacă nu vă e cu supărare... Negre.
5 octombrie 2008
Google. Who could be?!/Another sequel
"diseara" - Dorm. Dorm. Dorm. Că mi-e somn.
"plus mangalia" - Tot litoralul românesc e un mare minus. Serios.
"ce se poarta haine toamna asta euforia tv" - Am eu faţă de Euforia TV?!
"maine ma duc sa pun" - Murături?
"anca negru" - Nu-mi place culoarea asta.
"hi5 anca sandu" - Aţi vrea voi! Există, staţi liniştiţi. Da' e privat.
"martin gore hi5" - Nu cred că are. Încercaţi la MySpace.
"anca sandu cineva" - Sunt un cineva mic şi lipsit de importanţă, da.
"poze bill kaulitz cand canta" - De ce aş face aşa ceva cititorilor mei? Nu merită, zău.
"scandaluri despre bill kaulitz" - Scandalurile nu sunt despre, ci cu. Şi am mai spus că nu mă interesează DELOC ce face idiotul ăsta.
"medalia de onoare torrent" - Da, sunt de acord. Să ne trăiască, ce ne-am face fără!...
"laura sa te duc la mama nora" - Săraca fată, ce ai cu ea?!
"the entertainer" - Who is that?
"worst" - Kind of...
"music ma culc cand mi-e somn" - Recomand CU CĂldură Apocalyptica. Te rezolvă imediat.
"trage peshtele ploaie" - 'Ai nu zău!
"ratb mihail sebastian" - Aici habar n-am ce să spun. Dacă ştiam istoria RATB...
"norocul prostului" - Cine prostu' şi care-i norocu'?
"prostul care are noroc" - Deja eşti insistent. Nu am noroc, dar e foarte probabil să fiu proastă. Am mai zis că nu stau bine la capitolul self-esteem (sâc!).
"i know it was you fredo" - Ok. I'm not Fredo!
"ce este fraza" - Ia mai du-te tu pe la ora de română. Dacă eşti cuminte şi atent, s-ar putea să afli.
"iti spuneam gabriela cotabita" - Ceeeeeeeee?!?!?!?!
"am gasit o virgina" - Sincere felicitări! Nu ne spui şi nouă secretul?
"genialitatea" - Căutarea care îmi aduce cei mai mulţi vizitatori conform Trafic.ro. Frumos. Aşa da!
"anca sandu music radio media (music|radio|media) "music me myself and i" - A început lumea să audă de blogul ăsta. Şi când te gândeşti că e singurul lucru făcut la nervi...
Apocalyptica - Nothing Else Matters/Inquisition Symphony [1998]
"plus mangalia" - Tot litoralul românesc e un mare minus. Serios.
"ce se poarta haine toamna asta euforia tv" - Am eu faţă de Euforia TV?!
"maine ma duc sa pun" - Murături?
"anca negru" - Nu-mi place culoarea asta.
"hi5 anca sandu" - Aţi vrea voi! Există, staţi liniştiţi. Da' e privat.
"martin gore hi5" - Nu cred că are. Încercaţi la MySpace.
"anca sandu cineva" - Sunt un cineva mic şi lipsit de importanţă, da.
"poze bill kaulitz cand canta" - De ce aş face aşa ceva cititorilor mei? Nu merită, zău.
"scandaluri despre bill kaulitz" - Scandalurile nu sunt despre, ci cu. Şi am mai spus că nu mă interesează DELOC ce face idiotul ăsta.
"medalia de onoare torrent" - Da, sunt de acord. Să ne trăiască, ce ne-am face fără!...
"laura sa te duc la mama nora" - Săraca fată, ce ai cu ea?!
"the entertainer" - Who is that?
"worst" - Kind of...
"music ma culc cand mi-e somn" - Recomand CU CĂldură Apocalyptica. Te rezolvă imediat.
"trage peshtele ploaie" - 'Ai nu zău!
"ratb mihail sebastian" - Aici habar n-am ce să spun. Dacă ştiam istoria RATB...
"norocul prostului" - Cine prostu' şi care-i norocu'?
"prostul care are noroc" - Deja eşti insistent. Nu am noroc, dar e foarte probabil să fiu proastă. Am mai zis că nu stau bine la capitolul self-esteem (sâc!).
"i know it was you fredo" - Ok. I'm not Fredo!
"ce este fraza" - Ia mai du-te tu pe la ora de română. Dacă eşti cuminte şi atent, s-ar putea să afli.
"iti spuneam gabriela cotabita" - Ceeeeeeeee?!?!?!?!
"am gasit o virgina" - Sincere felicitări! Nu ne spui şi nouă secretul?
"genialitatea" - Căutarea care îmi aduce cei mai mulţi vizitatori conform Trafic.ro. Frumos. Aşa da!
"anca sandu music radio media (music|radio|media) "music me myself and i" - A început lumea să audă de blogul ăsta. Şi când te gândeşti că e singurul lucru făcut la nervi...
Apocalyptica - Nothing Else Matters/Inquisition Symphony [1998]
4 octombrie 2008
Îmi place!
Maria e aici. Mereu atunci când cumva, undeva se pomeneşte de Antena 3. Sau de ştiri. Sau de televiziune.
Combate. Are argumente. Nu se lasă uşor. Mâini de fier în mănuşi de catifea.
S-a mirat atunci când am spus că mâinile fumătorilor au un farmec aparte şi sunt frumoase.
Şi îmi place că tastează în timp ce e în direct. Tastează de se aude până la mine, acasă.
Da!
Combate. Are argumente. Nu se lasă uşor. Mâini de fier în mănuşi de catifea.
S-a mirat atunci când am spus că mâinile fumătorilor au un farmec aparte şi sunt frumoase.
Şi îmi place că tastează în timp ce e în direct. Tastează de se aude până la mine, acasă.
Da!
***
Să vă povestesc cum am ajuns acasă înaintea troleibuzului? Da, era 69.
Am coborât la Orizont. Nu mai suportam să STAU. Pe loc şi în troleu. Aşa că am luat-o fain frumos pe jos, mai ales că trebuia să îmi fac şi abonament. Rezolv problema şi o iau la pas. Nu aveam nimic de făcut acasă. Cine mă grăbea?... M-am mai oprit, am luat nişte suc şi nişte chipsuri (copii, să nu faceţi ca mine). M-am uitat la copaci, la frunzele de pe jos (deprimant, credeţi-mă). Şi, când să deschid uşa scării, surpriză!... În spatele meu era 69, care oprea în staţie.
Am coborât la Orizont. Nu mai suportam să STAU. Pe loc şi în troleu. Aşa că am luat-o fain frumos pe jos, mai ales că trebuia să îmi fac şi abonament. Rezolv problema şi o iau la pas. Nu aveam nimic de făcut acasă. Cine mă grăbea?... M-am mai oprit, am luat nişte suc şi nişte chipsuri (copii, să nu faceţi ca mine). M-am uitat la copaci, la frunzele de pe jos (deprimant, credeţi-mă). Şi, când să deschid uşa scării, surpriză!... În spatele meu era 69, care oprea în staţie.
***
Azi mi-am deschis Google Readerul. 234 (două sute treizeci şi patru) de necitite. Staţi liniştitţi, am terminat de citit până la ora asta. Dar mă simt de parcă aş fi terminat din nou Baltagul. Senzaţii proaspete, din 1864 încoace!
Azi mi-am deschis Google Readerul. 234 (două sute treizeci şi patru) de necitite. Staţi liniştitţi, am terminat de citit până la ora asta. Dar mă simt de parcă aş fi terminat din nou Baltagul. Senzaţii proaspete, din 1864 încoace!
***
Ce dracu' am azi cu parantezele?!?!
***
Voiam să mai zic ceva. Şi nu mai ştiu ce. Las' că îmi aduc eu aminte.
Royksopp - Remind Me/Melody A.M. [2003]
***
Voiam să mai zic ceva. Şi nu mai ştiu ce. Las' că îmi aduc eu aminte.
Royksopp - Remind Me/Melody A.M. [2003]
3 octombrie 2008
Chestii - trestii
Sunt sătulă de oraşul ăsta idiot, îmi vine să mă sinucid de fiecare dată când trebuie să mă urc în rahatul de 69. E oribil. Şi mai am fooooooooaaaaaaaaaarteeee multe săptămâni de călătorit cu troleibuzu'. Ha!
Nu mai am timp, chestie pe care v-am mai spus-o de un milion de ori. Da' ce contează, facem un pic de aprofundare, că nu strică niciodată.
Mă uit la Antena 3. Vai, cât de crizaţi sunt ăştia, PĂZEA!, vine criza financiarăăăăăă!... Aoleu, ce ne facem!...
Vosganian e şi mai şi. Şi ce bine să îi vezi cum dau din colţ în colţ!
Da' de ce scriu eu despre politică?!
Da'... De ce?
Pink Martini - Symapthique/Sympathique [1997]
Nu mai am timp, chestie pe care v-am mai spus-o de un milion de ori. Da' ce contează, facem un pic de aprofundare, că nu strică niciodată.
Mă uit la Antena 3. Vai, cât de crizaţi sunt ăştia, PĂZEA!, vine criza financiarăăăăăă!... Aoleu, ce ne facem!...
Vosganian e şi mai şi. Şi ce bine să îi vezi cum dau din colţ în colţ!
Da' de ce scriu eu despre politică?!
Da'... De ce?
Pink Martini - Symapthique/Sympathique [1997]
2 octombrie 2008
Damn!
Era melodia aia de la Nightmares On Wax, "Damn!".
Chiar aşa mă simt, că nu ma ştiu cine mai dă doi bani pe mine. Ca self esteem-ul meu să se ducă în cap DE TOT, traficul a luat-o şi el în jos de vreo câteva zile.
Ieri am stat în pat, că mi-a fost rău. Măcar atât.
Azi - o luăm de la capăt. Ca-ntotdeauna. Hai sictir!
Nightmares On Wax - Damn/In A Space Outta Sound [2006]
Chiar aşa mă simt, că nu ma ştiu cine mai dă doi bani pe mine. Ca self esteem-ul meu să se ducă în cap DE TOT, traficul a luat-o şi el în jos de vreo câteva zile.
Ieri am stat în pat, că mi-a fost rău. Măcar atât.
Azi - o luăm de la capăt. Ca-ntotdeauna. Hai sictir!
Nightmares On Wax - Damn/In A Space Outta Sound [2006]
1 octombrie 2008
Oraşul de unde aş pleca şi mâine
Aici, în Bucureşti, sunt de când mă ştiu. De vreo trei generaţii, adică.
Acum ceva vreme, maică-mea tot zicea să ne mutăm ori în Braşov, ori în Timişoara. Motivul principal era cu totul altul, dar m-am opus.
La vremea aceea îmi plăcea Bucureştiul - nu mergeam zilnic, cu treabă, pe străzile minunatului oraş.
Acum, la vreo trei ani după propunere, aş accepta în secunda doi.
Pentru că: 1) este plin de praf. Dacă mai eşti şi răcit şi trebuie să te vânturi prin oraş, nu ai nicio şansă să te vindeci; 2) sunt oameni grăbiţi, sunt oameni răi, sunt oameni nesimţiţi peste tot; 3) e imposibil să te descurci cu RATB-ul, dacă nu cunoşti oraşul; 4) e prea mult zgomot pe stradă.
Şi aş tot continua, dacă nu mi-ar vâjâi capul. Dacă mai ştiţi motive pentru care v-aţi muta acum din Bucureşti, spuneţi.
Eu mă duc să mă întind.
P.S.: Ştiu că am cititori studenţi. Dragilor, vă urez an uşor la facultate, ştiu că aveţi nevoie. Baftă!
Acum ceva vreme, maică-mea tot zicea să ne mutăm ori în Braşov, ori în Timişoara. Motivul principal era cu totul altul, dar m-am opus.
La vremea aceea îmi plăcea Bucureştiul - nu mergeam zilnic, cu treabă, pe străzile minunatului oraş.
Acum, la vreo trei ani după propunere, aş accepta în secunda doi.
Pentru că: 1) este plin de praf. Dacă mai eşti şi răcit şi trebuie să te vânturi prin oraş, nu ai nicio şansă să te vindeci; 2) sunt oameni grăbiţi, sunt oameni răi, sunt oameni nesimţiţi peste tot; 3) e imposibil să te descurci cu RATB-ul, dacă nu cunoşti oraşul; 4) e prea mult zgomot pe stradă.
Şi aş tot continua, dacă nu mi-ar vâjâi capul. Dacă mai ştiţi motive pentru care v-aţi muta acum din Bucureşti, spuneţi.
Eu mă duc să mă întind.
P.S.: Ştiu că am cititori studenţi. Dragilor, vă urez an uşor la facultate, ştiu că aveţi nevoie. Baftă!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
Postări
