3 mai 2008

Duminica dimineaţa, vara

Îmi plac dimineţile de vară, duminica. E ultima dimineaţă. E ultimul început. Şi, de obicei, e singurul început de zi în care fac nimic. De fapt, fac o grămadă de lucruri constructive pe care zilele de lucru nu mă lasă să le fac: ascult muzică, am timp să cânt sub duş (şi timp să îi compătimesc pe vecini), timp pentru cele mai bune filme, pentru plimbat, pentru observat feţele oamenilor de la geamul meu. Timp să mă cert copilăreşte cu oricine. Timp.
Duminică dimineaţa timpul nu mai e duşman. E prietenul acela vechi, care te-a învins odată, demult, la şah. Şi e prietenul care ţi-a încărunţit părul, şi cel care ţi-a făcut copilul adult, şi cel care ţi-a luat baston şi o pungă de medicamente, şi dioptriile mai mari...
Dar duminica dimineaţa e timp pentru orice. Timp să fie timp. Doar timp.

P.S.:E sâmbătă.

Maroon 5 - Sunday Morning/Songs about Jane [2002]

2 comentarii:

alexandra spunea...

F interesant. Cum te macina pe tine toate chestiile legate de oameni. Sigur vei lucra la un post de radio cu o emisiune intitulata Vocea poporului ori vei avea un post in care te vei implica in relatiile cu publicul :) So good luck. Dar n-am inteles daca e sambata de ce scrii despre duminica ? Scrie si despre sambata:)) pa ..

Anca Sandu spunea...

1)Drept sa-ti spun, da, emisiunea mea va fi cu si despre oameni, dar nu cred ca se va numi "Vocea poporului"... ;)
Ma macina chestiile legate de timp si, ca sa citez dintr-o poezie de-a mea (sac!) timpul e un zeu fara de oameni. Ajungem la concluzia fireasca [virgula] ca cele doua notiuni sunt indisolublie, deci nu poti sa scrii de una fara sa pomenesti de cealalta.
Timpul ma macina, ca pe noi toti, din pacate. Deci ma macina si lucruile legate de oameni.
2)Era de fapt sambata, dar eu eram convinsa ca e duminica. E vorba de o aluzie extrem de subtila referioate la festele pe care timpul le joaca oamenilor.