23 octombrie 2008

Vama Veche. Un stilou

E frig, e înnorat, e urât. Lumea zice că-i o toamnă frumoasă, eu spun că nici o toamnă nu e frumoasă.
Ascultam Vama Veche. Era vară, era cald, eram pe plajă şi lângă mare.
E toamnă şi e rece. De ce?

Mă chinui să fac paişpe mii de lucruri în acelaşi timp. Şi mi-ar ieşi de minune dacă, printr-o minune, ziua ar avea 48 de ore. Mă gândesc că aş avea timp fizic să termin tot ce mi-am propus să fac.
Şi weekendul e mult, dar mult prea scurt. Azi începe, mâine se termină. Vineri nu e weekend. Iar în noaptea de vineri spre sâmbătă sunt mult prea obosită. Deci rămâne o singura noapte de pierdut în muzică. Dezolant. Deprimant.

Mi-e dor de stilou. Mi-e doir de peniţa aia care se murdăreşte mereu cu cerneală şi mi-e dor de scârţâitul hârtiei sub mişcările grăbite ale încheieturii.

Enya - Someone Said Goodbye/Amarantine [2007]

2 comentarii:

Anonim spunea...

Daca pui si restul orelor din timpul saptamanii pierdute in muzica, cred ca ajungi undeva la o noapte intreaga. Greu sa functionezi fara muzica ta :)

Anca Sandu spunea...

E greu. E ca un soi de boala incurabila.
Ma gandesc ca stateam aproape in fiecare noapte cu muzicile in boxe (castile sunt duse de mult), imi vine sa ma arunc pe geam.