4 noiembrie 2008

S-ar părea că-i grevă...

...dar nici eu nu ştiu ce să mai zic. Unii profi sunt în grevă şi nici nu vin la clasă, alţii vin şi ascultă/pun note.
E o vraişte generală, nimeni nu ştie nimic, toată lumea vrea acasă. Şi, drept să vă spun, o zi ca asta e mult mai obositoare decât una normală, în care mai faci şi altceva în afară de frecat menta.

Eu sunt de acord cu greva asta. Nu atât prin prisma faptului că îmi mai şade fundul şi p-acasă, cât prin cea a faptului că mi se pare absolut imbecil să vină nu ştiu ce profesor şi să-ţi spună că, după 10 ani de activitate şi cu toate gradele luate, are salariu de 10 milioane. Vorba cuiva, asta a ajuns profesie de lux. Trebuie să existe cineva care să te susţină acasă (delicat spus), ca să poţi să vii la oră decent imbrăcat, cu nişte cărţi din care să te documentezi şi cu chef de lucru.
Desigur, n-a zis nimeni că asta e o pădura fără uscăciuni. Că sunt şi profesori care-şi bagă... cărţile în geantă şi banii în bancă, e de la sine înţeles. Şi, în condiţille de faţă, au scuze. Sunt curioasă ce se va întâmpla în momentul în care vor rămâne fără "motivările" astea.
Părinţii? Da, de acord.
Oricât de bun ar fi un sistem, nu poate suplini lipsa celor 7 ani de acasă. Dar noi vorbim de un sistem bolnav, în care intri deştept şi ieşi prost, asta de o parte a catedrei. De cealaltă parte, rişti să mori de foame şi să nu-i pese nimănui de performanţlele elevilor tăi.
Da, am făcut performanţă. Şi nici acum nu-mi dau seama la ce mi-a trebuit. Tot ce am primit au fost nişte bucăţi de hârtie cu numele meu trecut pe ele. Zac aruncate pe un raft.

The Doors - People Are Strange/The Best Of The Doors [1985]

Niciun comentariu: