10 iunie 2008

Norocul prostului

V-a căzut vreodată vreun ghiveci cu flori chiar în faţa voastră? Mie nu, dar mi s-a întâmplat ceva mult mai specatculos: mi-a căzut un calorifer pe picior.
În weekend am fost la munte, la cota 1400 şi am fost cazată chiar la Hotelul Cota 1400, care este încă în renovare.
Ajung în cameră, desfac bagajul, observ peisajul care, fie vorba-ntre noi, era magnific. Ca atare, zic să fac o poză. Iau aparatul şi mă aplec peste pervaz (de menţionat că era foarte lat, în jur de un metru). N-apuc să fac poza că simt ceva rece cum se îndrepta spre picioarele mele. Mă dau în spate cât să observ caloriferul căzut şi stând într-o rână. Până să am vreo reacţie, mă trezesc cu măgăoaia de fier pe jos, peste glezna mea.
În timp ce mă tăvăleam pe jos de durere, colega mea de cameră, Alina, vine şi ea să vadă ce s-a întâmplat. Caloriferul trona lângă perete, eu urlam de durere. Senzaţional!!
Mă lasă durerea, încep să mă agit după persoane avizate care să vină să vadă ce e de făcut. Găsesc şi persoanele respective, mă duc la recepţie să le spunem ălora că le-a căzut caloriferul peste mine. În mod suprinzător, tipa de la recepţie a reacţionat foarte bine, n-a făcut niciun fel de fiţe; eu mă aşteptam să ne facă un scandal monstru.
Vin şi muncitorii să pună la loc caloriferul, eu începusem deja să studiez cum naiba era fixat în perete. Dragilor, aflaţi că erau nişte găuri de se vedea pe partea cealaltă, afară, cu tencuială în jurul lor. M-am îngrozit. Nici nu s-a pus problema să repare găuroacele alea, au dat unele noi şi au fixat caloriferul. Marele meu noroc a fost că instalaţia era de pexiglas şi, deci, nu s-a spart nicio ţeavă, ca să nu mai spun că nu era apă în circuit şi, în consecinţă, caloriferul gol şi mult mai uşor; patul era suficient de departe de calorifer încăt să pot să mă dau suficient înapoi şi să nu-mi prindă tot piciorul.
Iniţial, pe gleznă am avut trei zgârieturi, apoi s-a umflat şi s-a dezumflat de mai multe ori. Acum este bandajat şi un pic vânăt, îl simt umflat. De menţionat că în primele 24 de ore nu am facut nimic, că n-aveam nici gheaţă, nici faşă elastică, nici creme. Şi m-am şi plimbat vreo 5 kilometri prin Sinaia cu glenza nebandajată, netratată.
Dacă vă duceţi la hotelul ăla şi sunteţi cazaţi la camera 201, avţi grijă la calorifer. Dacă vreţi să faceţi o poză ca tot omul, cade de nu vă vedeţi!

Noi să fim sănătoşi!...


The Doors - Hyacinth House/L.A. Woman [1971]

Un comentariu:

alexandra spunea...

=)) Fenomenala istorisire:x