13 iulie 2008

Magazine de fitze

Urăsc foarte mult magazinele de fitze. Iar acum mai am un motiv.
În august am o nuntă foarte importantă, a unor prieteni foarte buni, aşa că am pornit în oraş în căutarea unor magazine de unde să-mi pot cumpăra nişte haine mai de Doamne-ajută. În Orhideea am văzut eu un magazin drăguţel, cu haine purtabile şi pe gustul meu.
Joi sau vineri, nici nu mai ştiu exact când, am avut vreme să ajung acolo.
Magazin foarte drăguţ, lume destul de multă, haine frumuşele şi nu foarte scumpe. Eu, iniţial, eram foarte pornită să îmi iau o singură "tzoală", ca să nu mă schimb, să fie mai practic, etc. Dar am găsit două rochii absolut superbe acolo, aşa că am purces la cumpărarea lor.
La casă, o tipă cu o privire cam dubioasă. "Sunt eu nebună. Văd diverse chestii unde nu există".
Îi pun rochiile pe tejghea, dar nu ştiu ce făcea la computer. Am aşteptat vreo două minute până să ne vadă. Ia cele două rochii şi rupe eticheta uneia dintre ele. De menţionat că lângă taxatorul ăla cu infraroşii avea puse mai multe alte etichete rupte de pe la diverse alte haine. Eticheta ruptă de la rochia pe care i-o dădusem eu o pune LÂNGĂ "teancul" de etichete. Ia şi cealaltă rochie, o trece prin taxator, ia şi o etichetă din acel teanc şi o taxează şi pe aceea. Ok, zic, poate o fi acelaşi cod, nu am de unde să ştiu şi îi fac scandal degeaba.
Spune preţul: era DUBLU faţă de ceea ce trebuia plătit. Maică-mea (da, eram şi cu mama) a fost pe fază şi şi-a dat seama că era ceva în neregulă. I-a calculat ăleia (nu pot să îi spun altfel) preţul corect. Tipa ce face: mai trece o dată prin casă prima rochie pe care o taxează, apoi ia eticheta pusă deoparte şi o taxează şi pe aceea. Preţul acum era de un milion şi ceva de lei vechi, cel corect.
Vânzătoarei nu i s-a mişcat niciun muşchi pe faţă. Stau şi mă întreb cu câţi a încercat şi cu câţi a reuşit şmecheria asta.
Magazinul se chemă NISSA şi se află în Orhideea. Dacă vă duceţi acolo, fiţi foarte atenţi la casă, mai ales dacă e o tipă blondă cu ochi albaştri umezi, sticloşi şi foarte dubioşi la aparat.

Era să uit că trăiesc în România. Nimic nu se compară cu ţara asta.

Sinead O'Connor - Nothing Compares To You/I Do Not Want What I Haven't Got [2003]

2 comentarii:

Anonim spunea...

wow, bine ca ai zis.
Si totusi, n-ai simtit impulsul sa intrebi de un sef?
Cred ca m-ar fi apucat niste istericale extreme.

Anca Sandu spunea...

Bluelle, de abia acum am vazut comentariul tau. Imi cer scuze.
Nu, nu am simtit nevoia, pentru ca era inutil. Si daca ma apucau istericalele ma enervam eu, ca pe ea nu o puteam scoate din sictirul atotcuprinzator. Deci... ma consumam eu. Fara rost, crede-ma.