Noapte

Cineva a observat că articolele mele sunt publicate, în majoritate, la ore mici din noapte. M-a întrebat de ce. Şi răspund acum.
Noaptea este, după zenit, cel mai frumos moment al unei zile (?!). Deşi ador lumina şi urăsc cu patimă întunericul, noaptea mă invită la introspecţie. La analiză. La liniştea din armonii, căci numai noaptea pot să ascult Gotye, Nightmares on Wax, Sofa Surfers, Thievery Corporation sau compilaţii ca Erotic Lounge (bine, asta se presupune că e făcută pentru noapte), Cafe Del Mar sau Buddha Bar.
Noaptea, tot ce este împrăştiat se aşează la locul său şi tot noaptea este momentul în care nicio clipă nu este irosită.
Noaptea am timp să stau, am mai spus că, după o perioadă de activitate intensă, îmi place să stau. Să mă relaxez, să ascult doar notele ce curg dinspre boxe înspre vene, nu şi vorbe inutile.
Da, noptea sunt în elementul meu. Noaptea pot să vad cu adevărat ce mă înconjoară.
Şi o zi fără o noapte este ca un puzzle cu o piesă care lipseşte.

Gotye - Puzzle With a Piece Missing/Like Drawing Blood [2006]