M-am uitat eu azi pe geam, înainte să plec de acasă şi am constatat că era lumina aia de vară, de dinaintea ploii. Aşa că am dedus logic - şi aristotelic - că e cald. Drept urmare, mi-am pus bascheţii mei purtaţi, jegoşi şi soioşi şi geaca de semi-primăvară.
Ies afară şi mă loveşte o pală de vânt rece. Foarte rece. Am simţit cu intra prin pânza din care sunt făcuţi pantofii ăia... Mi-am blestemat zilele şi asta a fost.
Cinci minute şi o staţie mai târziu, a început să plouă. Ok, asta e, se mai întâmplă.
Cert e că treişpe staţii mai târziu a trebuit să mă dau jos din troleu. Şi să mă lupt cu cheful meu care tindea spre zero, cu ploaia aia măruntă care mi-a udat bunătate de încălţări şi cu vântul. Semănam cu tipul ăla din genericul de la "Tânăr şi neliniştit", care se întorcea fermecător cu părul bătut de ceva ventilator...
Ah, da! Era să uit. Mi-a fost frig. Al dracului de frig. Aşa că mă întorc la cizme.
Schiller - Ruhe (Langspielfassung)/Best Of Ambient Lounge [2005]
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Postări
4 comentarii:
Da, se mai intampla. Dar merge si cu adidasii. Nu e ataaat de frig.
Cand eram mica si vedeam soarele iarna, doream sa ma imbrac cu un tricou si niste blugi. Si de fiecare data mamaie imi zicea "Vezi ca e soare cu dinti, te pacaleste. Te ademeneste sa iesi afara imbracata subtire tu avand impresia ca este cald si cand iesi iti este foarte frig si raceeesti. Deci ai grija, mamaita la soarele cu dinti!"
Si dupa 12-13 ani mai uit ca soarele de iarna are dinti. :))
Suna a poveste de adormit copii, doamne!
Povesti frumoase, pe care nu le-am mai auzit de mult.
Nu le duc dorul.
Tipul din genericul de la "Tanar si nelinistit"=))
Ce, nu era sauvage?! :P
Trimiteți un comentariu