10 octombrie 2008

Să faci sport...

... în România e ca şi cum ai mărturisi că ai ciumă.

Când spui că nu ai timp de nu ştiu ce rahat pentru că te duci la antrenament, devii - automat - un idiot care-şi mişcă curul (cacofonie intenţionată). Serios vorbesc.
Pentru că românul e obosit din naştere. Pentru că - săracul - l-a obosit nevasta înainte şi vrea şi el să se uite la TV la nu ştiu ce meci. Eu nu înţeleg ceva. De ce naiba să TE UIŢI la cineva cum se mişcă, atunci când o POŢI face chiar tu?

Unii preferă statul. Nu zic, sunt o practicantă de seamă. Însă nu sunt fană a burţii care se revarsă peste curea. Sau a şuncilor ce vor, disperate, să se elibereze din pantalonii cu talia joasă. Sau a şuncuţelor de sub sutien.

Cine aleargă - măcar din când în când - ştie. Scapi de nervi şi de frustrări. Te simţi bine după ce pleci de acolo. Da, transpiri de te ia gaia, pleci în sprint de fiecare dată, sari, îţi suceşti glezna. Merită!

Tanghetto - Aire/Buenos Aires Remixed [2005]

Niciun comentariu: