18 august 2008

Restaurante de fitze. Divina comedie

Astăzi. Prea cald, nimic de făcut. La televizor - plictiseală maximă. Cu excepţia medaliilor luate de fete la Olimpiada de la Beijing. Toate, dar absolut TOATE emisunile la care mă uitam sunt în vacanţă. Sau în week-end, depinde cum priveşti. Şi eu nu am cum să ajung la mare, să râncezesc pe plajă... Nu-mi place, nu-mi place.

Pe seară, tradiţionala ieşire cu Domnu' Tata. Mergem noi, ne plimbăm un pic prin Herăstrău şi - la un moment dat - ni se face foame. Şi zicem să ne îndreptăm spre locanta unde mâncăm noi de obicei, şi anume La Papi. Stelele nu s-au aliniat cum trebuie, pesemne, că era închis.
Şi unde dracului să mergi, că era şapte şi cam peste tot pe unde voiam noi era pe bază de rezervare. "Şapte seri" ne-a rezolvat problema (mulţumim pe această cale). Ne-am hotărât să mergem la Casa Veche, un restaurant cochet (aşa părea de afară) de pe George Enescu.

Intrăm. Nimeni nu ne bagă în seamă. Ştiu, cel puţin eu sufăr de nebăgare în seamă, dar câteodată e nevoie. De băgare. În seamă, zic.
Ne aşezăm la masă. Dupa vreo cinci minute, apare un nene cu meniurile. În sfârşit! Noi - lihniţi de foame fiind. Vine partea bună - aveau foarte multe feluri de pizza. Şi măcar am avut timp să ne gândim.
Vine într-un final să ne ia comanda. Nişte pizza, nişte apă, un frappucino (în meniu scria că e cu Nesquik, cu Nesscaffe şi încă ceva; Nesquikul lipsea cu desăvârşire, şi nici gust de Nesscaffe n-avea (am băut atâta Nesscaffe înainte să trec la categoria grea - illycaffe - încât recunosc dintr-o mie cafeaua aia). Pizza - cel puţin dubioasă. Mi-am luat ceva cu mozarella, şuncă şi cartofi prăjiţi (?!), care cartofi erau din ăia de la pungă. Care, evident, nu se pun la cuptor. Şi care erau nefăcuţi (sau aşa mi s-a părut mie). Sosul dulce - hidos. Oribil. Avea gust de ceva fermentat. Şi numai natural nu părea. Ca să nu mai spun că pizza n-avea sare. BLEAH!
Nici nota n-a ajuns la timp. Şi aici e una din nelămuririlele mele: nici măcar atunci când trebuie să-ţi ia bani, chelnerii nu vin la timp. Ceea ce mi se pare culmea prostiei. Da' în fine.
Trebuie să menţionez că în aceeaşi incintă avea loc şi o nuntă sau ceva asemănător. Am dedus după împopoţonarea maşinilor parcate şi după ţinutele feşăn ale doamnelor şi domnilor. Am râs de era să mor.

Acu' numai bine nu mă simt. Am luat un Metroclopramid, că la noapte vreau să dorm, nu să dau la boboci.

La Casa Veche nu mă mai duc niciodată. O fi în centru, o avea scoruri cât Casa Poporului, dar serviicile sunt proaste. Rău de tot.

Şi ce dor mi-e de La Papi şi de chelnerul care ne cunoaşte şi care ne aduce mâncarea în maxim zece minute. Şi de cafeaua illy pe care o oferă alături de două pliculeţe de zahăr şi de o doză de lapte condensat. Şi de lumea fără figuri care populează restaurantul.
Şi cer să se deschidă La Papi. Acum!

Norah Jones - Carnival Town/Feels Like Home [2004]

8 comentarii:

another blogger spunea...

Pai vezi, de asta nu-mi place mie sa fac experimente culinare in legatura cu restaurantele. Pizza cu cartofi prajiti /:), sos fermentat ;).

O fi fost reteta si mancarea ca si Casa. Nu a Poporului. Veche.

Anca Sandu spunea...

Da, dar daca nu faceam un experiment asemanator, nu descopeream La Papi.
Cat despre cartofii prajiti, eu ma asteptam sa fie un soi de pizza CU CArtofi taiati cubulete si pusi la cuptor. Si facuti ca atare.

Mancare ca la Casa Veche, preturi cat Casa Poporului. Si, in viitorul cat mai apropiat - spre eu - clienti ca la Casa Bantuita. Adica nici unul.

Anonim spunea...

Salut, scuze ca mesajul nu este legat de articol, dar daca esti interesata de un schimb de link-uri (blogroll) contacteaza-ma. http://www.coldfirepod.wordpress.com

Anca Sandu spunea...

Uite o cale aproape sigura de a face rost de bloroll pe mosia asta (vezi Cetateanul Popescu, devenit unul din preferatii mei).
Comentezi bine de cateva ori, in asa fel incat sa-mi dau seama de ce IQ ai sub parul din cap. Si, daca mai scrii si bine pe deasupra, poate-ti iese.
Conditie obligatorie: nu lasi comentarii anonime. Nu ma deranjeaza daca e o porecla, numai anonim sa nu fie. Ca asa cum imi semnez eu articolele aici cu Anca Sandu, asa poti si tu sa faci.
'Nteles?

another blogger spunea...

haha :) frumoasa servire a cerintelor domnisoara :)

Anca Sandu spunea...

Dupa cerere, asa oferta! ;)

another blogger spunea...

Iti doresc cat mai multi cititori intelectuali ca cei de genul "am-fost-in-Spania-la-cules-de-fragi-si-mure" nu te vor satisface cu lectura lor crede-ma. ;)
*ti-am dat add pe Google Talk :P da-mi tu add pe yahoo :))

Anca Sandu spunea...

Ramane de vazut cati astfel de cititori pot sa adun aici.

P.S.: Sunt greu de staisfacut :P