5 februarie 2009

Tehnologii avansate de executarea şi menţinerea ordinii

Ieri se găsise maică-mea să facă un mişto crunt de mine. Şi-mi trimite un mail în care îmi zicea despre ce să scriu, dat fiind că ştie şi ea cât de greu e să n-ai subiect în ziua respectivă (ah, ce bine e să fie maică-ta blogger). Mbun. Ea se referea strict la şifonier, asta o să fac şi eu acum, dar să ştiţi că metodele astea se pot aplica oriunde, oricum, oricât, atâta timp cât vrei să exasperezi pe cineva foarte rău.

FAZA 1. Se ia un dulap enoooooorm. Cu loc să întorci trei maşini şi să faci 5 parcări laterale (cu Tico, bineînţeles). Se umple cu toate ţoalele pe care le ai, care ţoale, în momentul de care vorbim, sunt frumos călcate, împachetate şi parfumate. Acestea trebuie să fie aşezate pe cât mai multe categorii şi categoriuţe, eventual şi puse pe culori, ca să le găseşti mai uşor.
FAZA 2. Timpul trece. Respectivele haine se scot din dulap, în scopul în care au fost create. Dar evident că se scot într-o ordine total aleatorie, astfel încât vraiştea începe. Pe majoritatea le vei găsi ori la spălat, ori la călcat, ori pe unde le-ai lăsat după ce ţi-au fost date, de preferinţă în camerele care nu prezintă nici cea mai mică urmă de şifonier.
FAZA 3. Ai nevoie ATUNCI de ACEA bluză. Şi te duci să o cauţi cam pe unde ar fi locul ei, adică în dulap. Nu e. La călcat nu e. La spălat nu e, că nu ai purtat-o de foarte multă vreme. Unde picioru' mesei e?!!!! Foarte probabilă găsirea acesteia în camerele fără nici cea mai mică legătură cu şifonierul. De asemena, tot în acest stadiu al fenomenului, hainele încep să nu mai stea împachetate în dulap. Din motive necunoscute, bineînţeles.
FAZA 4. Deja bate la ochi vraiştea de acolo. Simţi un pic de remuşcare, dar când ştii că ai de făcut ordine în ditamai dulapul, parcă îţi vine să te mai culci un pic. Ceea ce se şi întâmplă.
FAZA 5. Te-ai obişnuit cu hazardul. Ai câteva locuri unde îţi ţii hainele, însă variaţiile sunt de-a dreptul (şi de-a stângul) năucitoare. Găseşti haine nepurtate în locurile unde ar fi trebuit să nu fie nici un fel de ţoală. Cei din jur încep să ţipe. Ba nu, să urle.
FAZA 6. Maică-ta îţi trimite mail cu temă aplicată. Ar trebui să faci ordine, dar ţi-e atât de lene... Vorba unui amic, ţi-e lene şi să scoţi ţigara din pachet. De aprins e inutil să vorbim.

Nu încercaţi aşa ceva acasă.

11 comentarii:

pirateonion spunea...

Norocul meu ca nu am multe haine. Dar si eu cand le scoot le fac praf si aud din partea mamei mele cele mai frumoase lucruri.

Eh, noi sa fim sanatosi.

A da! Ti-am dat leapsa :))

Doamna Mama spunea...

Melanjul se asezoneaza cu carti, caiete, post-it-uri, reviste, un caine si un motan cu jucariile lor!

Pe unde o-i fi ratacit copilul?

Maria Coman spunea...

ei bine, asta nu se va rezolva niciodata. sau cel putin nu pana in 30 de ani. 31, in fine. eu mi-am propus ca incepand de astazi sa fac ordine in cate o camera pe zi. sa arunc ce nu mai trebuie, sa dau ce e de dat, etc. azi n-am facut nimic. poate maine.

Anca Sandu spunea...

Usturoa, săr'na! În primă fază mă apuc să meditez. Şi scriu. :P

Mamă, copchilu' e cu-computeru slash leptoapa în braţe, scrie pe blog.

Maria, serios, ai o Natashă, ai un Stuart, la ce îţi mai trebuie ordine?
"Poate mâine" zic şi eu de vreo... patru luni, cam aşa. Poate mâine.

Doamna Mama spunea...

Daca trag de cablul computerului spui ca ajung la copil????? Nu imi cade nimic in cap? E tare riscant!

Pentru Maria, ca sa o incurajez: cea mai reusita ordine am facut-o cand am dat cam toata mobila. Atunci am luat pentru a mia oara totul la mana si pentru ca nu am mai avut unde sa le "cazez", le-am dat. In rest, fac ordine saptamanal, iar rezultatul la sfarsitul saptamanii urmatoare e cel descris pe blog!
Macar voi sa aveti spor, ca eu....

Bogdan spunea...

Aaahhh, women...

Anca Sandu spunea...

Ca voi sunteti mai ordonati, hahaha! :P

Maria Coman spunea...

doamna mama- eu m-am mutat acum vreun an juma', am aruncat tone de lucruri, acum parca au reaparut toate.

Scarlet Aurora spunea...

Prea tarziu. Am incercat deja acasa de vreo mie de ori... si continui sa incerc, dar mereu e aceeasi poveste: adopt o atitudine belicoasa, dau usa la o parte, cu hotararea ferma de a intra in dulapul inamic pentru a face selectia biblica. Si brusc, obosesc de atata efort, ma prabusesc pe pat... si acolo m-a uitat Domnul. Si dupa aceea zic si eu ca si Scarlett O'Hara: "Si maine e o zi..."
Maria, asa am promis si eu. Pentru ca si la mine au reaparut ca ciupercile dupa ploaie. Dar pana la urma e ca si minciuna numarul 1 a studentului: "De maine invat."

Maria Coman spunea...

scarlet- cam asa. de sesiuni am scapat, am dat de proprietate :)

Anca Sandu spunea...

Si noi am renovat minunatul apartament acu' un an jumate. TOTUL a fost aruncat. Acum e la fel, daca nu mai rau.
Eu nu mai cred ca exista vreo soultie. Poate doar bomba :)