14 august 2008

Bloggerului român de top

Îmi ies din minţi când văd ca scrii prost. Dacă ştii că scrii prost, aşa cum susţii, stai dracului la tine acasă. Şi nu-ţi mai da aere de Tăticul Lor. Văd negru în faţa ochilor când trânteşti câte o concluzie stupidă după ce ai luat o ştire de pe un flux. Şi e şi mai negru când faci asta de mai multe ori pe zi. Îmi vine să te strâng de gât atunci când văd că dai sfaturi ălora care-s mai mici şi mai proşti. Şi le spui ce să scrie, şi cum, şi cât. Şi, eventual, câte coloane să aibă în pagină.
Mă enervează când te lauzi cu marile tale întâlniri. Şi cu marii tăi prieteni. Şi cu marile tale panseuri de copil de generală.
Aprobi doar comentariile care te ling bine. Ale celor care au orgasm multiplu când iţi citesc inepţiile.
Culmea e că faci bani. Ţi se pare că iţi sunt cuveniţi. Şi te lauzi.
Nu-ţi bagi în seamă cititorii. Eşti vedetă şi n-ai timp.
La două luni de la înfiinţare, ai 1800 de vizitatori pe zi. Asta după ce ai comentat articolele de pe gsp.ro. Şi ai mai spammat un pic, just for the fun of it.
Eşti tare prost. Şi ştii de ce? Pentru că ai uitat vremurile în care aveai 5 unici pe zi.

Iar cei care au ceva de spus, care cred în ceea ce scriu, care depun efortul de a scrie o dată pe zi, dar foarte bine, care fac lucrul ăsta cu sufletul, sunt undeva, pierduţi, în spatele tău.
Roata se va întoarce, asta e clar. Când, oare, când?

Pink Floyd - Another Brick In the Wall (Part I)/The Wall [1979]

Niciun comentariu: