tinerii pe străzi, în bistrouri, pe parapete,
se sărută întruna ca şi cum ei înşişi
n-ar fi decât nişte terminaţii
ale sărutului.
Se sărută, ah, se sărută printre maşinile în goană,
în staţiile de metrou, în cinematografe,
în autobuze, se sărută cu disperare,
cu violenţă, ca şi cum
la capătul sărutului, la sfârşitul sărutului, după sărut
n-ar urma decât bătrâneţea proscrisă
şi moartea.
Se sărută, ah, se sărută ca şi cum ar fi
în întuneric, în întunericul cel mai sigur,
ca şi cum nu i-ar vedea nimeni, ca şi cum
soarele ar urma să răsară
luminos
abia
după ce gurile rupte de sărut şi-nsângerate
n-ar mai fi în stare să se sărute
decât cu dinţii.
Nichita Stănescu
3 comentarii:
Vai, vai.
Nu sunt adepta mesajelor huliganice. Dar cateodata e nevoie.
Mai dati-va incolo de idioti ce sunteti, spammeri imbecili...!
<3 N.Stanescu
Ti-am dat si un Blogroll,foarte frumos blog ai. :)
Trimiteți un comentariu