E frig, e înnorat, e urât. Lumea zice că-i o toamnă frumoasă, eu spun că nici o toamnă nu e frumoasă.
Ascultam Vama Veche. Era vară, era cald, eram pe plajă şi lângă mare.
E toamnă şi e rece. De ce?
Mă chinui să fac paişpe mii de lucruri în acelaşi timp. Şi mi-ar ieşi de minune dacă, printr-o minune, ziua ar avea 48 de ore. Mă gândesc că aş avea timp fizic să termin tot ce mi-am propus să fac.
Şi weekendul e mult, dar mult prea scurt. Azi începe, mâine se termină. Vineri nu e weekend. Iar în noaptea de vineri spre sâmbătă sunt mult prea obosită. Deci rămâne o singura noapte de pierdut în muzică. Dezolant. Deprimant.
Mi-e dor de stilou. Mi-e doir de peniţa aia care se murdăreşte mereu cu cerneală şi mi-e dor de scârţâitul hârtiei sub mişcările grăbite ale încheieturii.
Enya - Someone Said Goodbye/Amarantine [2007]
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Postări
2 comentarii:
Daca pui si restul orelor din timpul saptamanii pierdute in muzica, cred ca ajungi undeva la o noapte intreaga. Greu sa functionezi fara muzica ta :)
E greu. E ca un soi de boala incurabila.
Ma gandesc ca stateam aproape in fiecare noapte cu muzicile in boxe (castile sunt duse de mult), imi vine sa ma arunc pe geam.
Trimiteți un comentariu