16 decembrie 2008

Seulement pour moi

Pentru că iar am o săptămână de iad şi pentru că mi-am dat seama de asta după ce a trecut greul - adică ziua de luni. Mă gândesc foarte serios să iau o pauză sau măcar să nu mai scriu în fiecare zi, pentru că am ajuns la un oarecare nivel de saturaţie şi de plictiseală din cauza căruia nu mai am cum să scriu posturi mai consistente, cu cap şi coadă, subiect, premise şi argumentaţii.

Pe de altă parte, asta înseamnă că încep să mă lenevesc. Rău de tot. Fără vreo şansă de revenire. Pentru că nu m-am mai urcat pe bicicletă de astă vară. Pentru că nu am scris de un car de vreme o poezie - deşi am idei cu duiumul, nu asta e problema. Pentru că îmi ia un an să citesc o carte. Pentru că scriu mult mai puţin - mă refer la conţinut.
Sau nu mai am timp?

Să ne înţelegem (şi se ştie el pe el cel căruia îi este adresată partea de articol): blogul ăsta nu e făcut pentru cititori, pentru trafic, nu e un generator de conţinut on-line. E doar o redută, ultima dintre ele. O redută de-a mea, şi nu de-a ta. E un blog pentru mine - şi nu pentru tine.

In-Grid - Non, Je Ne Regrette Rien/La Vie En Rose [2004]

5 comentarii:

Anonim spunea...

Asta inseamna ca nu ar trebui sa te mai citesc, nu? :D

Cetateanul Popescu spunea...

Si daca totusi blogul are cititori... si daca cititorii chiar te citesc... si dupa-aia au impresia ca pot spune ceva cu substanta, pe langa tine... si daca unii chiar o spun...

(a) putem considera ca - putin-putin - blogul e si al cititorilor?

sau

(b) putem zice noi, cititorii, ca tragem cu ochiul peste gard?

Which one will it be?

Anca Sandu spunea...

Ok, rectific.

Blogul e al meu si al cititorilor care au inteles ca blogul e al meu.

Bogdan, faci cum vrei :D ;)

Cetatene, trageti cu ochiul peste gard atat cat va las eu. Cause I'm the boss! :D

A propos, thanks for being here!

Cetateanul Popescu spunea...

Oh, eu sunt pe-aici mai mereu... cam ca aia cu "era pe cand nu s-a zarit / azi o vedem, si nu e"

Anca Sandu spunea...

Azi te vedem si esti! :P