3 ianuarie 2009

Să mâncăm şi să bem

Mă enervează foarte rău faptul că nu se întâmplă nimic. Toată lumea doarme, toată lumea e în nu ştiu ce vizită, nimeni n-are chef.
Aşa încât, după lupte seculare care au durat câteva zile, am convins-o pe maică-mea să mă scoată undeva în oraş. Ea a înţeles că trebuie să mă trezească de la 12 ziua şi că trebuie să mă şi plimbe până la minunata locantă. Dar pizza a fost bestială. A propos, de Sărbători am mâncat vreo cinci sarmale - cu totul! - şi sunt perfect sătulă de ele.

Şi stăteam eu şi mă gândeam la toţi oamenii ăştia hămesiţi, care spun(eau) că, deşi au făcut cumpărăturile pe 24, pe 26 s-a terminat toată mâncarea. CÂT dracului să mănânci? Şi mai ales ce?
Sarmale?! Câte sarmale de câte ori pe zi?
Pâine? Cu câtă pâine să te îndopi să o termini pe toată într-o zi?
Friptură? Mai dă-o dracului de friptură, nu ai carne în sarmale?
Cârnaţi, caltaboş, tobă? Doamne iartă-mă, te saturi la un moment dat de atâta carne!

Ca să nu mai spun că totul e stropit (sună ca dracu', da' asta e!) cu multă băutură. De orice fel. Ţuică, vişinată, afinată, vin alb, vin roşu, whiskey, lichior, cognac, tequilla, şampanie, rom, vodcă, ORICE!

Asta, eventual, după ce au ţinut tot postul de Crăciun. Ca să fie treaba treabă. Să ştie oamenii de ce se zvârcolesc de durere pe holurile spitalelor.


Exact acelaşi lucru se întâmplă pe la toate sărbătorile. Am trecut pe lângă un hypermarket (Billa cred că era) şi parcarea era plină. Am înţeles, Sfântul Vasile. Da' mă gândesc că ai mâncat de Revelion, de ce ai mai mânca şi de Sf. Vasile?! Şi mai vine şi Sfâtul Ion...
Că e Paştele, că e Sfânta Maria (noroc că nu dau de băut cu astă minunată ocazie, că altfel...), că sunt Floriile - nu are nici cea mai mică importanţă. Dacă nu te aşezi la masă, să bei şi să mănânci, nu eşti român.
Toată lumea se uită lung la mine când constată că mănânc foarte puţin din toate prostiile astea pline de grăsime şi foarte grele. De ce?! Vine foametea? E criză financiară? E Crăciunul?

Şi chiar şi aşa, dacă ai băutură şi mâncare la discreţie, nu trebuie să bei şi să mănânci până cazi sub masă. Până la urmă, e vorba de o oarecare decenţă. Faţă de tine, ca om, şi faţă de ceilalţi. Sau nu?!

LE: Fără absolut nici o legătură cu articolul, fiţi atenţi cum se cheamă acest minunat costum de baie. Deci da?!

7 comentarii:

Deea spunea...

Nici eu n-am prea mancat de sarbatori.. de fapt, nici eu nu prea ma indop cu toate chestiile intinse pe masa la ocazii de genu' asta (desi sunt pofticioasa din fire). Nu-mi plac nici mie mancarurile grase si alte cele.. si am aceeasi senzatie ca indopatul pana la refuz de sarbatori e ceva specific romanilor.

Apropo de faza cu supermarketu', am mers in ultimele zile din 2008 prin oras si peste tot era PLIN, plin de tot, ca se parca inclusiv pe centura si se pandeau locurile ca la balamuc :>

Anca Sandu spunea...

De unde deduc ca nimeni nu are ce face.

Anonim spunea...

Eu in niciun an nu mananc de sarbatori, loboda, pfitie ..nici sa nu mi le dai sale gust, nu mi-au placut niciodata. In ajun de Craciun mancam la renumitul Mec. Vorba ta, cat sa mananci? In loc sa dai banii pe alea, mai bine iti iei un mp4-iPod-ceva-de-ascultat-muzica (tocmai am constat ca mi-am pierdut mp4-ul.). Las' ma ! noi sa fim sanatosi! xD

Cu drag,
usturoi >:P

P.S: frate, eu nu te vad cand esti on pe mess. e frustrant. ~.~

Anonim spunea...

Recunosc, am pacatuit. Mi-a placut la nebunie sunca. Si am luat vreo 2 chile, sa am de unde da jos in sesiune:D

Anca Sandu spunea...

Usturoi, nici nu trebuie sa vezi. Cand ai timp si chef, just buzz me. Daca sunt acolo si am si timp, iti raspund. Daca nu, nu. E simplu.

Flavia draga, la mezeluri rup. Sunca mi se pare ca intra tot aici. Deci se accepta.
Si bine ca mi-ai adus tu aminte ca am un ianuarie de cosmar. Un ianuarie cu munca cat pentru tot 2009. Vai, Doamne!

H2O spunea...

inca nu am reusit sa inteleg care e scopul mancatului si bautului pana cazi sub masa sau ajungi pe patul de spital...

Anca Sandu spunea...

Păi nici io. Da' de fapt, nu cred că există vreun scop. E doar de doru' lelii, că tot e concediu şi nu avem ce face.