28 aprilie 2008

Compromis

Am aflat prea devreme, după mintea unora, şi prea târziu, după a altora, ce-i ăla un compromis.
Nu există numai alb şi negru, există şi nuanţele de gri. Şi, culmea, astea sunt cele care dau culoare, care alungă monotonia şi fac totul mai interesant.
Compromisurile sunt nişte pete. Pe care mulţi le dosesc. Le reneagă, fără să-şi dea seama că ăsta le e trecutul.
Şi uită de vremurile în care era doar alb şi negru. În care drumul avea doar un sens, şi acela unic. Când, vorba celor de la Alphaville, sperau la tot ce avea să fie mai bun, dar se aşteptau la ce avea să fie mai rău.
Acum, Timpul le şuieră în urechi Sfârşitul. Şi încă nu văd că e prea târziu, mult prea târziu. Dar cer iertare. Şi se miră că nu o primesc.

Şi dacă mai era timp? Şi dacă înţelegeau mai devreme? Şi dacă pricepeau la timp ce au de făcut viaţa asta?
Şi dacă...?

Coldplay - What If/X&Y [2006]

3 comentarii:

Anonim spunea...

Fara compromisuri in viata am fii doar niste epave umane;)

Anca Sandu spunea...

De acord, dar se scrie "am fi"

Adda spunea...

da extraordinar.. my bad.. :| rectific.. ;) " fara compromisuri am fi doar niste epave umane";) am incheiat rectificarea;)