La Guitarra

Ascultam Strunz & Farah - Heat of the Sun şi mă gândeam că e atât de uşor şi totuşi atât de greu să pui căldura soarelui în armonii.
Astăzi - o zi superbă. De vară, deşi e de-abia începutul lui mai. Aştept vara, să am tot timpul din lume să observ oamenii. Să mă duc la Romană şi să stau la o masă la McDonald's, cu un espresso în faţă, nefăcând nimic altceva decât să observ şi să analizez. Pentru că după un an în care nu am făcut decât să acţionez, simt nevoia să stau. Pur şi simplu să stau, cu ochii - ţintă în tavan. Ştiu că nu voi rezista mai mult de o oră, dar măcar îmi voi fi văzut visul împlinit.
Al Di Meola - Mediterranean Sundance e o altă piesă superbă. Senzaţional şi chitaristul - dacă l-aţi văzut interpretând melodia asta ştiţi despre ce vorbesc. Iar dacă nu, aflaţi că i se plimbă degetele pe grif ca şi cum ar fi avut chitara drept ursitoare. Şi, ca să revin la Mediterranean Sundance, mi-aş dori să fiu undeva pe o plajă, marea să nu se mai termine. Deocamdată sunt nişte vise, dar la vară....
Vorbeam de ziua de azi, care a fost una superbă. Nici prea cald, nici prea frig. Perfectă pentru stat la soare şi cântat la chitară.
Chitara. Un instrument greu, dacă e să ne uităm la Al Di Meola, Paco De Lucia, John McLaughlin. Uşor, dacă e să ne uităm la rockerii mai mult sau mai puţin supăraţi pe viaţă.
Un instrument în a cărui cutie de rezonanţă stă multă pasiune, dacă e armonie.
Chitara - o femeie.

Strunz & Farah - Dark Fire/Heat of the Sun [1995]