Vară, ploaia

E unu noaptea. Pe stradă - câte o maşină rătăcită, fereastra - deschisă, muzica - mereu în urechile mele.
Miroase a ploaie de vară. Miroase a asfalt ud şi miroase a verde proaspăt. Închid ochii - niciun bec aprins. Doar muzica îşi susură armoniile... Da, este una din rarele dăţi când e dată încet.
Îmi doresc să plouă. Dintr-o dată, să fiu surprinsă. Mult, să am timp să savurez. Vara, nu-mi plac ploile scurte. N-au cap şi n-au coadă.
Vreau ca dimineaţa să fie senină, să mă orbească soarele şi să mă trezesc (camera e orientată înspre est). Apoi să se înnoreze şi să plouă. Să plouă din belşug. Să stau tolănită într-un şezlong, sub o umbrelă, pe o pajişte care să înverzească de ploaie. Iar dacă adie vântul, să am şi o pătură pe care să o trag peste mine.
Uite cum sar din cameră pe pajişte....!

Realitatea? Deschid ochii şi văd că nu sunt singura din noapte. Nu miroase decât a gaze de eşapament. Şi tocmai s-a pus verde la stop, şi sunt multe, multe maşini care trec pe stradă...

Nigel Hayes - In The Park/Jazz Vibe: Lounge Selection [2006]