5 septembrie 2008

E plină lumea de idioţi

Într-una din utopiile mele legate de Planeta Pământ, se făcea că se găsea inteligenţă căcălău, la pachet cu simţ al umorului extrem de dezvoltat la fiecare specimen şi spirit de echipă, plus simţ al măsurii şi al penibilului.
Într-una din realităţile minunatei planete, se face că e plin de cretini, de tembeli, de proşti şi de ipocriţi.
Am obosit să îi ignor, asta după ce m-am săturat să mă lupt cu fiecare. Mă apucă toţi nervii când îi văd că sunt mulţi şi împreună. Şi fac ceea ce persoanele cu un IQ mai puţin jenant nu sunt în stare să facă: sunt solidari unii cu alţii, ei între ei.
Şi devine mai mult decât imposibil, oricât de mult cojones ai avea, să te baţi cu ei. Că - vrei, nu vrei - de multe ori (asta ca să nu zic aproape întotdeauna) eşti nevoit să le suporţi idioţenia afişată cu mândrie. "Cine e mai idiot ca mine?!"...

Gary Jules - Mad World/Trading Snakeoil For Wolftickets [2003]

6 comentarii:

Anonim spunea...

Comentez aici, caci nu cred sa va mai uitati la postarile anterioare, desi la ele voi face referire.
In primul rand, v-as recomanda, tie si dlui. "cetatean Popescu", Phychologies Magazine de luna asta. Acolo veti putea citi cateva articole interesante despre politete si sfantul "multumesc".
Dragi copii (amandoi sunteti asa pentru mine) pentru a putea fi politicos iti trebuie extrem de mult si extrem de putin in acelasi timp.
Mult, pentru ca trebuie sa fi impacat cu tine, sa te accepti pe tine pentru a putea sa ii accepti pe cei din jur, sa renunti la inividie indiferent ce au ceilalti si tu nu, sa te porti cu cei din jur, indiferent daca e om sau animai, asa cum vrei tu sa se poarte ei cu tine (aici pot sa va spun mai multe, dar numai voua). Si mai e ceva - in socitatea de azi, anumite "zicale" (nu stiu cum as putea sa le numesc) gen "sa traiesti viata din plin" sunt aplicate ad literam - sa traiesti tu bine, indiferent daca pentru asta calci pe cadavre sau nu.
Si putin, pentru ca trebuie doar sa zambesti, si sa spui "va rog" si "multumesc".
Credeti voi oare ca in societatea in care traim se va putea renunta la invidie si la orgoliu pentru ca mintea sa se poata concentra pe cat e de frumos sa traiesti? Sau sa incetam sa ii acuzam pe ceilalti de raul din jur?
Mi se pare extrem de greu, dar nu imposibil. Este vorba doar de educatie - inceputa la scoala si continuata acasa! (am rostit deja doua cuvinte=concepte care comporta comentarii!
Eu inca nu am gasit punctul de unde ar trebui inceputa corectia societatii. Am inceput cu mine!

Anca Sandu spunea...

Stai linistita, la postarile anterioare e activata moderarea comentariilor, deci cel putin eu vad acele opinii.
Parca Dalai Lama zicea ceva pe tema asta, "Fii schimbarea pe care vrei sa o vezi", asta daca imi aduc eu bine aminte.
Ai perfecta dreptate, pentru ca nu de la celalalt trebuie sa vina schimbarea, ci de la noi.
"Cat de frumos e sa traiesti" - cine naiba intelege, in esenta ei, expresia asta?!
Si nu uita un lucru. Educatia se incepe acasa, se continua la scoala si se termina in societate.

Cetateanul Popescu spunea...

Daniela,
la 40+ e greu sa mai fiu copil; dar iti multumesc, iau zisele tale ca un compliment la adresa tineretii spiritului meu ;-)

Indreptarea "societatii" incepe cu noi. De la noi. Iar primul pas, dupa cel cu aia 7 ani de-acasa, este sa rupem tacerea. Sa protestam. Sa spunem cand, daca si ce nu e in ordine. Iar ceea ce facem aici, la Anca, si in alte parti este parte din acest prim pas.

Printre altele, si noi suntem medicul si cura Romaniei.

Anca Sandu spunea...

Si cum rupi tu tacerea, cand peste tot iti spun ca mai bine taci si inghiti, ca oricum nu se va schimba nimic?
Parintii adultilor de maine nu fac nimic (bine, mai sunt si exceptii) ca sa trezeasca spiritul asta revolutionar in copii de azi.

Si ar fi bine ca blogurile sa serveasca numai la descoperirea (dezvelirea, daca e mai potrivit) defectelor societatii.

Anonim spunea...

In primul rand scuze! Nu la varsta ma refeream, caci atunci nu am avea ce cauta in dialog cu Anca. Suntem copii pentru ca visam la ziua in care, mergand pe strada, vom putea sa raspundem la zambetul oricui cu un zambet, chiar daca nu il cunoastem! Cand vom sti sa ii respectam pe ceilalti respectandu-ne pe noi! (Iar fac filozofie! As incepe cu ce e mai simplu - spalatul, ca tot facea Anca un comentariu pe tema asta prin iulie!)
Dar poate tu ai curajul sa protestezi azi, pe strada, in Romania, daca e ceva ce nu iti convine. Eu nu am acest curaj - ma simt singura si stiu, ca desi am dreptate, nimeni din jurul meu nu intervine! Sunt singura in fata impolitetii, a mojiciei si badaranismului - fizic, mai ales, cand risti sa fi batut mar fara ca nimeni sa nu intervina, desi toti, in gand iti dau dreptate.
Spui ca ar trebui inceput cu cei 7 ani de acasa. Dar acasa cine sa faca educatia? Ce vad copiii acasa sau pe strada? Cine sa le spuna ce e bine si ce e rau, cand asta vad la parintii lor? Atunci sa incepem cu maturii! Iar acolo ai sa intalnesti o opozitie imensa la cei in cauza si un "nu e treaba mea!" la cei ce ar putea face ceva, dar e mai comod sa nu intervina sau sa nu-si asume responsabilitatea!

Anca Sandu spunea...

"Suntem copii pentru ca visam la ziua in care, mergand pe strada, vom putea sa raspundem la zambetul oricui cu un zambet, chiar daca nu il cunoastem!" - ce definitie misto!

"Nu la varsta ma refeream, caci atunci nu am avea ce cauta in dialog cu Anca." - asta a fost livrata cu mantaua... =))