Pace!

Să-mi explice şi mie cineva de ce naiba toată lumea se ceartă, toată lumea are discuţii foarte serioase, toată lumea ţipă, toată lumea vrea ceva ieri, dacă se poate.
Nimănui nu-i place nimic, toată lumea se supără din tot felul de mari nimicuri, toţi au spume la gură.
Am uitat să zâmbim, să râdem. De mult n-am mai văzut o persoană care să râdă cu sughiţuri, până la epuizare, iar a doua zi să mă sune să-mi spună că a făcut febră musculară de atâta veselie.
Da, se pare că şi pentru bucurie e nevoie de antrenamente epuizante. Altfel, nu am avea nevoie de aspirine şi stat în pat trei zile ca să ne recuperăm după o porţie bună de râs.
Ceea ce mă face să constat că nici nu vrem să ne antrenăm. Râsul îngraşă. Ăla care a spus tembelismul ăsta nu trăieşte pe pământ, între oameni, probabil levitează cu trei dicţionare sub fund, încercând să le înveţe pe de rost.
Şi vă spun să îi lăsaţi pe cei nervoşi în pace, să-i ignoraţi. Zilele astea sunt prea frumoase ca să vi le consumaţi cu nişte prostii. Nu vă faceţi griji, toate s-or rezolva cumva, cândva...

Jose Gonzalez - Save your day/Veneer [2005]