Misread

Mi-ar plăcea să cred că tot ce mi s-a întâmplat până acum e un vis urâţel, avut într-o noapte în care patul era prea rece şi pătura prea mare. Mi-ar fi plăcut să ştiu că noaptea e doar a mea şi că pot să fac ce vreau la zenit, că aş putea să plec la Polul Nord la fel de bine cum aş putea să mă duc în Caraibe şi să nu mă mai întorc (analizând situaţia, am realizat că la Polul Nord e prea frig; rămâne varianta cu Insulele Caraibe). Aş vrea să-mi iau chitara şi să cânt, sau mai bine să mă pierd pe acordurile Cafe del Mar. La fel de bine cum aş putea să beau un espresso dublu de la illy sau să îmi iau un hard extern cu memorie de un terra, boxele şi-un laptop şi să plec, să plec doar eu şi muzica...

Tot ce mi s-a întâmplat nu e doar un vis urâţel, ci e chiar realitatea. Cam urâtă, într-adevăr. Noaptea nu e numai a mea, e şi a noctambulilor ce-şi plimbă maşinile la orele astea mici din noapte. La zenit, în timp ce mâncam, am constatat că bătea vântul. Deloc încântător. Nu, nu pot să plec nici la Polul Nord şi nici în Caraibe. În ceea ce priveşte zdrăngănitul din chitară, nu ştiu decăt două acorduri (A Major şi F Major, pentru connaisseuri); cât despre Cafe del Mar, ce să zic... acum, în boxele mele, cântă, minunat - ce-i drept -, Kings Of Convenience. Nu am nici cafea illy şi nici maşinărie din aia de făcut espresso, aşa că îmi pun pofta în cui. Să plec doar eu cu muzica... Ăsta e doar un vis aflat la ani-lumină. Mă gândesc că, totuşi, viaţa asta oi reuşi ceva în sensul acesta....

Melodia pe care o ascult obsesiv de ceva timp este Kings Of Convenience - Misread. E genul ăla de cântec care numai că nu te imploră să pui capul pe pernă şi să te laşi dus de tsunami-ul armoniilor... Pentru că da, chitara, pianul şi vocile celor doi solişti se încheagă atât de bine, încât ai senzaţia că tot şi toate sunt ale tale. Şi că, de fapt, tu ai citit greşit acel conditional-optativ din dorinţele tale.

Tot ce am trăit până acum este un vis urât, într-o noapte în care patul era prea rece şi pătura prea mare. Noaptea e doar a mea şi a lui şi la zenit pot să fac ce vreau. Pot să plec la Polul Nord la fel de bine cum pot să mă duc în Caraibe şi să nu mă mai despart de albastrul acela divin. Îmi iau chitara şi învăţ să cânt, mai apoi uit de mine pe acordurile Cafe del Mar. Îmi cumpăr cafea şi espressor illy şi vorbesc cafeaua aia cu cineva la care ţin foarte mult. Şi fac rost şi de hard extern, şi de laptop, şi de boxe şi plec...

Kings Of Convenience - Misread/Riot On An Empty Street [2004]